marți, 3 iunie 2014
Nu lăsa niciodată părerile altor persoane despre anumiţi oameni să-ţi influenţeze propria părere despre aceştia. Fiecare trăieşte o anumită experienţă cu o anumită persoană, în funcţie de ceea ce are de învăţat din experienţa respectivă.
În viaţă vor apărea întotdeauna lucruri neaşteptate, care să schimbe complet mersul lucrurilor. Ce am învăţat din propria experienţă este ca în momentul în care nu te opui schimbării care apare, cumva facilitezi un spaţiu prin care fiecare persoană implicată să-şi conştientizeze anumite aspecte interioare care necesitau atenţie şi vindecare. Nu este întotdeauna un lucru uşor de făcut. Chiar deloc. Dar cu cât accepţi mai uşor schimbarea care a apărut şi laşi lucrurile să curgă fără să primească rezistenţă din partea ta, cu atât mai mult lecţiile care trebuiesc învăţate ies mai uşor la iveală şi sunt primite cu mai multă largheţe şi seninătate de toţi cei implicaţi. Cu răbdare, dragoste şi acceptare, lucrurile pot fi rezolvate mai uşor.
Avem oricând ocazia să ne reînventăm şi o putem face cu fiecare Acum ce apare. Pentru faptul că am făcut sau am văzut lucrurile într-un anume fel până acum, acest lucru nu trebuie să ne limiteze privirea noastră de acum înainte. Totul ne-a adus aici, acum, tocmai pentru a ne deschide ochii şi a ne lărgi orizontul, atât pe cel interior, cât şi pe cel exterior. Oricum, ele merg întotdeauna mână în mână.
Fie ca Sacrul sa ni se reveleze in fiecare gest, in fiecare respiratie, in fiecare zambet...
Atunci când ne dorim foarte tare ca un lucru să iasă cum vrem noi, nu conştientizăm de fapt dorinţa ego-ului de a controla situaţia respectivă. Această dorinţă de control nu face decât să ascundă o teamă. Tot ceea ce ne dorim să controlăm ne arată cu ce anume avem de facut pace. Tot ce avem de facut este să ne oprim puţin şi să privim lucrurile de la distanţă. Cumva, în această observare detaşată, ne conştientizăm temerile şi ni se revelează spontan care este soluţia pentru vindecarea lor.
Se spune că dacă am cunoaşte îndeajuns de multe lucruri despre copilăria fiecărui om, n-am mai face atâtea judecăţi nefondate la adresa lui. Haideţi să empatizăm mai mult unii cu alţii şi, înainte să judecăm, să încercăm să vedem lumea din perspectiva fiecăruia. Poate aşa ne-am înţelege mai bine unii pe alţii.
Uneori, un singur moment de conştienţă de Sine ne-ar readuce claritate şi pace. Iar pentru asta, nu este necesar decât să ne oprim puţin şi să respirăm adânc. Să revenim Aici, Acum, cu adevărat. De acolo, lucrurile se vor rezolva de la Sine. Se va petrece în mod natural ceva în conştiinţa noastră care ne va oferi siguranţă şi direcţie. Drumul cel mai dificil este doar acela până să conştientizăm că avem oricând ocazia să ne oprim şi să fim cu adevărat prezenţi, aici, acum.
Spunem de multe ori: "Gata, renunţ. Până aici. Deja nu se mai poate" doar pentru că acolo există de fapt o teamă de a vedea şi accepta ceva în noi înşine care este extrem de greu de acceptat. Şi ce facem? Fugim. Dăm vina pe ceilalţi şi pe viaţă. Ne luptăm cu toţi şi ne răzvrătim împotriva a tot, crezând că aceasta este soluţia care ne va rezolva situaţia. Însă, există ceva acolo care cere atenţie, iar până nu suntem dispuşi să ne oprim puţin, să facem linişte şi să coborâm în adâncul inimilor noastre, situaţia nu se va îmbunătăţi, pentru că niciun factor exterior nu va putea aduce vindecare, când vindecarea se va petrece firesc şi natural, atunci când ne vom oferi timpul şi spaţiul de a conştientiza şi accepta ceea ce este de conştientizat şi acceptat în noi înşine.
Neliniștea noastră interioară ne va crea agitație și în exterior. Însă, un moment de pace în fiecare zi, o conectare conștientă la inima noastră și o respirație profundă, ne vor reda pacea interioară și ne vor deschide inima. Acolo unde este o tensiune, există totodată și o teamă. Când facem pace cu tot ceea ce ar putea fi, realizăm că nu avem niciodată de ce să ne temem cu adevărat. Reîntoarce-te înăuntrul inimii tale și rămâi în pace. Vei vedea apoi cu câtă ușurință se va face claritate.
Când lăsăm ca totul să se petreacă spre cel mai mare bine, fără să intervenim și fără să controlăm cum anume vor evolua lucrurile pe mai departe, vom avea marea surpriză să descoperim cum Viața ne ghidează firesc spre ceea ce este necesar sa fie. Atunci miracolele ne apar la tot pasul, atunci vedem binecuvântare peste tot, atunci inima noastră e deschisă, iar noi suntem conectați la Sursa a Tot și Toate. Cu câtă ușurință curge totul când nu mai există "cineva" care să întrerupă această curgere!
Soluţiile nu ni se fac cunoscute atunci când le dorim noi deoarece în acel moment suntem prea îngrijoraţi de cum vor decurge lucrurile pe mai departe. Tocmai îngrijorarea noastră ne îndepărtează să vedem că soluţiile există deja. Aici ni se oferă oportunitatea să învăţăm lecţia eliberării de ataşamente şi control şi să avem încrederea că toate lucrurile au rostul lor şi că există o soluţie pentru fiecare, care ni se va revela spontan în momentul în care vom fi în pace şi cu inima deschisă. Totodată, poate fi şi cazul să ne testăm, oricât de înfricoşător ar putea fi acest fapt: ce s-ar întâmpla dacă nu există nicio soluţie? Cum am reacţiona şi ce anume ar naşte în interiorul nostru această situaţie? În momentul în care ne punem aceste întrebări, rămânând cu atenţia în interior, devenim conştienţi de ce anume ne temem, iar în momentul în care conştientizam de ce anume ne temem, tot atunci realizăm şi cu ce anume avem de făcut pace. Teama nu este decât un instrument ce ne arată care ne sunt lecţiile de învăţat.
Avem de multe ori tendinţa de a-i prejudeca pe ceilalţi în funcţie de înfăţişarea lor, de vârsta pe care o au sau în funcţie de diferite aspecte ce nu au nicio legătură cu ceea ce află cu adevărat în sufletul lor. Când prejudecăm, ne lipsim de multiple cadouri pe care le-am putea prelua prin intermediul persoanei respective. Când vom putea privi dincolo de cum arată o persoană, ce vârstă are, care îi este religia sau statutul social, atunci îi vom putea atinge inima şi vom fi cu adevărat binecuvântaţi. Cadourile există peste tot şi în fiecare, însă, pentru a ne putea bucura de ele este necesar să ne lăsăm deoparte tot bagajul şi să îi primim pe ceilalţi liberi de orice părere, judecată sau convingere. În acel moment, vom realiza cât de bogaţi suntem de fapt şi ce minunăţie se află în faţa noastră. Şi nu numai în faţa noastră, dar peste tot în jurul nostru, şi mai ales, în inima noastră!
După fiecare durere trăită și plânsă, se face liniște, iar în acea liniște desăvârșită ne reconectăm la Cine Suntem. În acel moment când toate măștile au căzut, când durerea s-a spălat, când rezistența a fost eliberată și nu a mai rămas nimic, simțim cum renaștem, de data asta mult mai liniștiți, mai luminoși și plini de pace.Tania Tita
În viaţă vor apărea întotdeauna lucruri neaşteptate, care să schimbe complet mersul lucrurilor. Ce am învăţat din propria experienţă este ca în momentul în care nu te opui schimbării care apare, cumva facilitezi un spaţiu prin care fiecare persoană implicată să-şi conştientizeze anumite aspecte interioare care necesitau atenţie şi vindecare. Nu este întotdeauna un lucru uşor de făcut. Chiar deloc. Dar cu cât accepţi mai uşor schimbarea care a apărut şi laşi lucrurile să curgă fără să primească rezistenţă din partea ta, cu atât mai mult lecţiile care trebuiesc învăţate ies mai uşor la iveală şi sunt primite cu mai multă largheţe şi seninătate de toţi cei implicaţi. Cu răbdare, dragoste şi acceptare, lucrurile pot fi rezolvate mai uşor.
Avem oricând ocazia să ne reînventăm şi o putem face cu fiecare Acum ce apare. Pentru faptul că am făcut sau am văzut lucrurile într-un anume fel până acum, acest lucru nu trebuie să ne limiteze privirea noastră de acum înainte. Totul ne-a adus aici, acum, tocmai pentru a ne deschide ochii şi a ne lărgi orizontul, atât pe cel interior, cât şi pe cel exterior. Oricum, ele merg întotdeauna mână în mână.
Fie ca Sacrul sa ni se reveleze in fiecare gest, in fiecare respiratie, in fiecare zambet...
Atunci când ne dorim foarte tare ca un lucru să iasă cum vrem noi, nu conştientizăm de fapt dorinţa ego-ului de a controla situaţia respectivă. Această dorinţă de control nu face decât să ascundă o teamă. Tot ceea ce ne dorim să controlăm ne arată cu ce anume avem de facut pace. Tot ce avem de facut este să ne oprim puţin şi să privim lucrurile de la distanţă. Cumva, în această observare detaşată, ne conştientizăm temerile şi ni se revelează spontan care este soluţia pentru vindecarea lor.
Se spune că dacă am cunoaşte îndeajuns de multe lucruri despre copilăria fiecărui om, n-am mai face atâtea judecăţi nefondate la adresa lui. Haideţi să empatizăm mai mult unii cu alţii şi, înainte să judecăm, să încercăm să vedem lumea din perspectiva fiecăruia. Poate aşa ne-am înţelege mai bine unii pe alţii.
Uneori, un singur moment de conştienţă de Sine ne-ar readuce claritate şi pace. Iar pentru asta, nu este necesar decât să ne oprim puţin şi să respirăm adânc. Să revenim Aici, Acum, cu adevărat. De acolo, lucrurile se vor rezolva de la Sine. Se va petrece în mod natural ceva în conştiinţa noastră care ne va oferi siguranţă şi direcţie. Drumul cel mai dificil este doar acela până să conştientizăm că avem oricând ocazia să ne oprim şi să fim cu adevărat prezenţi, aici, acum.
Spunem de multe ori: "Gata, renunţ. Până aici. Deja nu se mai poate" doar pentru că acolo există de fapt o teamă de a vedea şi accepta ceva în noi înşine care este extrem de greu de acceptat. Şi ce facem? Fugim. Dăm vina pe ceilalţi şi pe viaţă. Ne luptăm cu toţi şi ne răzvrătim împotriva a tot, crezând că aceasta este soluţia care ne va rezolva situaţia. Însă, există ceva acolo care cere atenţie, iar până nu suntem dispuşi să ne oprim puţin, să facem linişte şi să coborâm în adâncul inimilor noastre, situaţia nu se va îmbunătăţi, pentru că niciun factor exterior nu va putea aduce vindecare, când vindecarea se va petrece firesc şi natural, atunci când ne vom oferi timpul şi spaţiul de a conştientiza şi accepta ceea ce este de conştientizat şi acceptat în noi înşine.
Neliniștea noastră interioară ne va crea agitație și în exterior. Însă, un moment de pace în fiecare zi, o conectare conștientă la inima noastră și o respirație profundă, ne vor reda pacea interioară și ne vor deschide inima. Acolo unde este o tensiune, există totodată și o teamă. Când facem pace cu tot ceea ce ar putea fi, realizăm că nu avem niciodată de ce să ne temem cu adevărat. Reîntoarce-te înăuntrul inimii tale și rămâi în pace. Vei vedea apoi cu câtă ușurință se va face claritate.
Când lăsăm ca totul să se petreacă spre cel mai mare bine, fără să intervenim și fără să controlăm cum anume vor evolua lucrurile pe mai departe, vom avea marea surpriză să descoperim cum Viața ne ghidează firesc spre ceea ce este necesar sa fie. Atunci miracolele ne apar la tot pasul, atunci vedem binecuvântare peste tot, atunci inima noastră e deschisă, iar noi suntem conectați la Sursa a Tot și Toate. Cu câtă ușurință curge totul când nu mai există "cineva" care să întrerupă această curgere!
Soluţiile nu ni se fac cunoscute atunci când le dorim noi deoarece în acel moment suntem prea îngrijoraţi de cum vor decurge lucrurile pe mai departe. Tocmai îngrijorarea noastră ne îndepărtează să vedem că soluţiile există deja. Aici ni se oferă oportunitatea să învăţăm lecţia eliberării de ataşamente şi control şi să avem încrederea că toate lucrurile au rostul lor şi că există o soluţie pentru fiecare, care ni se va revela spontan în momentul în care vom fi în pace şi cu inima deschisă. Totodată, poate fi şi cazul să ne testăm, oricât de înfricoşător ar putea fi acest fapt: ce s-ar întâmpla dacă nu există nicio soluţie? Cum am reacţiona şi ce anume ar naşte în interiorul nostru această situaţie? În momentul în care ne punem aceste întrebări, rămânând cu atenţia în interior, devenim conştienţi de ce anume ne temem, iar în momentul în care conştientizam de ce anume ne temem, tot atunci realizăm şi cu ce anume avem de făcut pace. Teama nu este decât un instrument ce ne arată care ne sunt lecţiile de învăţat.
Avem de multe ori tendinţa de a-i prejudeca pe ceilalţi în funcţie de înfăţişarea lor, de vârsta pe care o au sau în funcţie de diferite aspecte ce nu au nicio legătură cu ceea ce află cu adevărat în sufletul lor. Când prejudecăm, ne lipsim de multiple cadouri pe care le-am putea prelua prin intermediul persoanei respective. Când vom putea privi dincolo de cum arată o persoană, ce vârstă are, care îi este religia sau statutul social, atunci îi vom putea atinge inima şi vom fi cu adevărat binecuvântaţi. Cadourile există peste tot şi în fiecare, însă, pentru a ne putea bucura de ele este necesar să ne lăsăm deoparte tot bagajul şi să îi primim pe ceilalţi liberi de orice părere, judecată sau convingere. În acel moment, vom realiza cât de bogaţi suntem de fapt şi ce minunăţie se află în faţa noastră. Şi nu numai în faţa noastră, dar peste tot în jurul nostru, şi mai ales, în inima noastră!
După fiecare durere trăită și plânsă, se face liniște, iar în acea liniște desăvârșită ne reconectăm la Cine Suntem. În acel moment când toate măștile au căzut, când durerea s-a spălat, când rezistența a fost eliberată și nu a mai rămas nimic, simțim cum renaștem, de data asta mult mai liniștiți, mai luminoși și plini de pace.Tania Tita
Abonați-vă la:
Postări (Atom)