Doamna Miracolului: Jain Gopal Lasa lumina sa triumfe

Nu exista doi in universul experientei: "Ai putea sa-mi spui cat de mult ma iubesti?", m-a intrebat ea. Dupa ce m-am gandit o vreme, am zambit incurcat: "Nu, nu cred." "Cum ar fi sa spui celorlalti despre iubirea ce mi-o porti? Si daca ai face-o, cat de exact ai putea descrie aceasta iubire?" Intrebarea m-a facut sa realizez atunci ca cele mai intime experiente nu ar putea fi povestite. Bucuria impartasita este asemeni luminii reflectate de luna. Toate descrierile trebuie umplute de culoare. Desi ele sunt minciuni, in mod paradoxal nu sunt neadevaruri. Efortul fiind real, efectele sunt considerate sincere. Arta si toate expresiile si sunt descrieri limitate ale adevarului nelimitat. Adevarul nu poate fi exprimat prin cuvinte. M-a privit cu atentie, apoi mi-a spus:"Copilul meu, nu exista niciodata doi in universul experientei. Ea este indivizibila, pentru ca, desi la o experienta pot participa doi oameni, impactul acesteia asupra lor nu va fi identic. Experienta este strict personala. Impartasirea bucuriei este intotdeauna o incercare nereusita pe deplin, deoarece bucuria reala se autoreveleaza. Prietenii adevarati se recunosc. Prietenia face fiinta umana transparenta. Un prieten va observa si va simti fricirea ta, precum lumina soarelui ce straluceste din spatele norilor. Oamenii se afla intr-o comuniune minunata cu bucuria atat timp cat nu li se cere sa vorbeasca despre ea, si aceasta este mai evident atunci cand sunt constienti ca nu pot impartasi realizarea personala. Gandeste-te la bebelusi, la cei care nu vorbesc. Ei comunica prin felul in care stralucesc, iar mamele lor ii inteleg. Noi suntem asemenea unor copii in ochii Mamei Divine si doar ea ne poate intelege starile. Comunicarea tacuta este suprema stralucire a iubirii. Ceea ce este nespus este intotdeauna mai tandru decat ceea ce este spus si, in mod cert, mai clar. De aceea, in repetarea unei mantra trebuie ascultata tacerea. Nici macar limba nu trebuie sa se miste." Toate drumurile duc in Paradisul interior: "De ce atatea ritualuri, daca nu e nevoie sa ne "demonstram" iubirea? De ce atatea flori, ghirlande, clopotei si incantatii? Este Mama Divina surda? Are Ea nevoie de toate aceste rugaciuni?" "Oamenii fac adesea lucruri care sunt mai degraba pentru ei insisi decat in beneficiul celui adorat. Asemenea practici vin in ajutorul lor asa cum carja il ajuta pe cel batran si anchilozat. Accepta-le ca fiind niste insotitori necesari, niste ajutoare pentru atingerea idealului, dar nu le da foarte mare importanta, uitandu-ti scopul spiritual. Atunci cand cineva vrea sa cuprinda cat mai multe intelesuri in cuvinte putine, va folosi expresii poetice. Cam acelasi lucru sunt mantra-ele si imnurile. Poetii si scriitorii stiu ca, spunand totul, ramane totusi ceva nespus. Deocamdata literatura este, din pacate, doar un prunc." O priveam, fiind foarte atent la remarcile sale. Si eu obisnuiam sa scriu scurte povesti si poezii. Ea a continuat: "Ii adresam omagii in flori si frunze, foc si apa. Acestea sunt metode prin care dam valoare si inteles lucrurilor pe care le consideram izvoare ale valorii si intelesului. Nu am fi adus omagii daca noi insine nu le-am cauta. Intreaba politicienii. Si ei primesc ghirlande. Intreaba-i pe cei care celebreaza sarbatorile diferitilor sfinti, Craciunul sau Sfantul Valentin. Oamenii glorifica si umplu de romantism aceste momente simtind ca in acest fel Il multumesc pe Dumnezeul lor. Nu poti spune ca ideea aceasta este superficiala. Asa cum am zis, acestea sunt necesare ca ajutoare. Aceste daruri oferite prin intermediul muzicii, cuvintelor, flacarilor, lumanarilor, apei mancarii si chiar prin cel al banilor, isi au scopurile lor psihologice. In general, ele elimina anumite blocaje mentale si emotionale. Ritualurile sunt de un real folos mai ales celor care nu se pot raporta direct la Dumnezeu. Sper ca intelegi acum locul important pe care-l ocupa ele in viata omului. Niciodata nu subestima riturile, dar sa-ti amintesti sa nu le supraevaluezi." Tacerea e suprema stralucire a iubirii: "Sa nu-ti pese de ceea ce spun ceilalti despre actiunile tale intime. Unde dispar acesti judecatori ai tai atunci cand tu vorbesti cu mine? Te deranjeaza ei cu ceva in timpul intalnirilor noastre? Atunci cand lumea merge la culcare, stelele se trzesc. Atunci cand stelele par sa dispara, se trezeste lumea. Asa se explica faptul ca tacerea noptii ne apare mult mai profunda decat linistea zilei. Oamenii obisnuiesc sa considere sfintii ca fiind niste pustnici. Totusi, ei sunt cei mai interesati de viata si de ceea ce urmeaza dupa ea. Ei prefera tacerea cea profunda a noptii, moment in care ii protejeaza, prin meditatie, pe cei care dorm. El este tacere, iar tacerea poate fi foarte elocventa, copilul meu, asa cum o multime de oameni poate fi totusi caracterizata de singuratate." Mi-am amintit cu cata circumspectie era privita de catre vecini tacerea atenta a Doamnei Miracolului. M-am rusinat extrem de tare, fiindca am determinat-o sa vorbeasca atat de mult. O intrebasem despre tacere si secrete, iar acum imi parea o intrebare naiva. De ce trebuie sa luptam interior pentru a gasi permanent explicatii. Dar ma mai framanta ceva, si ea mi-a observat nelinistea. "Daca vrei sa ma intrebi ceva, fa-o, pentru ca sunt pe punctul de a te conduce catre cele mai profunde revelatii ..