Versuri Tony Poptamas (Tony Tomas) Ai sa stii feat Alexandra Ungureanu

Tony Poptamas
Te-am vazut de dimineata rasarind in calea mea
Printre gandurile toate, zambetul ma tulbura
Si ai aparut acolo ca o carte... ce se deschidea
M-ai atins cu o privire, incat nu mai respiram
Imi doream sa fiu acelasi pe care il cunosteam 
Insa m-am pierdut cu totul in albastru, 
Cand ochii ti-i citeam, Ooo
Imi doream in clipa aceea atat de mare
Sa dansez cu tine-n brate, pana zilele vor fi
Tu sa auzi cum inima imi bate tare 
Iar eu sa iti spun ce-ai vrea sa stii
Ai sa stii... noaptea cand e luna plina, 
De ce-ti pare zi senina, ai sa stii
Si-ai sa stii de ce vii in lumea mea 
Ca un val spre nisipul ce ardea
Ai sa stii, ai sa stii...

Alexandra Ungureanu:
Pasii mei se intalnira cu ai tai pe strada mea
Te-am imbratisat cu ochii si cu trupul ce plangea
Am stiut ca dansul care a inceput nu se va termina
Te-am dorit in clipa aceea-atat de mare
Sa ma tii la tine-n brate toate zilele, de-acum...
Sa aud cum inima iti bate tare 
Si-ai sa stii ce vreau sa iti spun
Ai sa stii... noaptea cand e luna plina, 
De ce-ti pare zi senina, ai sa stii
Si-ai sa stii de ce vii in lumea mea 
Ca un val spre nisipul ce ardea
Ai sa stii de ce nu avem putere
Prinsi intre amar si miere, ai sa stii
Si-ai sa stii de ce dansul ne-nvartea
Ca un foc nebun de rosu ce ardeam 
Ai sa stii

Poptamas: 
Ai sa stii ca suntem unul, ai sa stii
Ooouo, ai sa stii

Semnificațiile numărului doi

Fiind un simbol al opoziției, al conflictului, numărul doi semnifică realizarea echilibrului. Deoarece semnifică principiul feminin, numărul doi era în antichitate atribuit Mamei Cosmice. Numărul doi poate fi atât germenele unei evoluții creatoare, cât și al unei involuții dezastruoase. Numărul doi simbolizează dualismul pe care se sprijină orice dialectică, orice efort, orice luptă, orice mișcare, orice proces. Numărul doi exprimă deci un antagonism care din latent devine manifest. El poate semnifica o rivalitate, o reciprocitate ce poate fi aceea a urii sau a iubirii, o opoziție care poate fi contrară și incompatibilă sau, tot atât de bine, complementară. Orice lucru are aspectul său pozitiv (diurn) și aspectul său negativ (nocturn). O lege fundamentală în univers este aceea a permanentei interacțiuni dintre cele două forțe opuse ca sens, dar complementare, una pozitivă, masculină, solară, YANG, și alta negativă, feminină, lunară, YIN.

În cadrul triburilor din Mali, cifra dualității inițiale și a gemenilor este un simbol al unirii, al iubirii și al prieteniei. Doi este numărul diferențierii relative, al reciprocității antagonice sau atractive. Doi este motorul dezvoltării diferențiate sau al progresului, căci orice dezvoltare nu apare decât printr-o anumită opoziție. De asemenea, dacă personalitatea nu se afirmă decât prin opoziție, doi este principiul motor pe calea individualizării.

Simbolurile binare, sau cuplurile, se găsesc în număr imens în toate tradițiile. Ele sunt la originea oricărei gândiri, oricărei manifestări, oricărei mișcări. Expresii persane ce folosesc cifra doi sunt foarte numeroase și tind în totalitate să arate că virtuțile persoanei sunt dublate, înzecite sau amplificate la infinit. În simbolistica persană, cifra doi multiplică puterea. De exemplu, mesagerul cu doi cai semnifică o rapiditate foarte mare, un cort cu doua compartimente reprezintă confortul cel mai mare.

Numărul doi semnifică un dualism fundamental, considerat în tradiția africană, ca o lege cosmică, căci în om există atât moartea, cât și viața, atât binele, cât și răul. Trebuie, de asemenea, amintită opoziția dintre inferior și superior ce există în fiecare ființă și în relațiile sale cu ceilalți.

Semnificațiile numărului trei

 

Numărul trei este pretutindeni un număr fundamental. El exprimă o ordine intelectuală și spirituală, în legătură cu DUMNEZEU, cu universul și omul. El sintetizează tripla unitate a ființei vii. El rezultă din îmbinarea cifrei unu cu cifra doi, fiind în acest caz, un rezultat al împreunării dintre Cer și Pământ. Cel mai adesea, Numărul trei, primul număr impar, este Numărul Cerului, iar doi, Numărul Pământului, unu fiind anterior polarizării acestora.

Trei, spun chinezii, este Numărul perfect, expresia totalității, a desăvârșirii, căci nu i se poate adăuga nimic. El înseamnă desăvârșirea manifestării: omul, fiu al Cerului și al Pământului, completează marea triadă.

Expresia desăvârșirii este, în budism, Triplul Giuvaer sau TRIRATNA: BUDDHA, DHARMA, SANGHA. În tradiția hindusă, timpul este triplu (TRIKALE): trecut, prezent, viitor. Lumea este și ea triplă (TRIBHUVANA): BHU, BHUVAS, SWAR adică, pământ, văzduh și cer. Manifestarea divină are o triplă manifestare (TRIMURTI): BRAHMA, VISHNU, SHIVA, care reprezintă aspectele: generator, conservator, transformator. De asemenea, există trei tendințe în natură (GUNA): TAMAS (centrifugă sau de coborâre), RAJAS (tendința de expansiune), SATTVA (centripetă sau ascendentă).

Divinitatea însăși este concepută, în majoritatea religiilor, cel puțin într-o anumită fază și sub o anumită formă, ca triadă în care apar rolurile Tatălui, Mamei și Pruncului. Catolicismul propovăduiește dogma trinității, care  introduce astfel, în monoteismul absolut un principiu misterios de relații vii.

Trei este Numărul principiului masculin, în mai multe tradiții străvechi, fiind reprezentat printr-un triunghi cu vârful în sus. Triunghiul cu vârful în jos, însă, are o semnificație feminină.

Psihanaliștii, urmându-l pe Freud, văd în cifra trei un simbol sexual. În domeniul etic, cifra trei are o însemnătate deosebită. Aspectele care distrug credința sunt trei: minciuna, nerușinarea și batjocura. Trei sunt și aspectele care-l duc pe om în iad: clevetirea, împietrirea inimii și ura. Tot trei aspectele, însă, îl călăuzesc spre credință: rușinea, buna-purtare și frica de Ziua Judecății.

Cifra trei mai trimite și la nivelurile vieții umane: material, rațional și spiritual sau divin. De asemenea, trei sunt fazele evoluției mistice: purificare, iluminare și unire. Trei mai semnifică și depășirea rivalității (întruchipată prin doi). El exprimă un mister al depășirii, al sintezei, al reunirii, al împreunării, al rezolvării.

Pentru creștini, Numărul trei este perfecțiunea unității dumnezeiești: DUMNEZEU este unul în trei persoane.

Vis avut cu numarul 5

Semnificațiile numărului cinci

Semnificațiile numărului cinci provin din faptul că, pe de-o parte, acesta reprezintă suma primului număr par și a primului număr impar (2+3) și, pe de altă parte, că este mijlocul primelor nouă numere. El este un semn al unirii, număr nupțial, așa cum spun pitagoreicii. De asemenea, este și un număr al centrului, al armoniei și al echilibrului. El reprezintă deci, cifra hierogamiilor, unirea principiului ceresc (3) cu cel pământesc (2).

Cinci mai este și simbolul omului, căci, având brațele desfăcute, acesta pare dispus în cinci părți sub forma unei cruci: cele două brațe, bustul, centrul ce cuprinde inima, capul și cele două picioare. Cinci simbolizează totodata universul. Numărul cinci reprezintă cele cinci simțuri și cele cinci forme ale materiei.

În China, cinci este Numărul Pământului, fiind suma celor patru regiuni cardinale și a centrului, el reprezintă universul manifestat. Cinci mai este însă și suma numărului doi și trei, care reprezintă Pământul și Cerul în propria lor natură, conjuncția dintre YIN și YANG. Cinci mai este și Numărul inimii.

În simbolismul hindus cinci reprezintă conjuncția dintre doi (număr feminin) și trei (număr masculin). Este principiul vital, Numărul lui SHIVA, regeneratorul.

În cadrul budismului pot fi, de asemenea, observate cinci direcții (cele patru puncte cardinale plus centrul), cele cinci elemente (pământ, apă, foc, vânt, spațiu) și cinci feluri de cunoaștere. Cinci se dovedește a fi aici Numărul perfecțiunii integrate.

În America Centrală, cinci este o cifră sacră. În perioada agrară, el era simbolul numeric al zeului porumbului. În manuscrisele și în sculptura MAYA, el era adesea reprezentat printr-o mână deschisă.
La azteci, zeul numărului cinci (porumbul cel tânăr) este patronul dansului și al muzicii. Această funcție îl asociază cu dragostea, cu primăvara, cu aurora și cu toate jocurile.

Reluând interpretarea numărului cinci la străvechii mexicani, J. Soustelle punea în lumină ambivalența caracteristică acestui simbol. Cinci, afirmă el, este, înainte de orice, Numărul lumii prezente și al centrului crucii punctelor cardinale. De aceea, el simbolizează focul, însa sub dubla sa accepție: pe de-o parte, cea solară, legată deci de regimul diurn, de lumină, de viața triumfătoare, și, pe de alta, sub forma sa internă, terestră, legată de noapte și de drumul nocturn al soarelui negru, prin infern.

Sfânta Hildegarde din Bingen a dezvoltat o întreagă teorie a cifrei cinci ca simbol al omului. Omul se împarte, pe lungime, din vârful capului și până la picioare, în cinci părți egale și pe lățime, având brațele întinse, de la o extremitate a unei mâini la cealaltă, tot în cinci părți egale. Ținând seama de aceste cinci măsuri egale pe lungime și de cele cinci măsuri egale pe lățime, omul poate fi înscris într-un pătrat perfect. Astfel, cinci pătrate pe lungime și cinci pătrate pe lățime formează o cruce într-un pătrat, pieptul fiind locul de intersecție al brațelor crucii. Dacă pătratul este simbolul pământului, omul este ca o cruce în această lume, sau lumea este pentru el o cruce.

Pentagrama este emblema microcosmosului și a androginului. În miniaturile medievale, omul ca și microcosmos era adesea reprezentat cu mâinile și picioarele depărtate, spre a indica mai bine cele cinci vârfuri ale pentagramei. Numărul cinci determină deci structura omului.
Omul poate fi, prin urmare, înscris într-o pentagramă al cărei centru este sexul uman. Această pentagramă se află la originea semnului ideografic chinez care reprezintă Omul. Dacă omul se află cu mâinile și picioarele întinse, iar centrul său este sexul, atunci partea sa superioară este egală cu cea inferioară. Astfel, în jurul său poate fi trasată o circumferință ale cărei raze sunt cele două jumătăți ale trupului.

Numărul cinci simbolizează manifestarea omului aflat la capătul evoluției sale biologice și spirituale.