12 IAN

ziua inchinata bunicului. te-am gandit in lumina si pace. am retrait timpul petrecut alaturi.chiar daca a fost scurt. ti-am inchinat o rugaciune. l-am rugat pe Dumnezeu sa te aiba in paza. sa simti iubirea ce o indrept spre tine.
Devotiunea credintei tale, iubirea de Dumnezeu, citirea Bibiliei ..sunt amintirile vii ale fiintei mele in acest miez de noapte. Rabdarea, bunatatatea, seninatatea,umilinta, biruinta, pacea, increderea,forta ..te definesc ..bunicule drag, chiar daca nu mai esti.
Te gandesc cu dor pentru ca mi-ai fost drag.
copil fiind nu-ntelegeam, dar simteam,
a ta iubire nerostita, doar daruita.
Darul neconditionat de a nu supara pe nimeni,
a fi in pace, a trai in simplitate,
le-am invatat prin tine. fara a le rosti.
pur si simplu, a le trai.alaturi de tine.
in scurtul timp. care repede s-a dus.
iti multumesc, de acolo din Cer de unde esti.
si te iubesc.

Cântecul sufletului: Khalil Gibran

În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri –
Un cântec ce trăieşte
În sămânţa inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Şi zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuieşte în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibraţiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenţa,
Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă
Dezvăluie taina unui trandafir veştejit.
Este un cântec ce s-a născut din contemplaţie
Şi adus la suprafaţă de către linişte,
Evitat de larmă,
Îmbrăţişat de adevăr,
Repetat de vise,
Înţeles de dragoste,
Ascuns de trezire
Şi cântat de sufleteste cântecul dragostei.
Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?
Este cu mult mai parfumat decât iasomia;
Ce voce l-ar putea înrobi?
Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;
Ce coardă l-ar putea face să vibreze?
Cine îndrăzneşte să uneasă urletul mării
Cu ciripitul unei privighetori?
Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuni
Cu suspinul unui copil?
Cine îndrăzneşte să spună cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?
Ce fiinţă omenească îndrăzneşte să cânte
Cântecul lui Dumnezeu?

.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..
Tu canti cantecul lui Dumnezeu.
Cuvintele tale sunt cuvinte pe care numai inima le poate rosti.
In mijlocul unei furtuni sufletul tau ramane pur asemeni celui de copil.
Tu esti aceea care transforma urletul marii in ciripitul unei privighetori,
Iar in fata Ta sufletul meu vibreaza asemeni unei harpe muiata-n vant.
Nu exista taina care sa ramana ascunsa cand ma privesti,
Cu vocea Ta ma cobori la picioarele tale sfinte ..
Langa tine se aude mereu acel cantec ce raspandeste-n aer miros de iasomie,
Nascut din adoratie,
Revelat de dorul ce freamata in liniste,
Înţeles de dragoste,
Repetat de vise,
Îmbrăţişat de adevăr,
Un adevar ce n-ar putea fi spus in cuvinte.
Caci nici un cuvant nu l-ar putea rosti.
Cata incantare poate aduce surasul tau de fericire!
Si lacrima ce se prelinge pe obrazu-ti fin?
Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă
Dezvăluie taina unui trandafir veştejit.
Cuvinte .. oricate cuvinte a-si scrie
Pe oglinda unui lac cu apa cristalina
Tot chipul tau ar ramane reflectandu-ti frumusetea.
Cand privesc in palme chipul tau,
Iar degetele-mi mangaie fata,
Simt atingerea ta ce se contopeste cu mine.
Daca privesc in mine vad umbra umbrei tale.
Aud ecoul pasilor ei pretutindeni pe acest pamant.
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc,
Vreau sa-i ascult ..ca pe un cant ce rasuna din intregul Univers.
Iti scriu direct din suflet,
Cuvinte ce se astern pe al tau suflet ca pe un pergament,
Ce-mi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Şi zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să iti cânt?
Asculta ..
În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri
Un cântec ce trăieşte
În sămânţa inimii mele ..

multumesc pentru incantarea poeziei sufletului tau daruita in dar ..