Douăzeci de strofe despre suprema învăţătură spirituală (Mahopadeshavimshatika)

1
Slavă Ţie, Doamne, căci corpul Tău este întregul Univers
Iar fiinţa Ta transcende toate lumile,
Ţie, lumina veşnicei bucurii.
Sinelui meu, cuprinzând energii şi forţe nesfârşite.

2
Slavă Ţie, Doamne, acolo unde Tu eşti Tu, iar eu sunt eu.
Acolo unde doar Tu exişti, iar eu nu sunt.
Acolo unde nu suntem nici eu, dar nici Tu.
Slavă Ţie, Doamne, acolo!

3
Eu te-am căutat mereu, plin de dor, în interiorul trupului meu
Ca „Tu” sau „Sinele meu”.
Dar ceea ce descopăr când nu te găsesc nici pe Tine, nici pe mine,
Ceea ce gândesc atunci, eşti chiar Tu!

4
Atunci când te-am contemplat în forma Sinelui meu, eu, adoratorul Tău
Am obţinut deja forma Ta –
Slavă Ţie, Da!, chiar mie, slavă!

5
A spune „Tu trebuie să faci asta” este doar un mod de a vorbi,
Căci cel care este în Sinele său a devenit deja una cu Tine.
De ce s-ar mai resorbi, Doamne, în Tine şi unde sau de unde ar mai putea să o facă?

6
Chiar şi a spune „eu sunt Tu, Tu eşti eu” nu este adevărul suprem,
Căci separarea de Tine nu a existat niciodată.
O astfel de stare de separare înşeală dorinţa de a obţine iluminarea.

7
Cuvinte ca „eu, tu, el, ea” nu-şi găsesc locul în Tine
Şi, cu atât mai puţin, lumea obiectivă exterioară.

8
Cine a gustat o singură dată cu nesaţ din nectarul beatific al Iubirii Tale,
Acela nu va mai vorbi despre diferenţieri, ba chiar se va feri să mai afirme şi:
„Totul este Unul, preaplin al păcii absolute”. [Este vorba de un binecunoscut vers vedic.]

9
Atunci când Tu îţi revelezi adevărata esenţă
Eşti Tu, eşti eu, eşti chiar întreaga lume.
Dar când manifestarea a fost complet resorbită
Nu eşti nici Tu, nici eu, nu mai există nimic din toată această lume.

10
Tu apari prin propria-Ţi voinţă
Întocmai ca un actor ce îşi asumă diferitele roluri ca şi cum ar fi o parte a acestora,
Cum ar fi stările de veghe, de vis sau de somn profund.
Dar, în realitate, Tu nu eşti niciodată fragmentat.

11
Când Tu eşti treaz, întreaga lume e trezită.
Când Tu dormi, ea se dizolvă în somnul tău supraconştient.
Astfel, întregul univers manifestat şi nemanifestat
Este una cu Tine.

12
Limba oboseşte lăudând numele Tău,
Gândirea oboseşte meditând asupra Ta.
Cum s-ar putea medita asupra Celui fără de formă
Şi cum ar putea fi denumit Cel fără de însuşiri?

13
Cum ar putea fi invocat spre adorare Cel Desăvârşit
Şi cum I s-ar putea oferi un loc sacru Celui ce se află pretutindeni?
Cum I s-ar putea spăla picioarele Celui Preacurat?
Cum I s-ar putea oferi Acestuia apă să-şi clătească gura?

14
Cum să-L speli pe Cel nepătat
Şi cum să-L îmbraci pe Cel al cărui corp este întregul Univers?
Cum să-I oferi parfumuri Celui de neatins
Şi cum să-L împodobeşti pe cel ce este însăşi frumuseţea?

15
Cum poţi să-I legi şnurul sfânt al brahmanilor Celui de neînlănţuit
Şi cum să-I oferi flori Celui care transcende mirosul?
Cum poţi să arzi tămâie pentru Cel care transcende suflul
Şi cum să arzi ulei în lămpi pentru Cel ce transcende văzul?

16
Cum să-I oferi Celui etern mulţumit ofrande de mâncare
Şi cum să-I oferi betel Celui Omniprezent?
Cum să mergi în pelerinaj în jurul celui nesfârşit
Şi cum să te închini Celui Unic şi fără de al doilea?

17
Cum să-I aduci ofrandă de lumină Supremului ce străluceşte veşnic în Sinele Său
Şi cum să-I cânţi Celui de necunoscut un imn vedic?

18
Cum poţi să Îl eliberezi din ritual
Pe Cel ce este atât interior cât şi exterior desăvârşit?
Cum poţi să-I oferi ofrande Celui
Ce este pretutindeni prezent, lipsit fiind de orice diferenţiere?

19
Cum poţi să-I oferi Celui desăvârşit vreo răsplată
Şi cum poţi să-I oferi apă Celui veşnic împlinit?
Cum poţi să-L eliberezi pe Cel ce pătrunde toate lucrurile?
Cum ar putea Cel nevăzut să realizeze ritualul iertării?

20
Suprema adorare a lui Dumnezeu poate fi realizată
În toate stările doar astfel:
Atunci când conştiinţa îţi este unită cu El (Dumnezeu)
Să îţi abandonezi toate gândurile lui Dumnezeu, Stăpânul Absolut al întregii manifestări.

Darul trăirii (Anubhavanivedana)

Mantra
este cuvântul iluminator,
fără a mai fi necesară alcătuirea literelor.
Mudra
este acea atitudine ce apare
când orice mişcare corporală a încetat.
Yoga este practica spirituală ce se revelează
când curgerea respiraţiei s-a dizolvat.
Când cei bine intenţionaţi au pătruns în tărâmul Tău plin de lumină,
ce nu ar putea fi oare extraordinar la acest banchet al
fericirii?

Opt strofe despre Suprem (Anuttara shtika)

1
Aici procesul evoluţiei nu mai este necesar
Nici contemplarea imaginativă,
Nici vorbirea inspirată sau dezbaterea,
Nici meditaţia, nici concentrarea,
Nici măcar strădania rugăciunii.
Spuneţi-mi, ce este această Supremă Realitate Divină Conştientă şi Absolută?
Ascultaţi răspunsul: nu renunţa la nimic şi nu păstra nimic,
Ia parte la bucuria totului şi fii aşa cum eşti!

2
În realitate lumea fenomenelor trecătoare (samsara) nici nu există,
Atunci cum poate să mai apară ideea vreunei înlănţuiri?
Dacă Sinele cel veşnic liber nu poate fi niciodată înlănţuit,
La ce s-ar mai strădui să se elibereze?
Toate acestea nu sunt altceva decât păcăleala umbrei unei fantome,
Sau funia considerată din greşeală drept un şarpe, producând astfel o teamă fără de sens.
Nu renunţa la nimic şi nu păstra nimic,
Bucură-te, stabilit în Sinele tău, exact aşa cum eşti!

3
Cum s-ar putea distinge în Supremul Divin
Între adorator, cel adorat şi adorarea însăşi?
Cum s-ar putea vorbi despre aşa ceva?
Pentru cine ar exista vreun progres, oare cum ar fi acesta
Şi cine ar păşi pe o cale ascendentă?
Chiar dacă această iluzie apare ca fiind diferită,
Ea nu este totuşi separată de Conştiinţa Divină Supremă.
O, totul nu este nimic altceva decât pura natură a cunoaşterii de Sine -
Nu-ţi mai face griji inutile!

4
Această beatitudine nu este comparabilă cu bucuria adusă de bogăţie
Ori de o beţie cu vin sau de fuziunea amoroasă cu iubita.
Apariţia acestei Lumini nu este nicidecum comparabilă
Cu aprinderea unei lămpi şi nici cu strălucirea Lunii sau a Soarelui.
Repaosul ce apare prin eliberarea de toată separarea (diferenţierea) inerentă existenţei în dualitate
Este precum uşurarea resimţită după ce o povară grea a fost lăsată la pământ.
Răsăritul acestei lumini este ca regăsirea unei comori pierdute:
Comoara tărâmului non-dualităţii universale.

5
Iubirea şi ura, bucuria şi suferinţa, creaţia şi resorbţia
Încrederea în sine şi adânca disperare,
Sunt toate nişte stări ce apar în lume ca fiind separate,
Nefiind însă, în realitate, diferite.
Oricând eşti încarcerat de vreo formă individuală a acestor stări,
Fii conştient de identitatea dintre starea ta şi Fiinţa Divină Supremă.
Împlinit fiind de această contemplare, nu te vei bucura tu din tot sufletul?

6
Ceea ce înainte nu exista devine brusc activ;
Aşa sunt şi stările firii în această lume.
Cum pot ele să existe în realitate,
Cât timp există o rătăcire
Provocată de modificarea "stării de mijloc"?
Unde ai putea găsi oare adevărul în irealitate şi nestatornicie,
În multitudinea formelor manifestate în iluzia unui vis, ori
În frumoasa înşelăciune?
Depăşeşte-ţi nedesăvârşirea de care este legată teama şi îndoiala
Şi trezeşte-te!

7
Nu cel primordial (Paramashiva) nu este creatorul stărilor de conştiinţă condiţionate,
Mintea ta este cea care le crează.
Ele nu posedă o conştiinţă reală,
Prinzând o formă (aparentă) doar printr-o păcăleală de moment.
Frumuseţea iluzorie a universului apare în puterea imaginaţiei tale,
Ea nu are vreo altă origine.
Din acest motiv tu luminezi prin propria-ţi strălucire -
Tu ai atât natura Unicului Divin cât şi o manifestare multiplă.

8
Realul şi irealul, Unicul şi multiplul,
Ceea ce este pătat de iluzie sau Sinele pur -
Toate acestea strălucesc în oglinda clară a conştiinţei iluminate.
Dacă vei recunoaşte toate aceste lucruri ca având forma Luminii Necreate,
Dacă vei recunoaşte în tot şi în toate strălucirea copleşitoare a Sinelui tău Divin (Atman)
Iar strălucirea îţi va fi mereu înrădăcinată ferm în propria-ţi trăire,
Atunci vei lua parte pe deplin la atotputernicia Domnului Dumnezeu (Paramashiva).