Cerul diminetii mi-a umplut fiinta de dorul contopirii in inima lui Dumnezeu.
Verdele naturii mi-a inundat fiinta in tacere si Sfintenie.
Dorul de a fi imbratisata in cerul albastrului Infinit, de a ma deschide in sfintenia cerului diminetii, fiind plina de bucurie si candoare in inima.
Cata frumusete in pastelui intinderii Verdelui inconjurator!
Cate dimineti rostite de Vocea Ta, chemate sa parcurga timpul calator, in vietile noastre.
Cate dimineti imbratisate de Lumina privirii interioare, nascute sa fie cuprinse in rugaciunea diminetii de iun’.
Cate ganduri parcuse pe drumul care duce catre locul de unde timpul, spatiul, secundele devin frumoasa poezie a inimii Tatalui Ceresc.
Cate dimineti, pline de rugaciune, de Smerenie, de inceput de zi, au fost inchinate Cerului, pentru a deveni insusi Cerul.
Cate dimineti, in care drumul l-am presarat cu iubire, cu gand de Dor Divin, cu puritatea copilului si blandetea caprioarei.
Cate dimintei, dragul meu, au trecut pe langa tine, si le-ai transfogurat in cea mai divina dimineata Cereasca, dimineata Raiului care deschide Cerul si-l umple de bucurie.
Cate dimineti, de acum vor fi aduse in fata Iubitului Tata Ceresc, Cel prin care diminetile ne readuc la viata, la acel respir al diminetii ceresti.

Dimineata cu dor Etern de Dumnezeu

Astern aceste ganduri plina de a-mi trai intreaga exitenta in conformitate cu vointa Tatalui Ceresc, plina de dorul de a-mi umple inima cu tacerea binecuvantarii acestei dimineti, in care seninatatea Cerului mi-a adus mangaiere in privire, in care pasii tacuti m-au purtat spre o noua zi la locul de munca.
Cantul inimii ma poarta catre Cel care s-a jertfit pe cruce pentru fiecare in parte, Iisus Hristos, care ne stie fiecare gand, fiecare respir al fiintei noastre.
In aceasta dimineata, simt respirul vocii christice, si ma adancesc acolo in adancimea sufletului, de unde El imi vorbeste, ma iubeste, ma poarta pe-ale zborului Ceresc Duh Sfant, ma duc in lumea copilariei diminetilor la bunici, in care aerul curat, proaspat imi umplea fiinta de puritate, candoare, in care paseam cu picioarele desculta pe iarba rece, in care cantul pasarilor transformau diminetile in cel mai minunat vis-de-vara.
Aceasta dimineata m-a purtat in dimineata-copilariei, frumusetea copilului din noi, pentru a cuprinde pe parcursul zilei Lumina Privirii copilului Divin.
Bucurati-va in aceasta dimineata cu miros la gandurile copilariei, cu miros de Cer senin, cu miros de flori ancestrale pe cap, cu miros de privire in Noi insine.

În noapte Muzica şi versurile: Alexandra & Alec

Nu-i nevoie să spui nimic, un sărut mă va lămuri
Nu-i nevoie decât să m-atingi, să mă faci să te simt

Refren:
Când toată lumea doarme noi ne vom iubi
În cearceafuri parfumate fără să vorbim
Când toată lumea doarme noi ne vom iubi
Cu săruturi mii şi mii eu te voi acoperi
În noapte…

Lasă tot, nu privi înapoi… Nu-i nevoie decât de noi doi
Nu-i nevoie decât să m-atingi, să mă faci să te simt

Refren

Lasă lumea să spună ce vrea
Stinge lumina şi uită de ea…

Lasă-i în somnul lor…
Simte parfum uşor
Aripi foşnind de dor…
Nu, n-ai nevoie decât de noi…

Iubeste-mi mainile si ochii
Ca un etern sarut ceresc.
Iubeste-mi pasul si respirul,
Ca intr-un glas in doi cantat.
Iubeste-mi dorul si tacerea,
Ca intr-un zbor de mult uitat.
Iubeste-mi gandul si negandul,
Ca intr-un Glob Alb de lumini.
Iubeste-mi vocea si rostirea,
Ca intr-un Cor ceresc’naltat.
Iubeste-mi soapta si amurgul,
Ca-mpreuna sa ne’contopim,
In inima Celui prin care toate,
Noi toti putem trai divin.

Iubeste-mi sarutul in dorul de a te privi.
Iubeste-mi timpul ce ti-l dedic.
Iubeste-mi simplul si profundul,
ce-n inima ti-e dat a fi.

Iubeste-ma in dimineti, in seri.
Iubeste-ma in clipe neatinse de culori.
Iubeste-ma in pasul reintoarcerii acasa,
pentru a fi din nou, doar noi doi.
Ca intr-un vers melodios,
Iubeste-ma ca in povesti,
Si fa din noi,
Povestea noi-lor povesti.

Iubeste-ma in a Fiu-l clipei ceresti.
Iubeste-ma dincolo de nori, de zi, de noapte,
Iubeste-mi intregul Univers,
Ca insusi Universul sa devii.

Iubeste-ma in firul ierbii.
Iubeste-ma in privirea caprioarei.
Iubeste-ma in sarutul ploii.
Iubeste-ma in dragostea rouai.
Iubeste-ma in curcubeul ploii.
Iubeste-ma in cerul serii.
Iubeste-ma in oglindirea fantanii.
Iubeste-ma in arta olarului.
Iubeste-ma in desenele copilariei.
Iubeste-ma in amintirile tale,
Inalta-ma in Cer si poarta-ma in dor,
ca in filmul vechi, cel de demult.


Iubeste-ma in calatoria prin munti.
Iubeste-ma in seri, cu soaptele-vantului.
Iubeste-ma in natura insasi,
Sa devenim fii Celei care respira o data cu noi.
Ca intr-o rugaciune sa ne abandonam Celui care
Ne daruieste frumusetea si iubirea Lui.
Iubeste-ma ca si cum, m-ai fi iubit
de vechi milenii.
Cheama-ma ca si cum as fi raspunsul.
Atinge-ma ca si cum ai atinge Cerul.
Cupinde-ma ca si cum ti-ai cuprinde Chipul.
Curpinde ca si cum te-ai cuprins pe tine,
In inima Divina, a Inaltimii.

Iubeste-ti mainile si ochii,
Creatie Sfanta a Creatorului Ceresc.

Untitled from Primal on Vimeo.

Dansand cu vantul iti simt adierea.
Cuprinzand pamantul iti sarut mana.
Pictand cu picaturi renasc in iubire.
Sarutand cerul te sarut pe tine.
Cautand in mine te privesc pe tine.
Culegand timpul culeg dor Divin.
Soptind Cerului iubirea ce ti-o port,
Traiesc in creatia beatifica a Celui care m-a creat.
Atingand Lumina privirii tale, adorm in imbratisarea Ta.
Cand te-ating, te-ating cu zambet lin.
Dansez cu iubirea inimii tale,
Sa se inalte si vesnic sa ramana in Eternitate.
Cant inimii dorul ce-mi umple fiinta de tine.
Contemplu ruga serii, pentru a-ti umple trupul de Duh Sfant si Lumina.
Ma rog Tatalui sa-ti poarte de grija,
Sa fii iubit si sa iubesti in atemporalitate.
Mi-e dor sa te fi cunoscut inainte sa te fi intalnit.
Mi-e dor de-al nostru timp,
Cel de mult trait.
In mine se-astern imaginile mainilor unite in vecie.
Pentru a renaste din iubire.
S-au reintalnit sa se reatinga,
Sa se re-priveasca, ochi ce de mult se iubisera.
Cat mister, cat joc divin, cate clipe pline de incantare si tacere.

S-a deschis Cerul inimii tale
Si m-am adancit in a ta iubire.

S-a deschis iar primirea imbratisarii Inimii tale,

Cat de frumoasa a fost a ta imbratisare!

Timpul s-a oprit deschizandu-ne lumea atemporalitatii,
Unde strangerea la pieptul tau, a devenit locul acasa,
Al inimii mele.

Mainile tale au devenit la atingerea’ti fina,
Lumina deschiderii Cerului senin.

S-a deschis dorul de a fi in cateva secunde,
Contopiti in dorul revederii si trairii soaptei iubiri.

S-au unit inimile ca sa-si aduca-aminte de Cel care le-a creat,
Cel pentru care existam si Cel caruia ne inchinam.

Te-ai unit in inima mea.
Azi, cu emotie m-ai primit,
si m-ai sarutat infinit.
M-ai primit cu mangaierea’ti fina,
pentru a trai tacerea lina.
Mi-ai soptit in gand:
„te-am asteptat de mult.”
Ti-am vorbit prin tacere.
Te-am ascultat prin mangaiere.

Cat de frumoasa este clipa divina consient traita!
Cat de plin de incantare si joc divin, este al nostru Creator Sublim!
Cat de pline de mister sunt secundele timpului Sau.
Cata splendoare si armonie in manifestare.
Cata daruire sadita in inimi.
Cat Har si Devotiune pentru ai sai copii!
Cata iubire, Pace si liniste in ale Sale priviri,
ochii tuturor fiintelor prin care El vorbeste, simte,
daruieste si deschide Poarta Privirii Interioare,
pentru patrunderea in Universul iubirii Inaltatoare.
Cat de minunat Te manifesti, Iubite Tata Ceresc!
Iti multumesc, Cel care ai redeschis,
Eternitarea Dorului Infinit.