CHINNAMASTA – Zeiţa fără cap oferă discernământul perfect

Imaginea teribilă a lui Chinnamasta, cea de-a şasea Mare Putere Cosmică din panteonul hindus, este cea mai expresivă cale de a sugera transformarea fundamentală a fiinţei umane de a renunţa la individualitatea limitată şi efemeră a ego-ului, pentru ca apoi aceasta să fie resorbită extatic în plenitudinea Conştiinţei Universale a lui Dumnezeu Tatăl.

În panteonul tantric, cea de-a şasea Mare Putere Cosmică este CHINNAMASTA, zeiţa cu capul tăiat. Această particularitate simbolizează capacitatea de a transcende mintea şi funcţiile sale, pentru ca în final să se realizeze resorbţia extatică în Vidul Suprem al Conştiinţei Divine Absolute. Imaginea fără cap a lui CHINNAMASTA a provocat, de-a lungul timpului, multe reacţii adverse şi interpretări eronate chiar printre orientalişti de renume, fiind asociată practicilor şi tradiţiilor magice obscure ale Tibetului şi Indiei. În realitate, aceste consideraţii pripite nu au reprezentat decât încercările limitate ale Occidentului de a înţelege sensul profund esoteric al anumitor aspecte din tradiţia spirituală tantrică, adică acele semnificaţii care depăşesc cu mult convenţionalul, gregarul şi imaginile-şablon pe care oamenii societăţii moderne şi le construiesc mai mereu, fiind astfel limitaţi de multe religii şi prejudecăţi închistatoare. Prin urmare, tendinţa relativ firească a cercetătorilor orientalişti (atunci când s-au confruntat cu reprezentările tradiţionale ale Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA) a fost, în primul rând, aceea de a vedea în imaginile Zeiţei fără Cap manifestarea unor aspecte macabre şi a unor dereglări psihice în ceea ce-i priveşte pe artiştii care le-au realizat, fiindu-le deci aproape imposibil să accepte ideea unui simbolism spiritual cu profunde semnificaţii esoterice.

Înţelepciunea e dincolo de minte

Din punct de vedere psihologic, ceea ce provoacă în realitate sentimentul de teamă şi respingere atunci când se observă reprezentarea unei entităţi fără cap este ideea lipsei de identitate, pe care oamenii o asociază imediat şi într-un mod aproape inconştient cu propria lor fiinţă. Or, se ştie că simţul identităţii, cu alte cuvinte individualitatea, reprezintă elementul fundamental de „sprijin” al fiinţei umane în manifestare, baza înţelegerii şi a concepţiei despre ea însăşi şi despre lumea înconjurătoare. Odată ce această idee sau acest „suport” a fost înlăturat, omul obişnuit se simte complet debusolat, fără niciun punct de referinţă, pierdut într-un necunoscut tenebros. Astfel, el va urmări prin orice mijloace să se protejeze (atât la nivel subconştient, cât şi la nivel conştient) nu numai de „pierderea” identităţii sale, dar chiar şi de ideile sau sugestiile exterioare, mai mult sau mai puţin clare, în ceea ce priveşte această „separare de identitate (sau ego)”. Omul modern, al cărui comportament şi mod de gândire este cu precădere logic şi raţional, consideră că „a-ţi pierde capul” echivalează cu a pierde legătura cu simţul obişnuit al realităţii ceea ce, din anumite perspective, este perfect adevărat.

Totuşi, din punct de vedere spiritual, aceste aspecte capătă semnificaţii complet diferite. A fi „fără cap” reprezintă, de pildă, una din cunoscutele metafore subtile pentru yoghinii iniţiaţi, care se referă la transcenderea identificării cu conştiinţa corporală sau la depăşirea ataşamentului faţă de gânduri şi dorinţe. La modul practic vorbind, noi nu ne observăm mai mult capul decât spatele trupului nostru, iar experienţa interiorului craniului este în esenţă experienţa unui spaţiu gol, deoarece nimeni nu poate să afirme, de exemplu că îşi „simte” creierul şi glandele lui anexe. Aşadar, la o analiză lucidă şi detaşată, din perspectiva simbolică a acestor aspecte, putem afirma că, practic, „nu avem cap”, cel puţin până în momentul în care nu ne privim forma corporală în oglindă.

Din perspectiva tradiţiei spirituale yoghine, condiţia stării „fără cap” reprezintă, de fapt, adevărata noastră natură interioară, cea a martorului divin perfect detaşat. În mod implicit, o astfel de condiţie ne demonstrează faptul că „localizarea” noastră actuală în acest trup nu constituie de fapt decât o aparenţă iluzorie şi nu o realitate fundamentală a fiinţei noastre. Dacă, de pildă, gândul puternic şi constant „eu sunt acest trup” nu ar mai fi susţinut de minte, conştiinţa individuală ar reveni gradat la condiţia ei originară, aceea care nu depinde nici de formă şi nici de gând. De altfel, această idee a „lipsei capului” este în mod frecvent utilizată ca metaforă spirituală în învăţăturile sistemului JNANA YOGA, în ADVAITA VEDANTA şi în tradiţia Zen.

Cine moare înainte de a muri, nu mai moare după ce moare

Prin urmare, CHINNAMASTA (a cărei reprezentare este fără cap) este Marea Putere Cosmică ce îl ajută pe aspirantul yoghin devotat şi sincer să-şi dizolve mintea (cu toate ideile, ataşamentele, obiceiurile, prejudecăţile şi formele-gând înlănţuitoare) în Pura Conştiinţă Divină, ajutându-l astfel pe acesta să-şi transceandă mintea şi să fuzioneze cu starea supramentală (UNMANA) a Vidului Divin Beatific. Acesta este motivul pentru care nu trebuie resimţită frica faţă de „pierderea capului” sau a timpului, deoarece mai devreme sau mai târziu moartea săvârşeşte „marea trecere”, indiferent dacă omul obişnuit doreşte aceasta sau nu. De fapt, singura cale către trezirea spirituală este aşa-numitul „sacrificiu al minţii”, care implică renunţarea la mecanismul complicat al gândurilor de ataşament şi posesivitate, dintre care cel mai pregnant şi mai puternic este cel care susţine ideea că „eu sunt acest trup”. În tradiţia spirituală iniţiatică, acest sacrificiu este simbolizat prin tăierea capului, indicând astfel în mod sugestiv separarea minţii de trup, adică eliberarea conştiinţei de încorsetarea carcasei materiale a corpului fizic. Pe de altă parte, aceasta va permite, de asemenea, eliberarea energiilor subtile care sunt potenţiale în fiinţa practicantului, energii care vor ascensiona şi vor realiza fuziunea cu focarele energetice divine din Macrocosmos.

Ne putem pune însă următoarea întrebare: de ce trebuie ca acest concept să fie neapărat redat astfel în imaginea teribilă a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, când el poate fi explicat şi analizat teoretic în condiţii mult mai puţin „zguduitoare”? Răspunsul este acela că imaginile vizuale au, de regulă, un impact mult mai puternic şi dramatic asupra subconştientului fiinţei umane, determinând mai repede şi cu o mai mare forţă modificările de concepţie şi de acţiune ale omului şi realizând breşe mult mai eficiente către natura lui esenţială decât s-ar fi putut obţine doar printr-o expunere teoretică.

În general vorbind, mintea poate să accepte din punct de vedere principial orice expunere teoretică, dar totuşi să evite realitatea acestor învăţături, pe când impactul imaginii nu poate fi evitat cu aceeaşi uşurinţă, deoarece imaginea „comunică” mult mai direct cu inima spirituală a fiinţei. Suferinţa cauzată de sacrificiul ego-ului reprezintă pentru foarte multe persoane (atunci când ele îşi pun cu adevărat această problemă) o experienţă dură, pe care ele urmăresc să o evite, deşi îi recunosc necesitatea fundamentală în cadrul evoluţiei spirituale. Acest tip de experienţă provoacă de obicei o completă reorientare a energiilor fiinţei către scopuri profund spirituale şi tocmai de aceea ea este asimilată, în tradiţia iniţiatică, unei „a doua naşteri” a aspirantului. Imaginea teribilă a lui CHINNAMASTA („Zeiţa cu capul tăiat”) este cea mai expresivă cale de a sugera transformarea fundamentală a fiinţei umane, adică aceea de a renunţa la individualitatea limitată şi efemeră a ego-ului, pentru ca mai apoi aceasta să fie resorbită extatic în plenitudinea Conştiinţei Universale a lui Dumnezeu Tatăl.

Reprezentările iconografice ale Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA o înfăţişează ţinându-şi propriul cap (pe care ea singură şi l-a tăiat) în mâna dreaptă şi bând astfel sângele care îi ţâşneşte din gâtul tăiat. Cu toate acestea, chipul ei nu arată deloc teama, suferinţa sau durerea ci, dimpotrivă, el redă cât se poate de bine sentimentul beatific al mulţumirii şi beatitudinii. Semnificaţia acestui aspect este aceea a bucuriei transcenderii condiţiei trupeşti şi a suferinţei care este cauzată de pierderea ei. În acelaşi timp, imaginea lui CHINNAMASTA reprezintă poate cea mai energică formă de transformare a Zeiţei (SHAKTI), arătând cu elocvenţă puterea transformării în plină acţiune. Ca urmare a acestui fapt, capul tăiat nu apare deloc ca fiind lipsit de viaţă, ci el „trăieşte” chiar mai intens decât înainte. Conştiinţa nu este limitată la dimensiunile şi funcţiile corpului, ci ea există şi separat de acesta. Abia atunci când este eliberată de „cuşca” trupului, conştiinţa se poate exprima plenar, dobândind libertatea şi cunoaşterea divină profundă.

Chiar dacă ideea de a transcende conştiinţa corporală poate fi înfricoşătoare pentru unele persoane, ideea de a rămâne limitat în chingile de oţel ale acestei conştiinţe trupeşti (şi prin aceasta a fi supus influenţei trupului şi morţii) apare ca fiind chiar cu mult mai înspăimântătoare. Omul experimentează doar o mică fracţiune din jocul nesfârşit al luminii divine în manifestare şi anume acel fragment care poate fi reflectat (şi aceasta de cele mai multe ori distorsionat) prin capacităţile limitate de percepţie ale simţurilor sale. De aceea, plăcerea pe care o poate oferi trupul şi simţurile sale este de multe ori mai mică decât durerea, suferinţa şi boala pe care omul le resimte pe parcursul vieţii sale.

Din această perspectivă, în care yoghinul se simte încorsetat în „cuşca” simţurilor şi dorinţelor trupeşti, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA apare ca fiind Eliberatoarea şi Salvatoarea din sclavia materiei grosiere. În extazul preafericirii pe care o experimentează în fiecare clipă, CHINNAMASTA poate să bea tot sângele care aici exprimă bucuriile şi suferinţele, durerile şi năzuinţele vieţii întrupate, absorbind şi totodată sublimând şi alchimizând instantaneu întreaga experienţă fragmentată a timpului, cu dezamăgirile şi iluziile pe care această experienţă le provoacă fiinţei umane. Ea făptuieşte acest extraordinar proces de absorbţie şi transformare a ceea ce este, în ultimă instanţă, iluzoriu şi efemer, fără să uite nicio clipă natura ei divină esenţială, care este însăşi natura imuabilă şi eternă a Sinelui Suprem (ATMAN). Cu toate că forma în care apare este teribilă şi aparent înfricoşătoare, totuşi CHINNAMASTA reprezintă astfel una dintre energiile subtile benefice şi profund transformatoare din Macrocosmos, cât şi din microcosmosul fiinţei umane.

Corelaţii între CHINNAMASTA şi alte divinităţi ale panteonului tantric

Există o strânsă corelaţie între CHINNAMASTA şi KALI, în sensul că Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă (dintr-o anumită perspectivă) concretizarea energiei care este specifică lui KALI şi care, de asemenea, este orientată către transformarea spirituală a aspirantului sincer la desăvârşire. În acest aspect al său, CHINNAMASTA este numită PRACHANDA CHANDIKA, identificându-se astfel cu cea mai teribilă formă a lui KALI (care este CHANDI).

Pe de altă parte, aspectul ei teribil poate fi corelat şi cu Marea Putere Cosmică TRIPURA BHAIRAVI, CHINNAMASTA fiind, ca şi BHAIRAVI, o mare luptătoare. Totuşi, în timp ce Bhairavi rezonează mai mult cu energiile telurice fundamentale (sălaşul ei fiind, după cum se ştie, MULADHARA CHAKRA), CHINNAMASTA se află mai mult în consonanţă cu forţele subtile dinamice ale aerului. Din acest punct de vedere, putem afirma faptul că Chinnamasta acţionează cu predilecţie în ceea ce numim „lumea intermediară”, adică în acea „lume” (sau plan, nivel al Creaţiei) care face legătura între planul transcendent şi cel imanent al manifestării.

Ea reprezintă, aşadar, „fulgerul” care uneşte Cerul şi Pământul (ceea ce, într-o analogie semnificativă, constituie mintea şi respectiv trupul fiinţei umane), având scopul fundamental de a ne elibera de limitările inerente condiţiei noastre de spirite încarnate. Dacă CHANDI (aspectul cel mai teribil al lui KALI) distruge demonii şi entităţile satanice, aspectul PRACHANDA CHANDIKA al lui CHINNAMASTA distruge ultimul şi cel mai important „duşman” al spiritualităţii, care este ego-ul.

Dintr-o altă perspectivă, CHINNAMASTA este adeseori identificată cu INDRANI, care este contrapartea feminină a marelui zeu vedic INDRA, fiind astfel cea mai importantă zeiţă din VEDA-e. INDRANI mai este numită şi VAIROCHANI, adică „Cea foarte strălucitoare”, „Cea care radiază cu putere”, întocmai ca DURGA, zeiţa teribilă care este descrisă în acelaşi mod. În particular însă, CHINNAMASTA este numită VAJRA VAIROCHANI, adică „Cea care străluceşte cu fulgerul în mână”. Aşa cum se ştie, fulgerul reprezintă „arma” de acţiune a lui INDRA, care el însuşi este considerat zeul ca un diamant, personificarea iluminării spirituale instantanee.

Este fulgerul iluminării spirituale instantanee

Ca forţă sau putere teribilă a marelui zeu INDRA, CHINNAMASTA reprezintă, într-un anumit fel, energia electrizantă a transformării profunzimilor noastre subconştiente (VIDYUT SHAKTI), energie care acţionează pe toate nivelurile Creaţiei. În lumea fizică materială, energia electrică (electricitatea) nu reprezintă decât una dintre formele efective ale acestei colosale puteri transformatoare a lui CHINNAMASTA. La nivel mental, ea acţionează ca energie care provoacă înţelegerea corectă a realităţii esenţiale, determinând astfel iluminarea instantanee a aspirantului yoghin. Aşa după cum s-a precizat în articolele anterioare, KALI acţionează la modul general în direcţia acestei transformări spirituale a fiinţei umane. În cazul Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, ea reprezintă aceeaşi forţă, care este însă direcţionată spre transformarea imediată, fulgerătoare, a aspirantului yoghin. Prin urmare, CHINNAMASTA constituie, într-un anumit fel, fulgerul strălucitor al intuiţiei spirituale instantanee şi plenare, care distruge şi înlătură definitiv vălul ignoranţei, deschizând astfel drumul către eliberarea spirituală supremă. Acest atribut, al iluminării instantanee, pe care CHINNAMASTA îl manifestă ca o notă distinctivă a teribilei sale „personalităţi divine”, reprezintă în fapt capacitatea de percepţie directă, pura viziune care pătrunde dincolo de orice văl al ignoranţei şi al percepţiei limitate, revelând unicitatea conştiinţei divine infinite care se află dincolo de orice nume şi formă.

Îţi dăruieşte viziunea pură a realităţii

Prin urmare, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este colosala putere a viziunii spirituale interioare, care sacrifică astfel în focul teribil al cunoaşterii pure toate obiectele lumii manifestate, incluzând aici şi trupul fiinţei care realizează acest act al cunoaşterii desăvârşite. De aceea, în tradiţia spiritualităţii hinduse se consideră că CHINNAMASTA reprezintă ATMA-YAJNA, adică sacrificiul de Sine, care se manifestă atunci când fiinţa umană se dăruieşte cu sinceritate şi în totalitate Divinului, prin ceea ce se numeşte „sacrificiul minţii” (sau, cu alte cuvinte, abandonarea individualităţii, renunţarea la ego) pentru a trăi plenar, de atunci înainte, în unitatea conştiinţei divine.

Această caracteristică fundamentală a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA reprezintă de asemenea, prin extrapolare, însuşi aspectul de PRALAYA, adică de distrugere sau de resorbţie a lumii şi a întregii Creaţii, pe care Absolutul Divin (Dumnezeu Tatăl) o realizează în Inima lui Sfântă. Metaforic vorbind, CHINNAMASTA este capul care mestecă întregul trup, fiind aşadar puterea de distrugere şi transformare a realităţii manifestate în realitatea originară nemanifestată. În tradiţia spirituală yoghină se afirmă că CHINNAMASTA realizează această remarcabilă „transformare de stare” a fiinţei umane prin intermediul străpungerii „nodului energetic subtil” de la nivelul lui AJNA-CHAKRA, permiţând astfel yoghinului să transceandă simultan mintea şi conştiinţa trupului său. Această acţiune specifică este totodată o indicaţie directă a faptului că Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă de asemenea şi fluxul liber şi neobstrucţionat al energiei subtile care circulă prin SUSHUMNA NADI, adică prin canalul energetic central al fiinţei umane. Astfel CHINNAMASTA este direct corelată cu trezirea şi ascensiunea forţei cosmice gigantice, care este KUNDALINI SHAKTI, prin SUSHUMNA NADI, de la baza coloanei vertebrale (adică de la nivelul lui MULADHARA CHAKRA) şi până la nivelul lui SAHASRARA, reprezentând, în această ipostază (a identificării cu acţiunea teribilă a lui KUNDALINI) Calea Divină a Zeilor vedici (sau VEDAYANA). Această cale divină se referă efectiv la mişcarea şi deplasarea PRANA-ei (energiei subtile) pe SUSHUMNA NADI către „tărâmul” transcendenţei pure, care este simbolizat de Soare.

Tradiţia spirituală yoghină afirmă că, pentru a evolua spiritual şi a evita cumulul de KARMA, este absolut necesar ca yoghinul să-şi focalizeze atenţia sa asupra lui SUSHUMNA NADI, deoarece acest NADI este identificat în egală măsură cu realitatea vidului transcendent, care este lipsit de formă. Această condiţie nu poate fi însă realizată decât atunci când yoghinul dobândeşte viziunea pură şi corectă a realităţii fundamentale a lucrurilor. În momentul morţii, conştiinţa individuală a celor care cunosc aceste aspecte şi le-au practicat asiduu în timpul vieţii iese prin creştetul capului (BRAHMARANDRA), dizolvându-se astfel în Sursa Supremă, care este Conştiinţa Universală a lui Dumnezeu Tatăl. Dacă însă această cunoaştere şi totodată abilitate de a fi focalizat asupra canalului energetic central (SUSHUMNA NADI) nu a fost dobândită până în acel moment (al morţii), conştiinţa respectivei fiinţe umane va ieşi din timp printr-un alt NADI şi se va integra astfel în una din nenumăratele lumi ale manifestării, în deplină concordanţă cu propriul ei nivel de vibraţie şi evoluţie spirituală, fără să părăsească astfel „roata încarnărilor succesive” în manifestare. De aceea, yoghinii avansaţi o adoră plini de fervoare pe CHINNAMASTA ca fiind Zeiţa Sacră a transformării spirituale fundamentale, care acţionează în special la nivelul celui de al treilea ochi (AJNA CHAKRA) al aspirantului yoghin, determinând astfel în acesta transcenderea viziunii ocultate şi obişnuite a lumii.

Yoghina îndrăgostită şi lipsită de ego

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este de asemenea considerată a fi YOGA SHAKTI, adică însăşi teribila forţă de acţiune a puterii yoghine, ceea ce a făcut să fie corelată şi chiar identificată cu VAJRA YOGINI şi cu PARA DAKINI (care este prima şi cea mai importantă DAKINI) din tradiţia spirituală tibetană, adică cu acea zeiţă care conferă adoratorului sincer şi devotat mari puteri paranormale.

La nivelul structurii energetice subtile a yoghinului, CHINNAMASTA acţionează cu predilecţie în AJNA CHKRA, semnificând deschiderea celui de-al treilea ochi şi, prin urmare, simbolizând lumina care conferă percepţia directă esenţială a realităţii înconjurătoare, care înlătură ignoranţa inerentă dualităţii. Datorită asocierii ei cu fluxul PRANA-ic ascendent prin SUSHUMNA NADI, CHINNAMASTA este de asemenea corelată cu UDANA VAYU, adică cu acel tip de energie subtilă care provoacă ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI şi transformarea profundă a fiinţei umane. Cu toate acestea, CHINNAMASTA se manifestă practic la orice nivel al fiinţei yoghinului, atunci când acesta realizează un act de percepţie care transcende condiţia obişnuită.

Din punctul de vedere al reprezentărilor iconografice, CHINNAMASTA este înfăţişată fără îmbrăcăminte (prin urmare, având trupul gol) şi fără cap. În cele două mâini ale sale ea ţine propriul ei cap şi o sabie. Capul tăiat, a cărui limbă este mult scoasă afară, bea (într-o extatică stare de transcendere a realităţii efemere) şuvoiul principal de sânge care ţâşneşte din gâtul ei tăiat. Tradiţional, capul este ţinut în mâna dreaptă (adeseori poate fi întâlnită reprezentarea în care capul zeiţei se află, la rândul său, într-un craniu uman descoperit), iar sabia în mâna stângă. Corpul ei este cel al unei fete de 16 ani, având la gât un şirag de oase omeneşti şi o ghirlandă de capete tăiate.

CHINNAMASTA poartă cordonul sacru în jurul şoldurilor, care este un şarpe, iar sânii ei au forma fulgerelor. Ea este împodobită cu numeroase flori şi are o singură piatră preţioasă care este ataşată de un şarpe în zona creştetului. Zeiţa are trei ochi care sunt larg deschişi şi care emană multă lumină. De o parte şi de alta a sa, CHINNAMASTA este însoţită de alte două zeiţe, ale căror nume sunt DAKINI şi VARNINI. Ea dansează deasupra trupurilor înlănţuite în fuziune amoroasă ale Zeului Iubirii (KAMA) şi consoartei lui (RATI). În unele reprezentări tradiţionale, locul acestora este luat de KRISHNA şi, respectiv, RADHA.

Această reprezentare iconografică a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA din tradiţia hindusă este practic identică cu aceea a Marii Zeiţe VAJRA DAKINI din tradiţia budismului tantric din Tibet.

Şuvoiul central de sânge care izvorăşte din gâtul tăiat a lui CHINNAMASTA semnifică fluxul de energie subtilă de pe SUSHUMNA NADI, în timp ce şuvoaiele din stânga şi din dreapta (care sunt băute de cele două zeiţe - DAKINI si VARNINI – care o însoţesc pe CHINNAMASTA) reprezintă, respectiv, energia subtilă care circulă prin IDA şi PINGALA NADI. Cuplul zeiesc, care se află la picioarele lui CHINNAMASTA semnifică intima uniune dintre energiile de tip masculin si energiile de tip feminin ale fiinţei umane.

Capul tăiat a lui CHINNAMSTA reprezintă conştiinţa eliberată de diferitele limitări ale trupului şi minţii, în timp ce părul ei în şuviţe precum fulgerul şi ochii din care emană cu putere raze luminoase semnifică percepţia directă a Conştiinţei Absolute a lui Dumnezeu Tatăl. Pe de altă parte, sabia pe care o ţine în mâna stângă reprezintă puterea de discriminare (VIVEKA), iar limba zeiţei semnifică puterea colosală a Logosului Divin (cu alte cuvinte a MANTRA-elor). Deoarece forma ei este foarte dificil de sculptat, cel mai adesea CHINNAMASTA este reprezentată prin intermediul desenelor sau al picturilor.

Ca să cunoşti ceea ce eşti, află ceea ce nu eşti

Având în vedere toate aspectele şi semnificaţiile care au fost prezentate, putem practic afirma ca CHINNAMASTA reprezintă principala forţă adorată de adepţii căii şi sistemului JNANA YOGA (yoga cunoaşterii realităţii transcendente) deoarece ea întruchipează mai ales condiţia sau starea viziunii şi perceperii directe, neobstrucţionate, a Adevărului Suprem. De altfel, multe dintre metodele din JNANA YOGA sunt corelate cu adorarea Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, în special meditaţia asupra procesului de percepţie sau asupra discriminării între cel care vede şi ceea ce este de văzut (adică, practic vorbind, între subiect şi obiect). Aceasta are ca urmare directă eliminarea identificării naturii noastre esenţiale cu diferite alte realităţi obiective efemere (cum ar fi, de pildă, trupul, gândurile, emoţiile etc). Pe de altă parte, CHINNAMASTA (în calitatea ei de supremă YOGHINĂ) îl ajută pe aspirantul la desăvârşire în toate practicile sale yoghine, mai cu seamă în cele care implică ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI.

Cea mai directă cale în adorarea plină de sinceritate a lui CHINNAMASTA este aceea prin care procesul meditaţiei este centrat mai ales asupra subiectului conştient, iar atenţia este retrasă de la obiectele înconjurătoare. Ideea este aceea că subiectul care meditează nu poate fi un obiect al percepţiei minţii. Tot ceea ce este cunoscut de minte ca fiind un obiect al percepţiei, incluzând aici ego-ul sau individualitatea proprie, este oarecum exterior naturii noastre adevărate, esenţiale. Această retragere în subiectul care percepe ne conduce gradat şi la revelarea Sinelui nostru nemuritor, ATMAN.

O altă metodă de adorare a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA este aceea de a dizolva mintea în starea supremă a cunoaşterii directe prin focalizarea atenţiei asupra percepţiei, oprind astfel fluxul meditaţiei care este îndreptat spre cel care vede sau cel care este văzut. Acest aspect inedit demonstrează faptul că dobândirea capacitaţii de a percepe totul în mod pur şi direct reprezintă de fapt metoda principală de adorare a lui CHINNAMASTA. Condiţia fundamentală pentru a obţine această extraordinară capacitate spirituală este aceea de a fi mereu vigilent şi de a nu mai integra realitatea înconjurătoare în termeni de spaţiu, timp, persoană etc. La modul esenţial vorbind, noi nu vedem cu adevărat obiectele din lumea în care ne aflăm. Cea care ne conferă însă cu putere această senzaţie şi convingere lăuntrică (şi anume, a observării diferitelor obiecte) este doar percepţia noastră care, prin intermediul gândurilor pe care le avem şi care denumesc în mod diferit acest proces de percepţie, ne creează iluzia unor obiecte, lucruri, fiinţe, fenomene diferite. Totuşi, imediat ce yoghinul elimină identificarea eronată a percepţiilor pe care le are cu obiectele care îl înconjoară (identificare ce se manifestă prin intermediul gândurilor), el va constata că nu există practic nimic în afara conştiinţei sale. El înţelege atunci că, în realitate, lumea înconjurătoare nu reprezintă nimic altceva decât un model caleidoscopic al percepţiilor sale pe care gândurile îl separă în nenumărate nume şi forme (obiecte). Întrucât percepţia nu este diferită de cel care vede sau cunoaşte, este de ajuns ca ea (percepţia) să nu mai fie identificată în mod eronat cu realitatea exterioară obiectivă, pentru ca astfel conştiinţa yoghinului să se resoarbă integral şi instantaneu (prin graţia Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA) în conştiinţa supremă a lui Dumnezeu Tatăl, întocmai cum valurile agitate ale oceanului se resorb în profunzimile sale atunci când furtuna ia sfârşit.