Lev Tolstoi

Nu este măreţie acolo unde nu este simplitate.
Înţelepciunea înseamnă să ştii unde să te opreşti, să ştii ce e permis şi ce e interzis.
Credinţa este forţa vieţii. Dacă omul trăieşte, este pentru că crede în ceva.
Culege clipele de fericire! Lasă-te iubit, iubeşte! Este singura realitate, restul e nerozie.
Tot ce pot să înţeleg, înţeleg doar din cauză că te iubesc.
Varietatea, farmecul şi frumuseţea vieţii se compun din umbre şi lumini.
Liber-cugetătorii sunt cei care sunt dispuşi să îşi folosească propriile minţi fără prejudecăţi şi fără teamă pentru a înţelege lucruri care se ciocnesc cu propriile lor obiceiuri, privilegii sau credinţe.
Mamelor, în mâinile voastre ţineţi salvarea lumii.
Nu ţi-e drag cine-i frumos, ci-i frumos cine ţi-e drag.
Tot răul vine de acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.
Acel ce n-a cunoscut decât pe soţia sa şi a iubit-o, ştie mai mult despre femei decât cel care a cunoscut o mie.
Moartea... inevitabilul sfârşit a tot ceea ce există.
Am ajuns la certitudinea că pricinile evenimentelor istorice sunt inaccesibile înţelegerii noastre.
Dacă ierţi, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare.
Piatra de încercare a înţelegerii clare a fondului constă în a reuşi să-L transmiţi într-o limbă populară unui om neinstruit.
Cu cât inspiraţia este mai puternică, cu atât este nevoie de mai multă migală pentru a-i da glas. Îl citim pe Puşkin şi versurile lui sunt atât de curgătoare, atât de simple, încât avem impresia că ele s-au rânduit într-o astfel de formă, aşa, de la sine, fără nicio greutate. Nu ne dăm seama însă câtă muncă a cheltuit poetul pentru ca totul să iasă atât de simplu şi de curgător.
E uimitor cum pot oamenii să trăiască fără să ţină cont de moarte!
Aceia care înţeleg numai iubirea neplatonică degeaba vorbesc de dramă. "Mulţumesc frumos pentru plăcere şi vă salut cu tot respectul". Asta-i toată drama. Cât priveşte iubirea platonică, aici, de asemenea, nu poate fi vorba de dramă, fiindcă în această iubire totul e limpede şi curat.
Claritatea nu stă în formă, ci în dragoste.
Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.
Iubirea? Ce-i iubirea? se gândea el. Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o particică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor.
În iubire nu există mai mult sau mai puţin. Energia se întemeiază pe iubire, dar iubirii nu-i poţi porunci.
Dacă aş fi editorul unei reviste pentru popor, aş spune colaboratorilor mei: scrieţi ce vreţi... dar cu condiţia ca fiecare cuvânt să poată fi înţeles de căruţaşul care va transporta exemplarele din tipografie.
Trebuie să creşti încet, la fel cum cresc copacii.
Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în propriul fel.
Nu fă rău şi acesta va înceta să existe.
Cartea bună e ca şi o conversaţie cu un om deştept.
Dacă binele are o cauză, nu mai e bine... dacă are un efect răsplată, nici atunci nu mai e bine. Binele e în afara înlănţuirii de cauze şi efect.
Mă uitam... la un minunat asfinţit de soare. În norii îngrămădiţi ţâşneşte o dâră de lumină şi acolo, ca un cărbune roşu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii şi secarei. Bucurie. Şi m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viaţă numai de suferinţă şi de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii şi pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem şi mai minunată, şi mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi şi pentru cei care vor trăi în ea după noi.
Nu există fraze sau autori care să corespundă întrutotul aşteptărilor tale.
Arta nu este un meşteşug, este transmiterea sentimentului pe care artistul l-a simţit.
Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea.
E o copilărie să te laşi stăpânit de trecut.
Fericirea este plăcere fără regret.
Existenţa morţii ne obligă să dăm vieţii noastre un sens pe care aceasta să nu i-l poată lua.
Raţiunea nu putea descoperi iubirea de aproapele, fiindcă asta nu e raţional.
Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.
Viaţa fără ambiţie e aproape imposibilă.
O minune, oricât ai vedea-o, îţi apare în fiecare zi altfel.
E mai uşor să scrii zece volume de teorii filozofice decât să pui în practică vreuna din teoriile tale.
Banii sunt o nouă formă de robie şi se deosebeşte de cea veche doar prin faptul că este impersonală, neexistând o relaţie umană între stăpân şi robul său.
Dar viata mea acum, toata viata mea, indiferent de ceea ce mi se poate intampla, fiecare clipa a ei nu numai ca nu este absurda, cum a fost mai inainte, dar are sensul neindoielnic al binelui, pe care eu am puterea sa-l pun in ea!
Cel mai prost om este acela care crede că înţelege tot.
Legătura cea mai puternică, permanentă şi indisolubilă cu alţi oameni este aşa numita putere asupra altor oameni, care în adevăratul ei sens înseamnă cea mai mare dependenţă de ei.
Muzica este stenografia emoţiei.
Cu cât credinţa e mai slabă, cu atât mai mare e dorinţa de a o răspândi.
Secretul fericirii nu stă în a face doar ceea ce-ţi place, ci în a-ţi place ceea ce faci.
Să iubeşti un bărbat sau o femeie toată viaţa înseamnă să pretinzi că flacăra aceleiaşi lumânări poate să ardă toată viaţa.
Mama, ideal de femeie, fermecător şi venerat.
Este viteaz acel ce se teme de ceea ce trebuie să se teamă şi nu se teme de ceea ce nu trebuie să se teamă.
In liniste lucrurile se aranjeaza de la sine.
Dacă cei tineri ar şti, dacă cei bătrâni ar putea!
Tristeţea pură este la fel de imposibilă ca bucuria pură.
Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni.
Daca iubesti pe cineva, atunci il iubesti asa cum e
si nu cum ai dori tu sa fie.
Nu împrumuta de la alţii răspunsuri la întrebări, până când întrebările nu se ivesc în tine însuţi.
Preţuieşte oare fericirea trainică şi adevărată a vârstei mature cât visele încântătoare ale tinereţii, când totul este înfrumuseţat de atotputernicia imaginaţiei?
Nu mă gândesc la desfătările din care n-am gustat în tinereţe, ci mă gândesc la acel bine, pe care nu l-am dăruit şi la acel rău, pe care l-am făcut celor care azi nu mai sunt...
Prezentul este acel moment din afara timpului care uneste trecutul cu viitorul. In acest prezent pot face apel la constiinta pentru ca momentul sa devina real. Trecutul si viitorul sunt insa iluzii.
Viaţa nu e în mişcare, ci palpitantă, freamătă în fiecare fiinţă. Faptul că mie mi se pare că viaţa se deplasează în timp este o iluzie. Viaţa doar se manifestă tot mai mult şi mai mult în timp. Soarele nu se deplasează în timp ce norii care îl acopereau îl descoperă din nou.
Dacă eşti înţelept poţi suporta lipsa cunoaşterii, dacă eşti curios e greu.
Oamenii supravieţuiesc nu prin grija pe care şi-o poartă faţă de ei înşişi, ci prin iubirea celorlalţi faţă de ei.
Nu am nici o doctrină. Adevărul este unul singur în toate doctrinele. Trebuie să eliminăm din ele doar ce contrazice adevărul.
Scopul artistului nu este de a rezolva în mod categoric o anumită problemă, ci de a determina ca viaţa să fie iubită în nenumăratele şi inepuizabilele ei manifestări.
Limba pe care o vorbeşte poporul şi în care există modalităţi pentru a exprima tot ce poate un poet să spună, mi-i dragă. Şi, lucru principal, această limbă este în acelaşi timp cel mai bun îndreptar poetic.
Atât în vorbirea curentă, cât şi într-o operă literară, orice idee poate fi exprimată prin diferite procedee, dar există numai un singur procedeu ideal, adică un astfel de procedeu încât, dacă ne vom exprima ideea prin el, să devină cu neputinţă o altă expresie mai bună, mai puternică, mai pe înţeles şi mai frumoasă... O idee este bine exprimată într-o operă artistică numai atunci când nu poate fi adăugat, înlăturat sau schimbat niciun cuvânt fără ca opera să sufere. Către aceasta trebuie să tindă scriitorul.
Ciudat lucru este şi preocuparea aceasta pentru perfecţiunea formei. Nu e zadarnică, dar nu e zadarnică decât numai atunci când conţinutul e bun... Trebuie să dai expresie operei artistice pentru ca ea să te emoţioneze. A da unei opere expresie înseamnă a o desăvârşi din punct de vedere artistic.