Pentru cine? Costache Ioanid

Pe cărările răzleţe
dintre zîmbet şi suspine,
ţi se pune o-ntrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atîta frumuseţe,
e atîta gingăşie
într-o floare ?

Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zapadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă,
dacă totu-i inutil ?


Pentru cine-n miez de roadă,
sorb şi strîng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
dacă totul e-o-ntîmplare ?


Pentru cine-şi ţese-n casă
haina pală
de vestală
cu lumini de diamant
floarea albă de mireasă,
dacă totul e neant ?
Pentru minţile obtuze
de bondari şi buburuze ?
Pentru fluturii ce sboară
în zig-zaguri pe afară ?
Oare viespile ursuze
sunt iniţiate-n artă ?
Oare bărzăunii trupeşi,
plini de miere pe musteţi,
sunt sensibili,
sunt esteţi ?
Oare-ar stă flămînd bondarul
de n-ar fi subtil decorul
şi nu şi-ar abate sborul
în grădinile bogate,
dacă florile de crin
n-ar fi ... proporţionate ? ...
n-ar avea acea prestanţă
ca de clopot florentin ?
n-ar avea varietate
de culoare şi nuanţă
de la alb pîn' la carmin ?


Nu cumva pretind ... culbecii
să dezvolte-atîtea specii
rozele şi liliecii ?


Nu.
In floare e-un mister !
Floarea e un mesager,
e un martor,
o solie,
e un înger din Eden,
care-aduce-n valea morţii
o înaltă mărturire
în culoare,
în proporţii,
în mireasmă
şi-n desen.

Omule cu mintea plină,
du-te-o clipă în grădină,
treci prin văile-înflorite
şi te uită la sulfină,
la bujori, la mărgărite,
la conduri, la inimioare,
la gherghina din cărare,
la naframa de mătase
ce ne-o dăruie ciclama !
Lasă-te să te desfete
ochii-adînci de violete,
clopoţeii cu trei cupe
şi narcisele trompete !
Şi ia seama !
Dacă inima-ţi rămîne
ca un bulgăr, ca o piatră,
ca un bolovan în vatră ...
leapăd-o !
zdrobeşte-o-n cioburi !
Sparge-o pe ilău cu dalta !...
Şi apleacă-te în rugă
să ceri alta !

Dar de simţi o-nseninare,
un surîs şi o blîndeţe,
care vine
să te-aline
de povara,
de tristeţe,
tu apleacă-te şi spune:
"Surioară,
pentru cine,
spune, pentru cine oare
e atîta frumuseţe,
e atîta gingăşie
într-o floare ?"
"Pentru cine ?...
Pentru om !
Pentru voi Făuritorul
şi-a ascuns în floare dorul,
în petalele de aur
de fior şi de lumină,
ca în opera divină
să cunoaşteţi
AUTORUL..."