Pe toţi oamenii care mi-au fost aproape i-am privit cu ochiul neîndurător al iubirii mele pentru ei.
Umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertăţii.
Potenţialul de sensibilitate al unui om scapă oricărui proiect educativ. Maturitatea noastră afectivă este o chestiune de traiect personal.
Scrisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu ştiai că ştii (asupra a ceea ce ştiai fără să ştii că ştii).
A-ţi pune ordine în viaţă înseamnă pur şi simplu să-ţi priveşti viaţa şi să încerci s-o înţelegi. Să te înţelegi.
Infernul este locul în care întrebarea "ce e de făcut?" nu se mai pune.
Este un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte.
Ce poate fi mai dăunător şi mai lipsit de gust decât privirea care tăinuieşte defectul, iubirea flatulentă, care sfârşeşte într-o uriaşă pupătură colectivă şi care pretinde să închidem ochii unii asupra altora în numele singurului lucru care contează: faptul că, până la urmă, toţi suntem români.
Eşti umilit când altcineva decide pentru tine într-o privinţă în care se cuvenea şi puteai decide singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu