Lanuri de margarete in lanurile soarelui.
Cantece de slava pentru Mantuitorul Luminii Invierii.
Aripi de inger, in dansul razelor-stralucitoare.
Brate intinse, in cuprinderea iubirii in Lumina Christica.
Tacere in atingerile rugaciunii, la pieptul inimii,
in descoperirea de a fi Una cu El.
Imbratisari atinse de sfintenia Universului.
Deschiderea bratelor, pentru cupinderea sufletelor
in inima iubirii Celui care s-a jertfit pentru noi.
Inchinare, lauda, Slava, recunostinta, lacrimi ale buchetelor Luminii,
Daruire, abandon, contopire cu privirea Celui ale carui ultime cuvinte inchinate Tatalui au fost:
”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?”
A murit pentru fiecare dintre noi, ca sa avem viata vesnica!
Sa cautam lanurile primaverii pline de flori,
sa cautam in noi insine Gradina Florilor Dumnezeirii,
gradina-iubirii pure, iubirii de copil, iubirii cantecului versului
rugaciunii atinse de inima noastra.
Tu, Mirele Sufletelor noastre, asezatu-Te-ai intre noi,
ne-ai adus Lumina din Cer, ne-ai imbratisat la pieptul Tau,
Ne-ai strans mainile si ne-ai purificat fiintele.
Ai cantat in noi, cu noi si pentru noi: Hristos a Inviat!
A inviat in dorul a de fi intr-u totul cu Tine, langa Tine,
privind in Tine si multumindu-Ti,
PreaIubitule Mire Ceresc!
Amin