S-a deschis Cerul inimii tale
Si m-am adancit in a ta iubire.

S-a deschis iar primirea imbratisarii Inimii tale,

Cat de frumoasa a fost a ta imbratisare!

Timpul s-a oprit deschizandu-ne lumea atemporalitatii,
Unde strangerea la pieptul tau, a devenit locul acasa,
Al inimii mele.

Mainile tale au devenit la atingerea’ti fina,
Lumina deschiderii Cerului senin.

S-a deschis dorul de a fi in cateva secunde,
Contopiti in dorul revederii si trairii soaptei iubiri.

S-au unit inimile ca sa-si aduca-aminte de Cel care le-a creat,
Cel pentru care existam si Cel caruia ne inchinam.

Te-ai unit in inima mea.
Azi, cu emotie m-ai primit,
si m-ai sarutat infinit.
M-ai primit cu mangaierea’ti fina,
pentru a trai tacerea lina.
Mi-ai soptit in gand:
„te-am asteptat de mult.”
Ti-am vorbit prin tacere.
Te-am ascultat prin mangaiere.

Cat de frumoasa este clipa divina consient traita!
Cat de plin de incantare si joc divin, este al nostru Creator Sublim!
Cat de pline de mister sunt secundele timpului Sau.
Cata splendoare si armonie in manifestare.
Cata daruire sadita in inimi.
Cat Har si Devotiune pentru ai sai copii!
Cata iubire, Pace si liniste in ale Sale priviri,
ochii tuturor fiintelor prin care El vorbeste, simte,
daruieste si deschide Poarta Privirii Interioare,
pentru patrunderea in Universul iubirii Inaltatoare.
Cat de minunat Te manifesti, Iubite Tata Ceresc!
Iti multumesc, Cel care ai redeschis,
Eternitarea Dorului Infinit.