Calatoresc in mine insami.
Calatoresc in contopirea cu Cerul.
Calatoresc in dorul de a trai,
In inima, in puritate, in imbratisarea timpului.
Calatoresc spre inima celui care ma iubeste,
Mai aproape de mine insami devin.
Calatoresc in contopirea fiintei in lumina.
ma nasc din nou in a calatori.
Ma gandesc in alt timp, prin tine.
Ma atingi cu lumina. ma duci in lumina.
Atatia ani, te-am asteptat, pentru a ma privi pe mine insami.
cu adevarat si regasindu-ma in a ta privire.
Ninge cu a ta mangaiere in mine.
Ninge cu a ta tacere prin mine.
Ma tii de mana, nu ai ce sa imi oferi decat iubire.
Ea ma inalta, din ea ma pot hrani.
Din ea pot respira. Cu ea pot colinda Universul.
Este scrisoarea de dragoste prin care m-am nascut
Si pe care Dumnezeu doreste a o cultiva.
A o trai in inima, si nu in minte.
Am calatorit cu emotie, cu Soare, cu gingasie
Spre Tine, Cel care ai sadit in mine Lumina Eternitatii.
Cel care ma adori ca pe o zeita si ma iubesti asemeni paradisului angelic.
Calatoria cuvintelor este prea saraca pentru a putea descrie,
Starea trairii ..starea de a ma regasi ..starea de a ma duce dincolo ..
In lumea Angelicului ..locul de unde Dumnezeu renaste, creeaza, transforma,
mangaie ..m-ai dus in acea lume ..
Recunoscator mi-e sufletul pentru tot ..
Iti multumesc, Micule Print!