Obiceiurile pot fi schimbate într-o zi. Ele nu sunt decât concentrarea mintii. Te-aiconcentrat într-un sens; acum concentreazã-te în alt sens si vei scãpa de tot de acest obicei.
Când ai gânduri bune, Kundalini începe automat sã se deplaseze în sus. Când ai gândurirele, ea se deplaseazã în jos. Când urãsti pe altii sau gândesti rãu despre ei, Kundalini sedeplaseazã în jos. Iar când iubesti pe altii sau gândesti bine despre ei, se deplaseazã în sus.Kundalini nu este desteptatã doar de tehnicile yoga.
Simturile vãzului, auzului, mirosului, gustului si pipãitului sunt toate sugestii ale luiDumnezeu. Eu pot sã le deconectez unul câte unul. Fãceam asta în copilãrie. Am ajuns sã-midau seama cã toate astea sunt filmul lui Dumnezeu. Exersam ore întregi deconectareasimturilor, unul câte unul, retragând energia din el si aducând-o apoi înapoi, pânã ajungeam sãdetin controlul total asupra sugestiilor pe care le transmiteau mintii.
Eu niciodatã nu le spun oamenilor mei discipoli. Dumnezeu este Gurul. Ei sunt discipolii Lui.
În Dumnezeu, totul se petrece la timpul prezent. E ca un film, care poate fi dat înaintesau înapoi. Actiunea de pe ecran poate sã acopere secole întregi, însã în cabina de proiectietotul se întâmplã acum. Secretul vietii este sã înveti sã trãiesti constient pe deplin fericirea prezentã. Când înveti sã fii fericit în prezent, Îl ai pe Dumnezeu. Cei mai multi oameni trãiescîn trecut, cu nostalgii sau regrete, sau în viitor, cu sperantã si temeri nãscute din dorintã.
E mai bine sã Îl iubesti pe Dumnezeu. Iubindu-i pe oameni, te-ai putea atasa de ei. Cetrebuie sã faci, când e vorba de ceilalti, este sã-L iubesti mai întâi pe Dumnezeu si apoi sã Îl iubesti în ei.
Iatã cum poti sã-ti dezvolti intuitia. Dupã meditatie, stai linistit mult timp, savurând pacea interioarã. Multi mediteazã, dar apoi se reped sã-si continue activitãtile. Asta e binedacã ai ceva important de fãcut, cãci întotdeauna e mai bine sã meditezi înainte de o activitate, ca sã poti simti mãcar putinã pace în timp ce muncesti.
Totusi, ori de câte ori ai posibilitatea, rãmâi linistit mult timp dupã ce ai executat tehnicile. Atunci vine cea mai adâncãdesfãtare. Intuitia se dezvoltã prin adâncirea continuã a acelei desfãtãri.
Lui Dumnezeu îi este mai plãcut dacã lucrezi în mod constient pentru El, nu doar pentrutine. Dacã lucrezi în lume si îti pasã numai de tine si familia ta, ti-e mult mai greu sã depãsestilimitele propriului eu. Întelept este cel care priveste întreaga omenire ca fiind familia lui maimare.324. Multi vin aici asteptându-se la minuni, fãrã sã-si dea seama cã cea mai mare minuneeste smerenia desãvârsitã. Dacã ar fi sã faci minuni în public, ai atrage multimi de adepti, dar Dumnezeu nu asta vrea.
Smerenia vine din cãutarea lui Dumnezeu, nu din tine. Când vezi cã El actioneazã printine, cum poti sã fii mândru de tot ce faci? Smerenia e în inimã; nu e treabã de "fatadã".
Samadhi nu e ceva ce trebuie sã dobândesti. Îl ai deja. Gândeste-te: ai fost vesnic cuDumnezeu. De câteva încarnãri trãiesti în amãgire, dar apoi vei fi iar liber în El pe vecie!Trãieste mereu cu acest gând.
Din pãcate, e nevoie de timp pentru a izgoni hipnoza mentalã cã toate acestea, si cãtimpul însusi, sunt o realitate, hipnozã care te face sã te concentrezi pe dorinta de experienteefemere ale simturilor.
Este nevoie de o karmã foarte, foarte, FOARTE bunã, chiar si numai pentru a vrea sã Îlcunosti pe Dumnezeu! Nu vreau sã vã aud suspinând cu disperare "Când am sã-L gãsesc peDumnezeu?" - ca si cum rãspunsul vostru ar fi "Niciodatã!". Îl aveti deja! Trebuie doar sãtrãiti cu convingerea cã El existã în voi.
Nu e usor sã fii spiritual, însã este foarte usor dacã esti dispus sã urmezi câteva reguli.Începe prin a-ti simplifica viata. Apoi, rãmâi întrucâtva la distantã de altii. Dacã vrei sã Îlgãsesti pe Dumnezeu, nu te implica prea mult în societatea mondenã. Eu unul, mã amestec putin cu lumea. Când sunt singur, rãmân centrat în Sine. De multe ori le-am spus oamenilor:"Izolarea este pretul mãretiei".
Singur Dumnezeu este Cel care actioneazã prin voi, joacã toate rolurile, regizeazã toatãactiunea. Numai pe El trebuie sã Îl iubiti cu adevãrat -
în altii,când îi iubiti.
Oamenii nu suntconstienti de acea prezentã grozavã, vesnic mângâietoare. Ei îsi concentreazã întreagaafectiune unul asupra celuilalt. Când cineva iubit moare, ei se gândesc: "Oh, ce cruzime!".Însã tot timpul a fost numai Dumnezeu, jucându-Se de-a v-ati ascunselea cu ei!
În spatele fiecãrei tufe de trandafiri de plãcere se aflã un sarpe cu clopotei de suferintã,încolãcit si gata sã loveascã. Aveti grijã sã nu fiti muscati, cum se poate întâmpla dacã vãlãsati atrasi de ceva care doar vã atâtã pasiunea.
Nu tânjiti dupã viziuni în meditatie. În extaz, ele devin un factor perturbator. Eu alungviziunile, cãci am atâtea de vãzut în meditatie!385. Când acest "Eu" o sã moarã, atunci am sã stiu cine sunt... Trebuie sã uitati de voi însivãsi sã nu vã mai preocupati de importanta voastrã. Spuneti-vã întotdeauna: "Tu, Doamne,numai Tu!". Dumnezeu viseazã prin voi. El este singura realitate.
Sã nu vã numãrati niciodatã defectele. Gânditi-vã doar dacã Îl iubiti îndeajuns peDumnezeu. Pe El nu Îl supãrã defectele voastre. Îl supãrã indiferenta voastrã.
Trebuie sã fiti foarte veseli si fericiti, cãci acesta este visul lui Dumnezeu. Omul mic siomul mare sunt doar proiectii ale constiintei Visãtorului. Luati totul asa cum vine si spuneti-vã cã totul vine de la Dumnezeu. Ce vine de la sine, lãsati-l sã vinã. Chiar si atunci cândconsiderati cã trebuie sã îndreptati o nedreptate, cãutati mai întâi în voi îndrumarea Lui. Apoi,când actionati, faceti-o în numele Lui, niciodatã cu indignare inspiratã de eu.
Nu fiti patetici când vã rugati. În acelasi timp, nu fiti diplomati. Dumnezeu e ca uncopilas. Nu e nevoie sã fiti plini de tact cu El. Vorbiti-I cu seriozitate si încredere calmã.Spuneti-I sincer ce simtiti cu adevãrat.
Oamenii vor sã scape de tristete nu învingând-o, ci evitând-o. Ei încearcã - bând saudormind excesiv, sau alte distractii - sã uite cã orice asemenea efort de a scãpa le amenintã, defapt, pacea mintii. Ei "beau ca sã uite", cum e vorba. Asta e o metodã îngrozitoare. Desi s-ar putea sã uiti un timp scurt de probleme, si în acel rãstimp sã simti o usoarã bunã dispozitie,evitarea necazurilor nu înseamnã cã te evitã ele pe tine! Ele sunt tot cu tine. Prin urmare,scãparea este iluzorie. Ea doar toceste mintea si face sã-ti fie mai greu sã te ocupi eficient denecazuri. Alcoolul nu limpezeste mintea - o zãpãceste. Mintea devine ca un automobil cu bujiile murdare. Motorul ei dã rateuri. Sã nu beti, nici chiar pentru putinã distractie. Betia esteextaz satanic.
Nu Îl vei gãsi pe Dumnezeu inventând mereu pretexte, spunând, de exemplu: "Voi medita când voi gãsi un loc linistit". Nu asa se ajunge la Dumnezeu! Dacã însã îti spui."
Acum mã voi cufunda în meditatie", poti sã fii acolo într-o clipã. Când ti-e somn cu adevãrat, adormiindiferent unde esti. Când un bãrbat este îndrãgostit, nu îi este greu sã se gândeascã la iubitalui; dimpotrivã, îi e greu sã nu se gândeascã. Fii îndrãgostit de Dumnezeu! E usor sã mediteziadânc, când iubirea de El este destul de profundã.
Uneori mã întreb de ce Îi multumesc oamenii lui Dumnezeu pentru "darul vietii". Ce felde dar e ãsta? Eu Îi spun: "Nu eu Ti-am cerut sã mã creezi! Întrucât însã ai fãcut-o, tot ce Îticer este sã mã eliberezi! Scoate-mã din harababura asta în care Tu m-ai bãgat!". Nu luãmfiintã din mila Lui. Suntem la fel de vesnici ca El. Sufletul coexistã cu Spiritul. Uneori îmivine sã Îl cert - cu iubire, fireste - spunându-I: "De ce ne silesti sã rãtãcim în amãgire?". El nuse supãrã când vorbesc asa cu El.
Trebuie sã ne scoatã, dacã apelãm la El cu iubire adâncã.
Pãstrati-vã cucernicia rationalã. Fãrã ratiune, cucernicia devine foarte usor sentimentalã. Dar nu fiti nici prea rationali!
Ratiunea singurã nu vã va da niciodatã întelegerea adevãratã. Ratiunea trebuie sã fie în echilibru cu simtirea. Uitati-vã la o floare siîntrebati: "Cum se face cã existi, cã frumusetea ta existã?" Si uitati-vã la acest mare oras decelule, corpul vostru. Cum s-au unit ele într-o populatie omogenã? Oare în spatele corpului nue ceva mai mult decât afirmã biologii? Cum puteati sã luati fiintã din purã întâmplare, asacum sustin ei? În aceste privinte, ratiunea poate adânci si înãlta cucernicia.
Mintea voastrã sã fie mereu angajatã în slujirea lui Dumnezeu, fie cã meditati sau Îlslujiti prin altii. Mintea lenesã este atelierul diavolului.
Karma se rezolvã cel mai bine întâmpinând cu veselie si curaj încercãrile vietii. Dacã îtimai este fricã de ceva, karma aceea nu a fost încã rezolvatã pe deplin. Pentru a o risipi, nuîncerca se eviti încercãrile cu care te confrunti. Ridicã-te deasupra lor cu curaj, însufletit de bucuria lui Dumnezeu, din tine.
Dacã îi critici pe altii, în loc sã comentezi impartial comportamentul lor, asta aratã cãdefectele lor lucreazã si în tine. Mai mult, criticându-i pe altii, sporesti în tine acele defecte.Ce condamni la altii va trebui sã trãiesti tu însuti într-o zi. Asta e legea karmicã. În acest fel,oamenii învatã sã fie întelegãtori cu semenii lor.
Mai presus de orice, fiti-I loiali lui Dumnezeu. Dedicati mai mult timp cãutãrii Lui. Sifiti mai putin preocupati de îndatoririle mai mãrunte, care oricum nu vor mai exista într-o zi. Nu le considerati importante. Nimic nu e atât de important ca întâlnirea voastrã de fiecare zicu Dumnezeu.
Cucernicia nu trebuie etalatã în public. De îndatã ce o demonstrati în exterior, i-ati puscapãt. Exprimarea unor astfel de sentimente, în mod deliberat, în fata altora este o blasfemieînaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu face, de regulã, minuni pentru oameni, decât dacã existã o nevoie evidentã sau pentru cineva foarte avansat spiritual.
Sã nu spuneti nimãnui greselile voastre, cãci într-o zi, într-un moment de supãrare, persoana cãreia vã confesati le-ar putea folosi împotriva voastrã. Spuneti-le numai luiDumnezeu. De El nu trebuie sã ascundeti nimic.
Cel mai mare pãcat este sã te numesti pãcãtos. E un mod de a te hipnotiza cu propria-tislãbiciune. Sustine-ti întotdeauna tãria întru Dumnezeu - tãria, Lui în tine.
O încãpere poate sã stea în întuneric mii de ani, dar, dacã aduci luminã în ea, întunericulva dispãrea ca si cum nici n-ar fi fost. La fel e si atunci când lumina lui Dumnezeu lumineazãsufletul: Întunericul încarnãrilor dispare într-o clipã. Sã nu spui niciodatã cã esti pãcãtos,declarându-ti, astfel, limitele. Insistã, în schimb, asupra gândului cã esti fãcut dupã chipul siasemãnarea lui Dumnezeu - cã în sufletul tãu, în adevãratul tãu Sine, întunericul amãgirii nu poate sã existe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu