Ploua cu flori verzi si cu frunze graite asteptam sa vii
si am facut popas in inima ta langa tampla
ta cu ochi la apus si cu suflet dus.
si cu mana-n par zboara cerbii spre cer si cu un deget dus...
Pe buze usor, pasii'ti arat
cat de nespus este sa fim doi...si frumosi eroi ai gradinilor din noi...
Cine esti tu, care murmuri cu catifea prinsa la gene?
Cine esti tu, palida zeita cu ale tale raze de clestar?
Noaptea te arati tacuta, stai sa ma privesti la geam
cand eu peste tine astern,flori si flori de lemn..
Cand in tihna iti spun soaptele de acum ..
si in loc de soare ma-ndemni sa vreau uitare,
dar cand pe drum acum te-ntreb de ramas bun....
de abia atunci zaresc-un ochi ..
Si inca o clipa..
Si-mi plec spre tine lumea,cu ingerii ei ce vor,
lumina sa ne fie lumina ochilor lor,
si genuchiul meu plecat sa-ti fie tie adapost.
Mainile tale imi curg prin suflet,
chem luna sa-nghete in mine din nou,
dar mirarea imi incheaga sarutul plapand:
lumina ta nu e din ingeri.
Tu esti al cerului, miracol duios al dorurilor mele,
un trup ce-mi face lutul sa se zbata,
uitand de timp..iubind si sarutand..

multumesc celui care in versurile pline de dor si frumusete m-a trait ..