Victor Hugo:

Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi. Am întâlnit cândva pe stradă un tânăr sărac foarte îndrăgostit. Cu pălăria roasă, cu haina jerpelită, cu pelerina prea strâmtă, cu pantofi sparţi, prin care intra apa... şi cu stele în suflet. Căci am trăit ca să te aştept şi în inima mea băteau paşii tăi. Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai reazimă decât pe ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolţi nici un gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un gheţar. Sufletul înalt şi senin, neatins de patimi şi emoţii josnice, care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanităţile, mizeriile, locuieşte în albastrul cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ. Dragostea e închinăciunea pe care îngerii o fac stelelor. Ai curaj pentru marile suparari din viata si rabdare pentru cele mici; dupa ce ti-ai terminat cu bine treburile zilnice dormi linistit. Dumnezeu este treaz. Bărbatul şi femeia: Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal. Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar. Tronul exaltă, altarul sfinţeşte. Bărbatul este creierul, femeia este inima. Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie. Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi. Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul. Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu. Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul. Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia. Supremaţia semnifică forţă, intuiţia reprezintă dreptatea. Bărbatul este un geniu, femeia este un înger. Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil. Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femei este îndreptată către virtutea desăvârşită. Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin. Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia. Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi. Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte. A gândi înseamnă a avea creier superior. A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureolă. Bărbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are o perlă care îl împodobeşte, lacul, poezia care-l luminează. Bărbatul este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă. A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul. Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul. În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem. Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul. Iubiţii la distanţă păcălesc absenţa celuilalt prin mii de fantezii care au propria lor realitate. Nu se pot vedea şi nu-şi pot scrie, şi totuşi găsesc nenumărate căi misterioase de a coresponda, îşi trimit cântecul păsărilor, mirosul florilor, râsul copiilor, lumina soarelui, oftatul vântului şi licărirea stelelor – toate minunile creaţiei. Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul. Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger. Desteptarea constiintei e maretia sufletului. Cei ce trăiesc sunt cei ce luptă. Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură fiinţă, preamărirea unei singure făpturi până la îndumnezeire. Fericirea a trecut repede prin viaţa mea. Am urmat-o. Şi-am adormit în braţele ei. Când m-am trezit eram singur. Cu siguranţă, uneori suferinţa face educaţie inteligenţei. Când dragostea a strâns laolaltă şi a contopit două suflete într-o unitate sfântă şi îngerească, aceste fiinţe au găsit taina vieţii. Nu sunt decât cele două tulpini alea aceluiaşi destin; sunt două aripi ale aceluiaşi suflet. A iubi înseamnă a pluti. A visa, asta-i fericirea; a aştepta, asta-i viaţa. Fericirea supremă în viaţă este convingerea că suntem iubiţi – iubiţi pentru ceea ce suntem, sau mai bine zis, în ciuda a ceea ce suntem.