...zbor infinit in mine si caut...colosal o soapta din tine franta de dor.. sa-mi mangaie tampla si ochii usor.. si taine aprinse curg in vreme si nori.. tacerea ca ploaia prelinsa din stele.. cu visele mele.. zambeste-mi sa mor.. (Zambetul ei) - multumesc pentru aceste soapte ..in acest timp .. Am zambit primind azi aceasta poezie ..mi-am adus aminte de porumbelul alb, un miracol in viata mea. simt, cum in momente de cumpana ale vietii mele, tu apari ..cum Dumnezeu te aseaza acolo, langa mine, subtil ..in acest mod Dumnezeu ne vorbeste prin cei car rezoneaza cu ceea ce suntem, indiferent daca trec ani, si cele doua fiinte nu s-au revazut. Este o tacere a iubirii daruite in inimile celor care simt la fel.