In noaptea asternuta pe pamant, imi culeg tacerea inimii. Imi asez fiinta in bratele Tale, sa-mi incalzeasca fiinta. Imi asez sufletul si mi-l inalt in bratele lui Iisus, sa ma tina de mana si sa-mi arate calea inimii mele. Imi asez gandurile in sfera luminii Shambalice, pentru a ma bucura de reintalnirea cu mine insami. Imi asez pasul calatoriei spre Tine, pentru a Te imbratisa, Cel prin care exist. Imi asez umila'mi faptura pentru a o cuprinde in culorile curcubeului, pentru a-mi aminti cine sunt si incotro ma indrept. Pentru a-mi desena in mine natura Nemarginirii. Pentru a zbura deasupra Cerului si a intelege esenta nemuririi.