luni, 5 noiembrie 2012
Asezata pe scaunul de flori ancestrale
Privesc la luminozitatea peisajului magnific.
Sunt atinsa de perfectiunea astralului.
De dimpezimea, claritatea jocurilor de culori ,
de curgerea si frumusetea care se afla acolo.
Curgerea luminii imi infloreste sufletul.
Stau pe scaunul de flori, presarat cu basme si versuri ancestrale.
Cant in tacerea inimii, zambesc prin ale lor fiinte,
Culeg si ma reculeg,
de splendoarea care cuprinde Universul.
Beatitudinea si pacea lumii astrale,
Nu se poate defini in cuvinte.
Lumina in care pasesti,
timpul care se scurge asemeni
corzilor de vioara, pasii zborului
in eternitatea in care sezi si cuprinzi,
Clipe ale existentei astrale,
Cuprinse in jocul si sunetele clinchetelor cristaline
de iubire pura si bucurie.
Acolo, pe scaunul de floi ancestrale,
m-am revazut pe mine, asa cum sunt,
in oglinda reflectarii Totului in toate.
Acolo, mi-am vazut atat Lumina, cat si intunericul,
Acolo, esti in fata cu tine insuti.
Privesti miile de secvente ale existentei tale,
Ganduri, atitudini, stari, iubiri, despartiri, intalniri,
Fericire, tristete..toate pe scaunul de flori ancestrale le-am retrait.
Cuprinsa si imbratisata, cu atat de multa mangaiere si delicatete,
Incat, ma intrebam: cata daruire la aceste spirite,
Si cum fiece clipa, ne calauzesc, in invizibilitatea si profunzimea lor,
Devotate si pline de incantare.
Nu pot a defini, acea imbratisare a astralului,
Nu gasesc cuvintele.
Pot a scrie: traiti in inima voastra, face-ti-va timp
sa atingeti in voi, clinchetul care redeschide poarta,
Unde te vei aseza pe scaunul de flori ancestrale,
Si vei explora cele mai inaltatoare, trairi, imagini.
Vei pasi in lumea astralului si te vei redescoperi,
Asa cum esti, cu toate, cu tot ceea ce Divinul a creat in tine,
Pe care le-ai explorat si pe care inca nu.
Vei multumi si vei lacrima de fericirea paradisiaca
A spatiului si timpului, dincolo de Cer.
In adancul inimii Creatorului.
Paseste, bucura-te, increde-te, abandoneaza-te
Si traieste in tine insuti,
Cea mai frumoasa intalnire cu tine.
Sezand pe scaunul de flori ancestrale.
Acolo esti asteptat si ghidat,
Mai departe, vei scrie singur,
Poate ne vei relata,
A ta sedere si cum a fost.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu