luni, 7 ianuarie 2013

Guy de Maupassant

 Inima are taine pe care nicio raţiune nu le poate pătrunde.
 Îşi strângeau mâinile şi nu-şi mai spuneau nimic ca şi cum nu şi-ar mai fi aparţinut lor înşişi, contopiţi în poezia, ce în chip vădit se răspândea din pământ.
Când mă gândesc la tine simt în adâncul sufletului şi făpturii mele o beţie de nedescris pentru că îţi aparţin, şi o nevoie irezistibilă de a-ţi dărui şi mai mult din mine... Atunci când iubeşti nu există nimic mai frumos decât să dai, să dai mereu, tot, tot, viaţa, gândurile, trupul, tot ce ai, să simţi că dai şi să fii gata să rişti totul pentru a da şi mai mult.
Se duc anii, unul după altul, încet şi totuşi aşa de iute, domol şi totuşi grabnic unul după altul, şi fiecare-ţi pare lung, dar totuşi se sfârşeşte aşa de repede! Se adaugă iute unul peste altul, lasă aşa de puţină urmă după dânşii, se pierd atât ştergându-se, încât de te uiţi îndărăt să vezi cât a trecut, nu vezi nimic şi nu'nţelegi cum se face de-ai îmbătrânit aşa de mult.
Un sărut legal nu este tot atât de valoros cât un sărut furat.
Pentru oricare lucru pe care vrei să-l spui, nu există decât un cuvânt pentru a-l exprima, un verb pentru a-l însufleţi şi un adjectiv pentru a-l califica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu