Semnificațiile numărului nouă

 

Numărul nouă reprezintă măsura gestațiilor, a căutărilor fructuoase și simbolizează încununarea eforturilor, desăvârșirea unei creații. După Dionisie Areopagitul, îngerii sunt ierarhizați în nouă coruri sau triade. Prima triadă a îngerilor este formată din Serafimi, Heruvimi și Tronuri, a doua triadă este formată din Domnii, Virtuți sau Puteri și Stăpâniri, iar ultima triadă cuprinde Întâietorii, Arhanghelii și Îngerii.

Dacă fiecare lume este reprezentată de un triunghi (cerul, pământul și infernul), nouă semnifică totalitatea celor trei lumi. Nouă este unul din numerele sferelor cerești, dar în mod simetric este și numărul cerurilor din infern. Astfel, celor nouă ceruri li se opun cele nouă izvoare, sălașul morților. În scrierile homerice, numărul nouă are o valoare rituală. Astfel, Demetra străbate lumea timp de nouă zile în căutarea fiicei Persefona. Leto suferă timp de nouă zile și de nouă nopți durerile facerii. Zeus zămișleste nouă muze în nouă nopți de dragoste.

După cum arată Huai Nanzi, cerul chinezesc are 9 câmpii și 9999 de colțuri. Cifra nouă se află la baza celor mai multe ceremonii taoiste de pe vremea dinastiei Han. Prin urmare, nouă este Numărul plenitudinii, fiind în același timp un număr YANG, solar, masculin.

Conform ezoterismului islamic a coborî nouă trepte fără a cădea înseamnă a-ți fi ținut în frâu simțurile. Totodată, nouă este Numărul care corespunde celor nouă deschideri ale omului, prin urmare simbolizează căile omului de comunicare cu lumea.

Pentru azteci, nouă este în mod specific cifra simbolică a lucrurilor terestre și nocturne. Infernul este alcătuit din nouă câmpii și panteonul aztec are nouă divinități nocturne.

În majoritatea cosmogoniilor indiene există nouă lumi subpământene. La popoarele MAYA numărul nouă este considerat ca fiind foarte important în magie și în medicină.

După René Allendy numărul nouă apare drept „numărul complet al analizei totale”. El este simbolul multiplicității ce se înapoiază la unitate și, prin urmare, al solidarității cosmice și al mântuirii. „Un număr, oricare ar fi el”, spune Avicena, „nu este altul decat nouă sau multiplul său și un prisos, deoarece semnele numerelor au numai nouă caractere și valori împreună cu zero.”

Egiptenii numeau numărul nouă Muntele Soarelui, marea eneadă fiind făcută din evoluția celor trei lumi (divină, naturală și intelectuală), a arhetipului trinitar Osiris - Isis - Horus, reprezentând Esența, Substanța și Viața. Pentru platonicienii din Alexandria, Trinitatea divină primordială era subdivizată și ea în trei, dând naștere celor nouă principii.

Pentru Dante, nouă este cifra cerului, fiind simbol al dragostei. Arhitectura creștină a căutat în mod deosebit să exprime numărul nouă. Astfel, sanctuarul de la Paray le Monial este luminat de nouă ferestre. Cele nouă muze reprezintă în științe și cu precădere în arte, totalitatea cunoștințelor umane. Pe plan liturgic, novena reprezintă deșăvârșirea, timpul complet.

De asemenea, după cele scrise în Evanghelii, Iisus, a fost răstignit la ceasul al treilea, își începe agonia la ceasul al șaselea (când s-a făcut întuneric), și trece în lumea de dincolo, în glorie, în ceasul al nouălea. Claude de Saint-Martin vedea în numărul nouă distrugerea oricărui trup și a virtuții oricărui trup.

Nouă, fiind ultimul din seria de cifre, anunță deopotrivă un sfârșit și un nou început, adică o mutare pe un alt plan. Aici se regăsește ideea de naștere nouă și de germinare, precum și cea de moarte. Prezența acestor idei a fost semnalată în mai multe culturi cu privire la valorile simbolice ale acestui număr. Fiind ultimul dintre numerele aparținând universului care s-a manifestat, nouă deschide faza transmutațiilor. El exprimă sfârșitul unui ciclu, finalul unei curse, închiderea unei verigi.