Dac-ar fi
Dac-ar fi să aleg un loc în care să fiu acum... mi-ar plăcea
să fiu întinsă pe iarba verde, să-i simt mirosul.
să mă atingă cu gingășia firelor,
să-mi cânte păsările,
să mă mângâie soarele.
Câtă splendoare!
Dac-ar fi să aleg un
gând, aș alege cel al clipei brăzdate în
amurg.
Dac-ar fi să aleg un
timp, l-aș alege pe cel vechi, boem, plin de romantism și erotism.
Dac-ar fi să aleg o
privire, aș alege privirea oglindirii în chipurile întâlnirii cu Tine.
Dac-ar fi să aleg o
întamplare, aș alege sărutul Cerului cu Pământul.
Dac-ar fi să aleg un
poem, l-aș scrie cu dor de Cer, ghidată
de inspiraţia Ta.
Dac-ar fi să aleg un
vers, aș alege: “Tu esti! omniprezent și omniscient.”
Dac-ar fi să mă aleg
pe mine, m-aș alege prin Tine.
Dac-ar fi să aleg un
călător, Te-aș urma cu dor.
Dac-ar fi să aleg o ţară, aș alege cântarea de odinioară.
Dac-ar fi să aleg un
strop, aș alege al vremii soroc.
Dac-ar fi să aleg o taină, aș alege pacea interioară.
Dac-ar fi să aleg ce
am făcut, si ce n-am făcut,
Aș alege Voia Ta, m-aș
adânci în ea și aș asculta.
Dac-ar fi să mă
realeg din
gândurile vieţii,
din poveștile
timpului,
din amintirile
trecutului,
din ceea ce am întâlnit,
iubit, crezut, dăruit,
Aș alege Acum-ul
Timpului Tău,
definit de Tine,
presărat cu Tine.
Ghidat de Tine,
îmbrăţisat de Tine,
trăit doar prin Tine,
contopit cu Tine,
mulţumită cu Tine,
Dansând cu Tine,
Mângâiată de Tine.
Dac-ar fi să aleg din
Totul Tău,
Pe Tine, Tată, Te-am
ales.
Alege-mă Tu, și
cuprinde-mă în Tine.
Acolo, alegerea
nemuririi este la ea acasa.
Acolo, casa Ta, este:
Lumina însăși.
Iubire paradisiacă.
Umilinţă eternă.
Recunoștinţă infinită.
Contopire absolută.
Pace dumnezeiască.
Zbor ancestral.
Bunătate infinită.
Credinţă smerită.
Speranţă desăvârșită.
Adorare aleasă.
Rugăciune închinată.
Grădini de balsamuri.
Muzică înaltă.
Pași calzi.
Voci iubitoare.
Îmbrăţișări
atemporale.
Priviri lucitoare.
Scântei diafane.
Chipuri serafice.
întâlniri încântătoare.
Dansuri zburdalnice.
Clinchete jucăușe.
Arome suave.
Parfum dumnezeiesc.
Mulţumire
și
seninătate.
Toate casa
Ta sunt.
Casa inimii Tale, a
fiecăruia în parte.
Dac-ar fi să alegi o imagine clară si iubitoare a casei tale interioare,
care ar fi aceasta. definește-o acum și aici,
cu vocea interioară a contopirii depline cu Preaiubitul Dumnezeu.
“Am răsărit plină de nădejde că voi înflori ca
o floare de bumbac. Culegătorul şi dărăcitorul m-au făcut să îndur grele
lovituri şi fără de număr, iar fusul torcătoarei a tors din fiinţa mea un fir
cu totul şi cu totul nou. Nici în atelierul ţesătorului nu am fost cruţată, iar
spălătorul m-a lovit cu o piatră şi m-a frecat nemilos cu argilă şi săpun. În
sfârşit, croitorul m-a tăiat în bucăţi cu foarfeca sa. Abia atunci, am atins întru veşnicie desăvârşirea
supremă.”
„Absorbită în Tine, îmi rămâneai ascuns. Aşa
îmi petreceam fiece clipă, în căutarea Ta şi a mea. Apoi, contemplându-Te în
mine, ne-am acordat, Ţie ca şi mie, extazul nemărginit.”
„Lumea de lut a amăgirii s-a ofilit înlăuntrul meu. Sufletul s-a mistuit în focul iubirii. Şi astfel L-am aflat pe Shiva.”
„Lumea de lut a amăgirii s-a ofilit înlăuntrul meu. Sufletul s-a mistuit în focul iubirii. Şi astfel L-am aflat pe Shiva.”
„Eram în căutarea propriei mele fiinţe şi mă
istoveam în van, căci nimeni nu a izbutit vreodată să obţină înţelepciunea
ascunsă a lui Dumnezeu prin strădanii sterpe. Atunci m-am absorbit în El
(Sinele esenţă Atman) şi totodată am pătruns fulgerător în încăperea nectarului
– „luna” ascunsă – unde se află nenumărate urcioare pline, din care însă,
nimeni, nimeni (niciun om obişnuit) nu bea.” „Ţineam piept propriilor mele
credinţe şi tot ceea ce limba îmi cerea îi refuzam. Am început apoi să-L
contemplu, datorită graţiei Sale,
dar iată, am văzut zăvoarele porţii Lui.” Acum Lalla rămâne pur şi simplu pe
loc, liniştită, resemnată în faţa neputinţei ego-ului, dar mai apoi
perseverenţa şi intensitatea absolută a dorinţei sale o conduc până la capăt:
„În chiar acelaşi moment, dorul nesfârşit de El a pătruns adânc, ţintuindu-mă
pentru totdeauna, şi chiar acolo unde eram, L-am contemplat extaziată.”
„În căutarea-mi ardentă am ieşit din sufletul
meu, în plin clar de lună. În căutarea-mi ardentă am ajuns să realizez că
acelaşi Dumnezeu se uneşte cu acelaşi Dumnezeu. Această întreagă lume eşti Tu,
Doamne! Ce sunt toate aceste lucruri şi fiinţe? Sunt ochii Tăi!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu