Aripile sufletului  imi zboara spre inaltimea Muntilor,

unde pasi de caprioara, priviri de cerbi imi lumineaza fiinta.

In munti, acasa este locul lor, curajoase si pline de cautare,

de daruire, isi cauta hrana.

Cata daruire, cata simtire fina, atenta si a fi mereu acolo!

Prin frig si nori, prin ploaie si vant,

Else se strecoara cu picioarele lor delicate

printre frunzele copacilor.

Coboara  mai aproape de noi, sa le admiram siluetele.

Fiinta’mi este nemiscata cand mereu le zaresc,

Le privesc, nu ma mai satur sa le admir.

Cerbul si caprioara, yinul si yangul, Cerul si Pamantul,

Asa sunt animalele iubite de al meu Suflet.

Prin ochii unei caprioare simti umilinta si recunostinta,

Pentru toata creatia Divina.

atat de perfecta si de Inaltatoare.

Cerbul, prin forta pe care o emana, prin

coarnele care se inalta sa atinga Cerul,

Isi sopteste incredere si putere interioara.

Cerb si caprioara, acum aici,

Sufletul meu le-a chemat,

Le-a reevocat si m-am adapat

de la mireasma care emana din ele.

M-am identificat cu ele,

Cele doua porti ale Sufletului,

Cele doua voci care suna si incanta mutii,

Prin pasii si alergarea lor.

Lasa in urma rapiditate,

Fascinatie, miros de mister si incantare.

V-am admirat de multe ori.

V-am chemat in a mea fiinta,

Uneori mi-ati aparut,

Cand nu credeam ca veti veni.

Pentru tot, voua, iubiti ai inimii mele,

Va multumesc.

Sunt recunoscatoare Divinului 

pentru Tot ceea ce mi-a daruit 

aici si acum.