Cu Tine aici,  Tata Ceresc  scriu

povestea Sufletului asternuta in coborarea noptii.

Prin Tine respir fiecare poveste si ma inchin

in fata Maretiei si misterului Tau.

Azi mi-e dor de povestea interioara

de atat de multe ori asternuta in cuvinte,

De ani transpusa in versurile primite de la Tine.

Azi, Dragul meu, povestea de a inflori

in fiecare clipa, in fiecare moment,

de a intelege dincolo de inteles,

de a accepta si darui fara a astepta nimic in schimb,

de multe ori,  Ma inveti cum sa fac fata,

plina de rabdare, iubire, pace si abandon.

Povestea scrisa, in renasterea primaverii,

Ti-o inchin Tie, sa ma renasti din nou,

Sa ma regasesc din ce in ce  mult,

Sa parcurg povestea Ta,

Sa fac Voia Ta,

sa devin insasi povestea calatoriei catre Tine

nemuritoare si plina de daruire.

Povestea mea, povestea ta,

povestea lor, toate povestile

sunt ale Tale. nimic nu ne apartine.

Toate le-ai creat in functie de ceea ce avem nevoie,

de ceea ce avem de invatat.

Poveste suava si plina de aroma cereasca,

te imbratisez si multumesc!

Povestea prin care exist.

Povestea prin care acum-aici scriu.

Povestea de dincolo de poveste,

Scrisa atat de minuntios si plina de incantare

Inainte de a ma naste/ de a te naste.

Poveste, Muguri infloriti si seminte inmugurite,

Fiti vii si plini de plenitudine.

Poveste, o Pace a Inimii.

Esti tu, sunt eu, sunteti voi,

Cititori dragi.

Multumesc povestii din voi.

Poveste, Tu! Iubite Dumnezeu!