Florentina Fântânaru: „Nu mai am aşteptări!“

E o lecţie de demnitate felul în care moderatoarea Antenei 2 a reuşit să depăşească dramele prin care a trecut.
Sunt zâmbete pe feţele oamenilor care nu ştiu dacă ascund sau dezvăluie. Dacă vorbesc despre capacitatea lor de a nu arăta ce simt. Sau de a sim­ţi ceea ce e greu să arăţi. Florentina Fântânaru, prezentatoarea emisiunii „Dincolo de aparenţe“, le-a zâmbit pe ambele. Cu un an în urmă a trăit o suferinţă despre care a decis să vorbească pentru prima dată. Greu de înţeles capacitatea omului de a-şi păstra aparenţele în timp ce se străduieşte să-i treacă pe interlocutori dincolo de ele. Greu de înţeles puterea omului de a converti o mare suferinţă în zâmbet. Mi-a adus aminte de filmul despre viaţa lui Charlie Chaplin: secvenţa când el află că cea de care a fost îndrăgostit încă din co­pilărie a murit. Trebuie să coboare din tren, unde-l aşteaptă bliţurile, entuziasmul şi presa vremii. Cei de lângă îl întreabă „Ce facem?“. El le răspunde, apoi coboară: „Zâmbim!“.
Cumva ai un cult pentru trecerea dincolo de aparenţe.
Florentina Fântânaru Folosim măşti. Greu vezi dincolo de ele. Mie îmi place emoţia. O caut. Câteodată poate şi eu am emoţii exacer­bate. Vreau emoţie şi-n cuvinte, şi-n gesturi, şi-n atitudine.
Mi-ai părut un om sensibil. Foarte fragil.
Cred că e o aparenţă.
În ce moment al vieţii tale stăm de vorbă?
Într-un moment ca după un tsu­nami cred. Anul trecut, în februarie, cu două zile înainte de ziua mea, so­ţul meu s-a stins din viaţă.
După tsunami, în timp, lucrurile am văzut că se refac. Cum te reconstruieşti după aşa ceva?
Nu ştiu. Învăţ.
Nu ai soluţia.
Cred că o avem în ADN. Aşa ne naştem, să trecem prin tot felul de situaţii. Ştii, era ziua mea şi primeam telefoane şi SMS-uri. Eram la capelă, cu soţul meu, îl vegheam şi răspun­deam la SMS-uri şi la telefon şi le spuneam oa­menilor unde sunt.
Şi atunci tu crezi că viaţa e obligatoriu asamblată din momente de tipul acesta?
Nu mai am aşteptări, Radu. Cineva chiar m-a învăţat asta într-una dintre emisiunile mele. Cred că Gina Matache, mama Deliei Matache. Mi-a zis: „Florentina, mie mi-a fost bine când am învăţat să nu mai am aşteptări“.
Dezamăgirea e sfârşitul amăgirii.
E foarte adevărat.