ANANDA VEETHI - Calea Beatitudinii

Cândva, sufletul meu dansa
Plin de încântare pe calea Beatitudinii.
Atunci, toate contradicţiile interioare,
Precum atracţia şi aversiunea au dispărut,
Ascunzându-se în cele mai îndepărtate colţuri ale minţii mele.

Uitând ceea ce sunt, m-am topit într-un vis de aur,
Care a răsărit în mine. Pe măsură ce nobilele aspiraţii
Începeau să se manifeste cu claritate în mintea mea,
Mama Divină, cu mâini strălucitoare şi blânde
Mă mângâia pe cap. Pe capul meu plecat.
I-am spus Mamei că viaţa mea îi este dedicată Ei
Zâmbind, Ea s-a transformat într-o Străfulgerare Divină
Şi a fuzionat cu mine. Mintea mea a înflorit,
Îmbăiată în multiplele nuanţe ale luminii divine.
Evenimente trecute de milioane de ani
Au reapărut în mine. Din acel moment,
Nemaivăzând nimic ca fiind diferit de Sinele meu,
O singură unitate, şi topindu-mă în Mama Divină,
Am renunţat la orice plăceri efemere.
Mama mi-a spus să le cer oamenilor
Să îşi desăvârşească menirea pentru care s-au întrupat ca fiinţe umane. Prin urmare,
Anunţ lumea întreagă
De sublimul adevăr pe care Ea l-a rostit,
„Oh, Omule, fuzionează cu Sinele tău!”
Mii şi mii de yoghini
S-au născut în India, şi
Au trăit după principiile enunţate de
Marii înţelepţi ai trecutului necunoscut.
Pentru a înlătura suferinţa umanităţii,
Câte adevăruri pure există!
Astăzi freamăt de beatitudine,
Sorbind cuvintele Mamei,
“Oh, iubita mea, vino
Lăsând în urmă oricare alte cuvinte.
Eşti pentru totdeauna a mea.”

Oh, Pură Conştiinţă,
Oh, Încarnare a adevărului,
Voi fi atentă la toate cuvintele Tale.
Oh, Mamă, de ce îţi întârzii venirea?
De ce mi-ai dat această viaţă?
Nu ştiu nimic, Oh, Mamă,
Te rog, iartă-mi greşelile.