Daca ai stii ce uriasa si incredibila forta se ascunde in spatele usilor sufletului tau, ai lasa deoparte totul si te-ai cufunda in tine si te-ai dezmierda cu cuvintele inteleptilor si apa vie a astrilor, in fluidul dulce al netimpului si ai zbura fara hotar de-a lungul intinderii iubirii cea fara de inceput. Daca ai stii limba ingerilor ai privi inmarmurit in fiecare dimineata cum rasare soarele si ai invata sa astepti maretul spectacol pe piscul cel mai inalt al mintii tale. Daca ai stii susurul vantului te-ai pierde in chemarea de niciunde catre pretudindeni, te-ai desprinde din nimic si ai deveni totul. Daca ai prinde clipa, nimic nu ar mai avea sens in ordinea celei mai inalte ordini. 
(Karyn Maria Lombrea)

http://naturadivina.com

Viata lumii

Stii ce esti?
Esti un manuscris al unei scrisori divine,
Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este in afara ta.
Priveste in tine;
tot ceea ce vrei sa fii
Esti.Asculta secretul din profunzimea
versurilor…
Si lasa-l sa te duca unde vrea…
Nu uita de sfatul meu
Si nu abandona aceasta cheie.Am terminat cu munca si
Am renuntat la toate.
Acum scriu poezie.
Gandul meu, inima mea, viata mea
Ii apartin Lui.
Toate aceste trei cuvinte
Le-am cuprins intr-unul singur:
IUBIRE Indragostitii au religia lor.
Singurul lor crez este Iubirea.Inima mea este plina de
bucuria Misterului.
Inima mea raspandeste
o mie de valuri.
Fiecare celula
prinde aripi
si zboara deasupra lumii.
Fiecare cauta
miile de chipuri ale Preaiubitului. Diferenta dintre pasari
si omul intelept este aceea ca
pasarile zboara cu propriile lor aripi
intr-o singura directie,
in timp ce oamenii intelepti zboara
in toate directiile pe aripile aspiratiilor lor
As putea sa ma inalt prin iubire Ta
si dorul de Tine ma va duce si mai sus.
Ei m-au intrebat: „De ce te invarti in jurul Lui?”
O, ignoranta, ma invart in jurul meu!
Alerg catre Tine de frica mea,
Sunt al Tau,
nu ma trimite inapoi
la mine insumi.
Abandoneaza viata si lumea,
si gaseste viata lumii.
Este frumoasa generozitatea celor
care dau bani,
dar cu adevarat generozitatea
celui care iubeste
este daruirea sufletului sau.
Daca dai paine in numele lui
Dumnezeu,
vei primi paine in schimb;
daca iti dai viata in numele lui
Dumnezeu,
ti se va da Viata divina.
Iubirea a umplut cele sase directii ale universului
cu frumusete
Si totusi trebuie sa lasam in urma cele sase directii.
In toate noptile Dumnezeu ne cheama:
„Trezeste-te, foloseste acest timp, sarmane om,
Sau, dupa moarte, de indata ce sufletul tau se separa
de corp,
Vei regreta.”
Cand iubirea de Dumnezeu
creste in inima ta,
sa stii, fara nici o umbra de indoiala,
ca Dumnezeu te iubeste.
Astazi de dimineata am cules in gradina
cativa trandafiri
Mi-a fost teama sa nu ma vada gradinarul.
L-am auzit spunand usor:
„Ce sunt florile?… Ti-am daruit intreaga gradina!”
Noi suntem cei care
din dorinta de a arde
Am renuntat la Apa Vietii
si am plecat sa cautam focul.
Exista o cale de la inima ta la mine
Si inima mea o cunoaste
Pentru ca este curata si pura ca apa.
Cand apa este linistita ca o oglinda
Poate sa reflecte luna.
I-am spus inimii mele: „Daca poti sa vorbesti,
spune-I Preaiubitului meu despre suferinta mea.”
Inima mi-a raspuns: „Cand sunt cu Preaiubitul
nu mai am cuvinte, doar ma uit la El.”
Din Iubirea Ta izbucneste flacara tineretii;
in Inima infloreste frumusetea sufletului.
Vrei sa ma omori? Sangele meu este al Tau.
Moartea din partea Prietenului este viata.
Pentru Tine – acest limbaj fara cuvinte
Tinut secret fata de toti…
Numai Tu auzi ce spun
Chiar daca strig in mijlocul multimii.
Mai intai m-a tentat cu
Nesfarsite mangaieri.
La sfarsit m-a ars
Cu durerea si tristetea.
In acest joc de sah
A fost necesar sa ma pierd pe mine
insumi
Ca sa-l cuceresc pe El.
Prietenul meu etern
Iti daruiesc viata mea.
Primeste-ma si fa din mine un
indragostit adevarat.
Salveaza-ma din cele doua lumi.
Arunca-ma in foc
Daca inima mea se indreaspta spre
altcineva decat spre Tine.
In cea mai uscata si mai alba
intindere
infinit dureroasa a desertului,
mi-am pierdut linistea sufletului -
si am gasit acest trandafir.
Vrei sa intri in Paradis?
Nu poti merge pe calea Adevarului
Decat prin gratia lui Dumnezeu.
Toti murim pana la urma.
Dar pe cale, fii atent
Sa nu ranesti inima vreunui om.
Orbit de vocea dorintei
Nu esti constient ca Preaiubitul
Traieste in adancul inimii tale.
Opreste galagia
Si vei auzi vocea Lui
In tacere.
Cand ating pamantul in rugaciune
Nu am alt tel decat sa te ating pe Tine.
Orice cuvinte despre
Gradini, flori, privighetori, dans
Sunt doar pretexte.
Inima este ca o lumanare
Plina de dorinta de a arde.
Luata de langa preaiubitul ei
Aspira sa fie una cu El.
Despre Iubire nu poti sa inveti nimic.
Iubirea vine pe aripile gratiei.
Ochii nostri nu Te vad,
Dar ei nu pot sa vada decat formele, nu si realitatea.
Si cu toate acestea, speram
Sa Te vedem in mijlocul acestei frumuseti…
Ce e de facut daca nu ma recunosc?
Nu sunt nici crestin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici tarmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoara a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pamantul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului si nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fara urma;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru ca eu apartin Preaiubitului meu.
Am renuntat la dualitate si am vazut amandoua lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te stiu, pe Tine Te vad, pe Tine Te chem.
Tu esti cel dintai, ultimul, cel din exterior si cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decat pe Tine, Cel Care Esti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele doua lumi mi-au scapat din mana.
Sa mori!
Sa mori in aceasta iubire!
Daca mori in aceasta iubire sufletul tau va fi revelat!
Sa mori!
Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!
Daca mori pentru ceea ce este temporal,
vei ajunge dincolo de timp!
Sa mori!
Taie acele lanturi care te tin prizonier
in aceasta lume de atasamente!
Sa mori!
Sa mori pentru ceea ce este efemer
si vei deveni etern!

 (Despre aspiratie – Rumi)

 http://naturadivina.com

Meditatie Hooponopono

Este minunata si foarte puternica de aceea m-am gandit sa v-o trimit cu tot dragul!

De cateva ori:

Inspirati, retineti aerul;
Expirati, retineti aerul.

Draga Tata, Preaiubit Creator,
in care imi aflu odihna si salasul, si in care fiinta mea exista,
Iti multumesc pentru ca mi-ai oferit o noua zi
in care sa pot invata caile Tale,
in care sa-ti pot sluji Tie si Creatiei Tale.
Imi pare rau ca te-am uitat si ca am uitat cine sunt eu, cu adevarat,
si care este scopul meu real.
Prea-marite Doamne, te rog, iarta-ma.
Te iubesc si iti multumesc pentru iubirea ta neconditionata,
Tie, care imi reamintesti ca sunt creat dupa chipul si asemanarea Ta,
o magnifica fiinta spirituala, o splendida fiinta de lumina.
Si chiar si asa, eu Te-am uitat
si mi-am uitat menirea, de atatea ori inainte.
Eu, in mod profund si total, ma accept si ma iert pe mine
Si pe oricine altcineva care ar putea fi implicat
Si decid sa fiu mai atent in viitor.
Sine al meu cel mai Inalt, tu esti conexiunea mea cu Divinitatea,
Tu esti sursa intregii inspiratii, tu esti partea din mine care salasluieste alaturi de Creator.
Tu esti mesagerul care imi aduce gandurile de iubire ale lui Dumnezeu,
compasiunea si intelegerea.
Tu esti calauza mea interioara care asculta rugaciunile mele si le inalta in dimensiunile ceresti.
Imi pare rau daca, de-a lungul timpului, dragul meu Sine Superior, felul in care m-am purtat a pus obstacole in calea ta.
Te rog, iarta-ma.
Te iubesc si iti multumesc pentru tot ceea ce faci
pentru ca eu sa pot experimenta o viata plina de abundenta, iubire si sanatate.
Si chiar si asa, comportamentul meu si gandurile mele nu sunt intotdeauna in concordanta cu planul tau.
Dragul meu Sine Superior, cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care este implicat.
Draga mea Minte,
Tu esti partea din mine care imi da posibilitatea sa comunic cu lumea din afara.
Dragul meu Sine Superior,
Imi pare rau ca am acceptat ganduri negative in constiinta mea, fara sa ma opun.
Te rog, iarta-ma.
Te iubesc si iti multumesc.
Acum, decid sa fiu mai atent, drag Sine Superior, la calitatea gandurilor mele,
pentru a patrunde in dimensiunea ta.
Decid acum sa vad si sa spun bun venit gandurilor de iubire, curaj, speranta, sarguinta, protectie si compasiune.
Iti multumesc pentru ca purifici si anulezi toate gandurile negative indreptate asuprea mea si a altora.
Si chiar si asa, am permis, uneori, ca ganduri negative sa intre in mintea mea.
Dragul meu Sine Superior, cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care a contribuit la aceasta.
Dragi amintiri,
Voi sunteti vocea negativa a ego-ului meu, sursa tuturor dificultatilor pe care le experimentez in viata mea.
Imi pare rau ca sunteti, inca, acolo.
Stiu ca eu nu pot sa va fac sa taceti, sau sa va scot afara.
Pentru ca, daca as fi putut, as fi facut acest lucru deja, cu draga inima.
Dar, chiar si asa, voi sunteti inca acolo, aducand suferinta in viata mea.
Dragul meu Sine Superior, cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care a fost implicat.
Eu sunt o magnifica fiinta spirituala, o splendida fiinta de lumina
si stiu ca ii pot cere Creatorului meu sa va purifice si sa va elibereze din constiinta mea.
Acum, imi asum intreaga responsabilitate, drag Sine Superior, pentru existenta voastra, dragi amintiri, oricum ati fi voi si de oriunde ati fi venit.
Stiu ca felul in care ma comport, toate reactiile si gandurile inaintasilor mei sunt responsabile pentru faptul ca voi va aflati acolo, dragi amintiri.
Eu va iubesc si va multumesc pentru ca mi-ati oferit oportunitatea de a prelua controlul si de a realiza unificarea mintii mele.
Iar acum, te rog, drag Sine Superior, sa lasi sa plece, sa eliberezi amintirile.
Misiunea ta a fost indeplinita si nu mai este necesara.
Lasa-le sa plece, elibereaza-le.
Iar acum, il rog pe Tatal meu Ceresc, ca tu, drag Sine Superior, sa purifici toate aceste amintiri si sa anulezi toate efectele negative, in timp si spatiu.
Si chiar si asa, stiu ca sunt responsabil pentru amintirile mele.
Cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care a contribuit la aceasta.
De cateva ori:
Inspirati, retineti aerul;
Expirati, retineti aerul.

 http://naturadivina.com/tag/ascensiune/

.................................................
prea frumos în ochii tăi. 
Ești un templu.

iar Tu:

Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.

Ra, asta m-ar face oglinda Ta.

Voi arde atunci și din cenușă mă voi face iar om ca să ne îmbrățișăm.

te aștept,  Lumină!

Noapte bună, Liniște!

 Minciunile ego-ului:(Tania Tita)

Cine sunt eu fara ceea ce am?!
Sunt ceea ce fac!
Cine sunt eu fara ceea ce fac
Cine sunt eu fara diplomele mele?
Cine sunt eu fara rolurile mele?
Ceea ce sunt sunt parerile celorlalti despre mine.
Omul puternic e omul care nu are nevoie de putere.

Faceti-i pe cei din jur sa rada cu pofta in fiecare zi

Urmariti sa realizati acest lucru si veti vedea ca aceasta nu implica neaparat sa va straduiti sa fiti amuzant, ci doar sa va relaxati pentru o secunda, iesind cu detasare din sfera preocuparilor stresante, si sa vedeti sau sa va amintiti ceva amuzant, pe care sa il impartasiti apoi celorlalti. Astfel, va veti obisnui sa vedeti partea buna a lucrurilor, cu alte cuvinte, jumatatea cea plina a paharului.

Bucurati-va de libertate

Petreceti un anumit timp cu un grup de copii, fara nici un alt motiv decat acela de a va bucura de compania lor. Cand va aflati in prezenta lor, nu incercati sa le incadrati viata in acele sabloane rigide in a caror capcana dumneavoastra ati cazut deja, sa ii corectati sau sa ii educati, ghidandu-i mereu din perspectiva adultului. Pur si simplu fiti alaturi de ei in bucuria libertatii lor si veti observa ca rasul si voia buna vor deveni curand o „regula de aur“ in viata dumneavoastra si nu o exceptie.

Permiteti fanteziei sa se manifeste

 

Copiilor le place sa viseze, sa inventeze povesti, utilizandu-si din plin imaginatia si traind apoi cu toata frenezia bucuria creatiei lor. Atunci cand sunteti impreuna cu un copil cu care puteti sa radeti si sa va jucati, incurajati fantezia atat la el, cat si la dumneavoastra insiva, oricat de mult doriti.

Fiti spontani

Spontaneitatea este adeseori cheia intregului comportament de copil. Observati modul in care copiii doresc instinctiv sa experimenteze orice lucru sau idee noua, chiar in momentul aparitiei acestora. Copilul din interiorul dumneavoastra doreste sa fie impulsiv si aventuros, fara a trebui sa fie obligat sa se incurce in rationamente complicate care urmaresc sa planuiasca intotdeauna pas cu pas lucrurile in avans.

,,Iisus te-a sadit un trandafir in gradina Sa, dar multi oameni rai vazand ca ai crescut frumos lovesc cu multe lovituri, cu multe pietre ca sa te ofilesti. Chiar daca la lovitura lor iti cad petale, ele cresc inapoi, dar daca trandafirul tau este crescut intr-un pamant bun, nu se va ofili niciodata!
Continua sa raspandesti parfumul tau oricand si nu uita ca vine vremea cand Gradinarul te va muta in gradina Sa cereasca! Acolo vei locuii impreuna cu ingerii!"

Lucian Blaga - Sufletul Satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

Art Vladimir Volegov

Emma Shapplin

Calatoria catre tine insuti

Atunci cand pornim in calatoria catre propria fiinta, nu avem ora de plecare.
  
Ea incepe atunci cand ne asteptam mai putin. Si chiar daca nu stim ce obstacole vom intampina, cumva, stim ca ne putem lua ghiozdanul in spate si putem porni catre noi insine. Oana a facut toate aceste lucruri. Ea a constientizat ca intr-adevar, calatoria catre ea insasi incepe cu un simplu drum. Asa ca a inceput sa calatoreasca (la propriu). Noi am surprins-o in timp ce facea un popas. Iata ce ne-a povestit:

1. Ce te-a determinat sa incepi seria calatoriilor tale?

Dorinta de a cunoaste lumea de dincolo de frontierele Romaniei si in acelasi timp cunoasterea mea interioara in contact cu noi culturi, noi locuri, noi aventuri. Dupa ce am terminat liceul stiam,si doar stiam,ca nu am sa continui studiile,ca toti colegii mei.Stiam ca ma asteapta o altfel de experienta decat cea pe care sistemul o ofera noilor generatii.

2. De cat timp calatoresti si care a fost traseul drumurilor tale de pana acum?

Aventura a inceput acum 4 ani cand am plecat cu sora mea in Belgia, unde am locuit aproape un an, timp in care am avut diverse joburi si am descoperit incet-incet noi dimensiuni ale muzicii,dansului si modului alternative de viata.
La un festival alternativ din Romania am cunoscut multi oameni frumosi printre care si sufletul meu pereche de atunci cu care am decis sa plecam intr-o calatorie care nu avea niciun plan, dar destinatia era India.O vara intreaga am facut autostopul in Europa,oprindu-ne in locuri care rezonau cu inima noastra : Pirineii francezi,unde am locuit intr-un tippi ( cort native-american) in varf de munte, in Germania, Croatia, Cehia, Slovacia, Lituania,Ungaria, Elvetia, Grecia, Turcia si nu in ultimul rand, vaile si muntii dragii mele Romanii care sunt plini de cunoastere si magie. Ajunsi in Turcia, am trecut cu barca spre partea asiatica a Istanbulului – un pas mai aproape catre India. Am zburat deci spre Nepal,unde am stat doua saptamani intr-o manastire budista,la poalele lantului Himalaya. Am luat viza pentru India din capitala Nepalului, ne-am urcat in tren si am coborat in cel mai vechi oras al lumii, cel mai sfant oras al Indiei – Varanasi.

3. Care a fost cea mai mare dificultate pe care ai intampinat-o in calatoria ta?

De ceva timp nu mai cred in dificultati. Le-as numi mai degraba un proces de autocunoastere, vindecare a propriilor frici si depasire a dogmelor care impiedica atatia oameni sa isi urmeze visele si adevarata cale a sufletelor lor.
Am pierdut avionul spre Nepal si nu mai puteam sa cumparam un alt bilet pentru ca era mult mai scump decat pretul initial.Universul mi-a adus in cale doi oameni care ne-au cumparat biletele de avion mie si prietenului meu. Asa ne-am continuat calatoria ( Martina ,if you see this, I am really thankfull sister,for everything you are and have done for us ) si am inteles ca nimic nu se pierde, totul se transforma!

4. Dar cea mai mare realizare?

Fiecare respiratie. Exact momentul acesta in care tu citesti, nu exista nimic mai pretios decat ceea ce esti tu ACUM.

5. Care este perceptia ta asupra familiei, prietenilor sau locurilor in care te reintorci dupa o calatorie?

De fiecare data totul este diferit.Am inteles ca de fapt eu sunt cea care se schimba si eu ma vad prin ochii familiei, prietenilor si locurilor unde ma intorc mereu cu mare drag. Perceptia este din ce in ce mai clara, mai simpla, plina de intelegere si acceptare tocmai pentru ca toti ma inspira si ma ajuta sa fiu in echilibru.

6. Ai simtit vreodata ca pierzi controlul asupra vietii tale in timp ce erai departe de locurile familiare? Daca da, ce te-a determinat sa mergi mai departe?

In momentele mai grele, pentru cateva secunde ma gandeam sa ma intorc, sa incep o viata ‘’ normala’’. In aceste clipe incercam sa ma repozitionez, sa ascult inima,care mereu stia. Daca eram chiar in impas,ceva aparea in viata mea : un om, o intamplare, o situatie care imi dadea curajul si increderea ca sunt pe drumul cel bun. Inima nu se inseala niciodata.

7. Care ar fi mesajul tau pe care doresti sa-l impartasesti celorlalti in urma acestei experiente transformatoare?

Cred ca fiecare dintre noi viseaza la plaje exotice, paduri tropicale si mirosuri orientale,dar am invatat ca aceasta cale nu este neaparat pentru noi toti, ca fiecare om are drumul sau care mai devreme sau mai tarziu il aduce mai aproape de sufletul lui.
Totul este interconectat : plante, animale, oameni, minerale, stele, planete, galaxii.Una nu poate exista fara cealalta.Una simte tot ce simte si cealalta.Oamenii nu sunt cu nimic superiori celorlalte forme de viata,de aceea trebuie sa avem respect,recunostinta,compasiune si iubire pentru tot ceea ce exista.
In toate traditiile stravechi ale Pamantului se vorbeste despre un cantec care ne leaga pe noi, oamenii, de memoria ancestrala (Akasha ). Eeeiii,eu cred ca acum este timpul sa ne intoarcem la natura, sa ne deschidem inima si impreuna sa ascultam cantecul numit VIATA. In lak’ech

‘’Un drum e doar un drum, şi nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că aşa ne spune inima. Priviţi fiecare drum îndeaproape şi atent. Încercaţi-l de câte ori consideraţi că e nevoie. Apoi, puneţi-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.’’ (Carlos Castaneda – Invataturile lui Don Juan, 1968).

 http://www.aimee.ro/dezvoltare-personala/interviuri/calatoria-interviu/

Idir - Lettre À Ma Fille Lyrics

Comme tous les matins, tu es passée devant ce miroir, Ajusté ce voile sur tes cheveux, qui devra tenir jusqu’à ce soir Tu m’as dit au revoir d’un regard, avant de quitter la maison Le bus t’emmène à la fac, où tu te construis un horizon. Je suis resté immobile, j’ai pensé très fort à toi Réalisant la joie immense de te voir vivre sous mon toit C’est vrai, je ne te l’ai jamais dit -ni trop fort, ni tout bas Mais tu sais ma fille chez nous, il y a des choses qu’on ne dit pas. Je t’ai élevée de mon mieux, et j’ai toujours fait attention À perpétuer les règles, à respecter la tradition Comme l’ont faits mes parents (crois moi sans riposter) Comme le font tous ces hommes que je croise à la mosquée. Je t’ai élevée de mon mieux comme le font tous les nôtres Mais étais-ce pour ton bien ? Ou pour faire comme les autres ? Tous ces doutes qui apparaissent et cette question affreuse : C’est moi qui t’ai élevée, mais es tu seulement « heureuse » ? Je sais que je suis sévère, et nombreux sont les interdits : Tu rentres tout de suite après l’école et ne sort jamais le samedi Mais plus ça va et moins j’arrive à effacer cette pensée : « Tu songes à quoi dans ta chambre, quand tes amis vont danser ? » Tout le monde est fier de toi, tu as toujours été une bonne élève Mais a-t-on vu assez souvent un vrai sourire sur tes lèvres ? Tout ça je me le demande, mais jamais en face de toi Tu sais ma fille chez nous, il y a des choses qu’on ne dit pas… Et si on décidait que tous les bien-pensants se taisent ? Si pour un temps on oubliait ces convenances qui nous pèsent ? Si pour une fois tu avais le droit de faire ce que tu veux, Si pour une fois tu allais danser en lâchant tes cheveux… J’veux qu’tu cries, et que tu chantes à la face du monde ! Je veux qu’tu laisses s’épanouir tous ces plaisirs qui t’inondent J’veux qu’tu sortes, j’veux qu’tu ries, j’veux qu’tu parles l’amour J’veux qu’tu aies le droit d’avoir 20 ans, Au moins pour quelques jours… Il m’a fallu du courage pour te livrer mes sentiments, Mais si j’écrits cette lettre, c’est pour que tu saches, simplement, Que je t’aime comme un fou, même si tu ne le vois pas, Tu sais ma fille chez nous, il y a des choses qu’on ne dit pas.

Transformarea si iubirea de sine

Suntem intr-un constant proces de schimbare, de transformare, atat exterioara cat si interioara. La nivel exterior ne e usor sa observam cum trec anii, cum trupul ni se schimba, cum ceea ce stim, ce cunoastem despre lume si viata se schimba. Si cum, de multe ori, credintele sau convingerile referitoare la ceva se schimba si ele.

Exista, bineinteles, si tipare care se schimba greu sau chiar deloc – ingropate adanc, in partea inconstienta, in memoria celulelor, baza aisbergului. Lucruri provenite din propria noastra viata, a inaintasilor nostri, poate ale noastre de altadata, pentru cine crede in “alte vieti”. La nivel interior acestea sunt un pic mai dificil de detectat si transformat… dar despre asta, alta data.

Iertarea

Probabil ca una din piedicile pe care ne-o punem fara sa ne dam seama este legata de dificultatea de a ne ierta si a ne iubi pe noi insine.
Si avem multe pentru care sa ne iertam. Frica de schimbare, judecarea, negarea, rezistenta. Asocierea transformarii cu pierderea controlului, nesiguranta, necunoscutul. Ideile preluate de la altii ca vechile moduri, cele sigure de a vedea viata si de a te comporta sunt mai bune. Credinte, valori, comportamente pe care le credeam “sfinte” si care, in timp, se dovedesc depasite. Multe alte lucruri ce pot constitui un balast prea greu, ce saboteaza zborul nostru pe calea constiintei.
Suntem oare capabili sa constientizam ca orice transformare este naturala, sa o acceptam si sa o imbratisam? Sa inaintam catre nou cu usurinta si bucurie, sa asteptam viitorul cu incredere, acceptare, intelepciune si pace interioara? Cu siguranta, cand ne asumam responsabilitatea totala pentru propria transformare.
Si, mai mult de atat, in urma curatarii noastre prin procesul iertarii, capatam incredere in perfectiunea vietii. Stim ca suntem iubiti, sustinuti, protejati pe calea noastra si vedem asta prin nenumaratele sincronicitati ce ne inconjoara. Atunci e imposibil sa mai dam inapoi. Stim ca totul se desfasoara “conform planului”.
Insa acum urmeaza partea cea mai grea. Iubirea de sine.

Din nou… iertare

Pentru a avansa, procesul iubirii de sine este indispensabil. Si acesta incepe tot cu iertare.
Iertare pentru noi insine si pentru ceilalti, pentru lipsa de mila, intelegere, compasiune pentru noi. Pentru mesajele critice si contradictorii despre natura iubirii si a iubirii de sine. Pentru inlocuirea iubirii de sine cu ego-ul, orgoliul, vanitatea, posesiuni si realizari. Pentru confundarea si inlocuirea iubirii de sine cu ganduri, emotii si actiuni lipsite de iubire…
Pentru relatia disfunctionala cu noi insine si permisiunea oferita altora de a ne trata in moduri lipsite de iubire. Pentru renuntarea, evitarea, respingerea, negarea, inlocuirea iubirii de sine. Pentru a ne forta sa fim ce vor altii, o “masca sociala” necesara pentru a obtine confirmare si iubire din partea altora. Si, in primul rand, pentru tradarea sinelui nostru autentic, cea mai inalta forma de tradare.
Cu totii am facut toate acestea in diferite etape ale vietii. Unele poate inca le mai facem, iar pentru a ne elibera de ele e necesar sa incepem prin a le ierta. Prin transformarea energiei ce inconjoara aceste modele ne eliberam in interior, permitand viitorului sa patrunda in viata noastra fara judecatile si obstructiile trecutului.

Loialitatea

Iubirea de sine este echivalenta cu loialitatea – a te pune pe tine insuti pe primul plan. Poate ca suna “neiubitor”. Suntem invatati ca asta ar putea insemna orgoliu sau zgarcenie. De fapt, e exact invers. Doar atunci cand ne tratam pe noi insine cu bunatate, generozitate, respect si demnitate, oriunde si oricand – doar atunci suntem capabili sa simtim asta pentru cel de langa noi. Doar cand ne putem pe noi insine pe primul plan incepem sa ne dezvoltam puterea interioara. Reusim astfel sa “neutralizam” ceea ce provine de la altii, lucruri care ne determina sa ne iubim mai putin pe noi insine. Atragem, in schimb, colaborarea cu cei care ne recunosc si sustin propria valoare ca fiinte umane.
Si impreuna cream un “cerc” al iubirii de sine care se raspandeste, transformandu-ne pe noi insine in primul rand. Iar apoi pe cei din jur, cei pregatiti sa inainteze pe cale.
“Bunavointa, compasiunea si gratia iubirii de sine domnesc si se exprima prin mine in fiecare moment”. Poate fi un “motto” de viata spre care sa tindem cu totii.

Sursa:  http://www.empower.ro

Nicolae Labis

Oda soarelui

Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază -
Mă entuziasmează sublimul tău urcuş,
Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.

Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc,
Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe.

Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.

Primele iubiri (I)

Azi, iată, am văzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei în goană să se-adune
Şi către el privirile-şi ţintesc-
Un codru nesfârşit de coarne brune,
În care mii de stele strălucesc.
Sosind din dunga zării de argint,
Vin păsările-mi mari de sărbătoare
Şi-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind,
Un ocean de aripi mişcătoare.
Întreaga lume-a sufletului, vie,
Palpită-ntr-o frenetică beţie.
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmându-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii-
Cristalurile cântecelor grele-
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cântec sfânt:
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.

Am iubit...

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...

 Primele iubiri

Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-aşez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunaţi sub ploi de stele.
Brazii mei înalţi şi plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulţit în mii de copii,
Chipul tău au să ţi-l vadă.
Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunţii tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi paşi ai să alinţi,
Îţi va fi şi-atunci păstrată
Urma paşilor fierbinţi.
Căci foşnindu-ţi unduirea
Calmă,-a palmelor subţiri,
Mi-a stins până şi-amintirea
Trecătoarelor iubiri.
Doar o singură iubire
Lâng-a ta o mai păstrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viaţă-un un crez.
Ea, al vieţii mele soare,
Încălzi-va din senin
Toate cântecele care
Ţie am să ţi le-nchin.

Mergeam tăcuţi alături, străini, odinioară
Şi presimţeam că astăzi voi fi îndrăgostit
De faţa ta curată ca zorile de vară,
De părul tău de aur împletit.
Dar nu ştiam că nimeni n-are să poată şterge
Văpăile din inimi, acest pojar nestins,
Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge
Ideile, îmbrăţişate strâns.
Că prins de-o vrajă nouă şi-atotcuprinzătoare
Voi părăsi boema cu gustul ei amar,
Că vinul, deşi-mi place când scapără-n pahare,
Mă va-mbia din ce în ce mai rar.
Văzusem frumuseţea privirilor semeţe,
Izvoare de lumină, de umbre şi scântei,
Dar bănuisem numai adânca frumuseţe
De dincolo de ochii mari şi grei,
Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o
Şi-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viaţa cu flacăra-i curată
Fără de care n-aş putea trăi.

Steaua polară pe cer, departe,
În scurgerea timpului nu are moarte
Statornic arde în orice seară,
Capăt de osie, steaua polară.
Stelele, luminile, roiuri astrale
Se-nvârt în jurul osiei sale.
Sobră-armonie pururea vie,
Nezdruncinată putere-n tărie.
Osie-a luminilor, dacă te-ai rupt,
Lumile cad huruind dedesubt,
Ca-nvălmăşite de tari alcooluri
Lumile cad fulgerate în goluri!
Îngrozitoare schimbare atunci:
Floarea vulcanilor creşte din pungi,
Pale se sting ale luncilor flori,
Mori, vegetaţie, suflete, mori.
Arde o stea între multele stele,
Arde pe ceruri şi pe drapele,
Capăt de osie - roşie stea -
Osia trece prin inima mea.
Lumea-mi se-nvârte pe osia dură
În anotimpuri de frig şi căldură,
Şi când furtunile mă bântuiesc,
Cerbii şi vulturii mei o privesc.
Dacă s-ar frânge osia mea,
Cerbii şi vulturii mei ar zbura,
Spre alte lumi ar zbura şi-ar ţipa,
Dacă s-ar frânge osia mea.
Ar năvăli pustiirea secretă,
Cântecu-ar prinde scrâşnet de cretă,
Cerbii şi vulturii mei ar zbura,
Dacă s-ar frânge osia mea.
Osia mea-i doar o parte, ştiu bine,
Osia mare trece prin mine,
Osia este numai o parte
Din marea osie, fără de moarte.
Osia mea nu se frânge nicicând,
Trece prin miezul acestui pământ,
Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,
Două planete, mărgele albastre.

Toamna

Par casele palate sub vraja inserarii
Si norii le mangaie cu palme de sofran,
Si nu-i mai larg si pasnic nici insusi cerul marii
Decat acest cer vesnic si-adanc, de Baragan.

Isi salta rosii tuiuri in vanturi papusoii
Miscand sub adiere apripa de strujeni;
Tragand la care pline merg lung pe drumuri boii
Pe langa negre garduri mancate de licheni.

Cresc focuri mari de frunze cu scanteieri usoare
Spre luna incruntata, lipsita de un sfert,
Iar vantul poarta-n trambe miresme-mbietoare
De lapte proaspat muls si proaspat fiert.

Albastru cer de seara se despleteste-n sara
Si bumbi de stele rosii la geamuri se aprind
Ograzile arata cu toate in afara
Belsugul lor tacut ce il cuprind.

Biografie

Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună!
Plinului pântec aşa îi cânta într-o noapte cu lună.
Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.
Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Ea mai vedea cum în şa voi sălta împreună
Cu îndrăzneaţa fecioară-a pământului, brună,
Şi-n goana nebună vedea de pe-atunci cum răsună
Tropotul lung şi mereu al galopului meu.
Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Şi că-s menit să înving veşnicii şi genună,
Dar nu ştia de pe-atunci că în mine-o să pună
Suflet prea grav şi răsunet prea slab, că adună
Abur de vis şi de boală ce-ar fi să răpună
Tropotul lung şi mereu al galopului meu.

Iată-mă azi înarmat cu acele credinţi,
Cu îndârjirea păstrată - cuţit între dinţi -,
Dar cu prea multă dorinţă să vii, să-mi alinţi,
Bruna fecioară a păcii adânci şi cuminţi,
Tropotul lung şi mereu al galopului meu.

  

Suha

In muntii mei, batrani aristocrati,
Canta toate pasarile cerului.
Seara se rotesc prin incendiile potolite ale nourilor
Stelele clostii si ale oierului.
Frunzarele soptesc o melodie duioasa si calma
Si fiarele framanta tropot de copite-n sihlisuri.
Dragostea mea, sunt atatea carari sunatoare
Si-atatea-nf lorite-ascunzisuri!
Dar mai presus de toate curge Suha
Vuieste in vai ca intr-o cutie de vioara.
Melodia ei, din alte vremi, rasuna
Din sara pana-n zori si din zori pana-n sara.
M-a hipnotizat trecerea ei insorita pe prunduri

Si murmurul ei, intarit de ecoul mereu euritmic,
Suha cea repede, de o monotonie mareata
Curge in fiecare vana a versului meu.
Dragostea mea, uite, vorbesc mai mult
De mine, in loc sa vorbesc de tine.
Dar bucuria salbatica si pururea vie de-aici
Vreau sa ti-o trec sub pleoapele albe si line —
In metropola luminii, cu fluturi batandu-se-n becuri
Din patul tau vast, catra gara asculti cum vuiesc
Trenuri, trenuri, venind dinspre tarile mele
Si m-astepti tresarind, ametita de-un gand nebunesc.
Hai s-ascultam impreuna cum Suha isi mana
Curgerea ei insorita prin brazi
Despartiti s-ascultam impreuna Suha, Suha cea care
Suna-n fiecare vana-a versului meu.

 Primele iubiri

Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-aşez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunaţi sub ploi de stele.

Brazii mei înalţi şi plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulţit în mii de copii,
Chipul tău au să ţi-l vadă.

Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunţii tale.

Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.

Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi paşi ai să alinţi,
Îţi va fi şi-atunci păstrată
Urma paşilor fierbinţi.

Căci foşnindu-ţi unduirea
Calmă,-a palmelor subţiri,
Mi-a stins până şi-amintirea
Trecătoarelor iubiri.

Doar o singură iubire
Lâng-a ta o mai păstrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viaţă-un un crez.

Ea, al vieţii mele soare,
Încălzi-va din senin
Toate cântecele care
Ţie am să ţi le-nchin.

Învaţ-o, Iubite Măreţ, pe iubita ta, să simtă permanenţa divină şi să transcendă impermanenţa lumească! Iartă-i pornile ei de muritoare şi înalţ-o mereu deasupra celor lumeşti! 

Poart-o mereu în Iubirea Sfântă a inimii tale şi presară prin ea, în sufletul celor ce o privesc, Graţia Ta!

Povestea Anei, povestea intelepciunii sufletului

Povestea Anei, povestea intelepciunii sufletului

o poveste foarte frumoasa..... (autor necunoscut) Tot ce se putea auzi înainte de ivirea zorilor erau suspinele unui suflet foarte nefericit. Ana era un copil Indigo de 12 ani, care avusese o viaţă foarte tulburată pe  Tabla de Joc a Liberului Arbitru. Avea puţini prieteni şi îi era greu să se adapteze la viaţa şcolară. Profesorii o considerau un copil problemă. De asta se simţea mereu ca un fel de observator din afară. Ana avea o relaţie deosebit de dificilă cu mama ei şi se certau adesea. Cu toată cunoaşterea ei intuitivă, era deznădăjduită – şi aproape că renunţase să mai spere. La numai doisprezece ani, Ana îşi dorea să meargă Acasă. Simţindu-i confuzia, Spiritul i a vorbit direct: „Ana, dacă vrei, poţi să pleci – dar mai întâi ieşi în grădină şi stai cu un deget întins în faţă“. Ana era şocată că Spiritul îi vorbeşte atât de direct – lucru care  nu i se mai întâmplase până atunci. Deşi nu prea vedea cum ar putea s-o ajute aşa ceva,  s a gândit să facă totuşi o încercare. Soarele tocmai se ridica la orizont şi totul părea învăluit în nuanţe albăstrui roşiatice. După ce s a asigurat că nu o vede nimeni, Ana a închis ochii şi  şi a întins mâna cu un deget îndreptat înainte, aşa cum o învăţase Spiritul. După câteva clipe a simţit  o gâdilătură şi, deschizând ochii, a văzut o păsărică maronie aşezată pe degetul întins.  „Bună, draga mea”, spuse pasărea. Anei i se umplură imediat ochii de lacrimi, pe când îi reveneau în memorie sentimente de Acasă, aproape uitate . Apoi se uită în jur, să vadă dacă era singură şi îşi şterse ochii de lacrimi. Era realitate, sau vis? Oare pasărea chiar i-a vorbit? Imediat, pasărea i-a vorbit din nou. „Ana, sunt lângă tine ca să-ţi readuc aminte că ai venit aici cu un scop şi, dacă pleci, el nu  se va mai realiza.” Ana simţi pentru prima oară o rază de speranţă şi i se umplură iarăşi ochii cu lacrimi de bucurie. Chiar şi cea mai vagă aluzie despre existenţa unui scop anume, o ajută.  Grădina se umplu de vrajă, în timp ce Ana şi pasărea discutară mai bine de o oră. În majoritatea timpului, Ana nu făcu altceva decât să plângă – atâtea tensiuni avea de eliberat. Apoi auzi bombănelile mamei venind din bucătărie. Ana s a temut că trebuia să se despartă  de păsărica fermecată. „Nu te teme, Ana, ne vom mai întâlni şi altă dată. Voi fi mereu aici, cu tine. Nu trebuie decât să vii aici în grădină, să întinzi degetul şi îţi voi răspunde.” În aceea zi, la şcoală, profesorii nu au reuşit să-şi dea seama de ce Ana plângea încontinuu.  Credeau că i s a întâmplat ceva rău, dar Ana ştia că, de acum, totul era bine. Uneori  avea îndoieli dacă lucrurile se petrecuseră aidoma. Pe urmă, îşi dădu seama că nu mai  conta nici dacă pasărea ar fi fost un produs al imaginaţiei ei. Sentimentul de Acasă pe care i-l transmisese pasărea o făcu să se simtă împlinită şi, de atunci înainte, nu mai dori să renunţe la el. . De atunci, în fiecare dimineaţă, Ana se trezea înainte de răsăritul soarelui, se ducea în grădină şi vorbea cu pasărea. Ele discutară despre o grămadă de subiecte şi pasărea îi dădu Anei  de rezolvat probleme de viaţă. Ana le duse la bun sfârşit cu bucurie – chiar dacă unele au  necesitat nişte schimbări dificile în stilul ei de viaţă. Pasărea îi aducea constant aminte că ea  este aceea care, prin alegerile făcute, deţine puterea de a-şi schimba propria realitate. Micuţa pasăre maronie umplea de magie viaţa tinerei fete. Zi după zi totul a mers la fel, până când viaţa Anei începu să se schimbe. La şcoală, Ana avea prieteni care o admirau şi o respectau.  Profesorii se schimbară ca prin farmec, devenindu-i prieteni. Ea şi mama ei începură să se înţeleagă şi să comunice mai bine. În sfârşit, Ana simţea că viaţa ei avea un sens .  Într o dimineaţă, Ana se uită în urmă şi realiză cât de departe ajunsese. Doar în câteva luni a progresat către fericire mai mult decât în ultimii doisprezece ani. După ce a înţeles  acest lucru, ea îi mulţumi păsării pentru darul fermecat pe care i-l făcuse. Pasărea i a răspuns: „draga mea, nu puteam să-ţi dăruiesc ceva ce nu aveai deja. Misiunea mea a fost să-ţi fiu oglindă, ca să-ţi vezi adevăratul sine şi să-ţi re aminteşti puterile pe care le ai. Te rog, nu pierde niciodată  din vedere faptul că puterea de a schimba este în interiorul tău şi nu în afară. Ai ales să-ţi exerciţi  această putere şi, în felul acesta, ţi ai schimbat propria realitate” . Cel mai important lucru din viaţa Anei era scurtul timp petrecut în fiecare dimineaţă cu pasărea, re amintindu şi de adevărata ei putere. Simţea o iubire copleşitoare pentru această făptură  minunată şi modestă. Pe ploaie sau pe soare, Ana îşi petrecea fiecare dimineaţă în grădină,  stabilindu şi amănuntele acelei zile cu profesoara pe care se obişnuise să o iubească atât de mult. Ana avea o viaţă frumoasă. Într una din zile, Ana se trezi chiar mai devreme decât de obicei. Simţea o schimbare de energie, însă nu era sigură ce se întâmpla. Îşi aduse aminte ce-i spusese pasărea în legătură cu tranziţiile  de energie şi că ele erau un indiciu pentru evoluţia oamenilor. Şi a mai reamintit ce-i spusese pasărea că propria ei schimbare era o parte necesară a evoluţiei spirituale – deoarece, daca nu aduc cu sine  schimbări in bine, toate lucrurile sunt sortite pieirii.  . Schimbarea in ceva mai bun este aceea care creează, de fapt, magia pe care o căutăm.  Preocupată de aceste idei, ea îşi formulă cu grijă întrebările pe care dorea să i le pună păsării.  Când sosi vremea de întâlnire, Ana se plimbă nerăbdătoare prin grădină, cu un deget întins în faţă.  Dar, în dimineaţa aceea, pasărea nu mai veni. Cu ajutorul păsării, Ana a învăţat să aibă încredere mai mare în intuiţie, decât în gândirea raţională.  Acum era momentul perfect pentru a folosi acest instrument şi, în sinea ei, Ana ştia că totul era în ordine cu draga ei prietenă. În adâncul sufletului simţea de asemenea că ea însăşi era în ordine – la urma urmei,  nu i se întâmplase nimic rău. Cu toate acestea, îi era dor de prietena ei, pasărea, şi de timpul petrecut împreună. Ana şi a trecut în revistă toată informaţia pe care i a dat o pasărea, cât şi felul în care a  aplicat-o practic în viaţă. Era însă derutată de faptul că pasărea îi promisese să nu o părăsească niciodată.  Cu toate acestea, iată că stătea complet singură în grădină. Ana încercă să vorbească cu pasărea,  ca şi cum ar fi fost acolo. Chiar simţea gâdilatul atât de familiar, ca atunci când pasărea i se aşeza pe deget. Însă ori de câte ori îşi formula o întrebare, în cap îi şi apărea, ca prin farmec,  răspunsul. Brusc Ana a înţeles că adevăratul dar primit de la pasăre era să aibă încredere în propriul ei ghid interior – mai curând decât să caute răspunsuri din surse exterioare. În fiecare dimineaţă, Ana îşi continua ritualul de a ieşi în grădină şi de a ţine degetul întins înainte. Săptămâni în şir, Ana continuă să iasă în grădină. Nu trecea nici o zi fără să se gândească la  prietena ei. Pentru prima oară după multă vreme, Ana a plâns – însă, de data asta, lacrimile îi erau  dulci amare. Era tristă la gândul că nu va mai simţi pasărea pe deget – însă, în adâncul inimii,  ştia că legătura lor nu se va pierde niciodată. Prin faptul că a învăţat-o cum să capete încredere în propria ghidare interioară, pasărea îi dăduse Anei şi cheia integrării spiritului în forma umană. Ana îşi dădu brusc seama că, la urma urmei, viaţa nu era chiar atât de rea . Odată cu trecerea timpului, Ana căpătă un rol cheie în şcoală. În cele din urmă, profesorii au înţeles  că ea nu era un copil problemă, ci că atât ea cât şi alţi copii asemănători ei, depăşeau cu mult nivelul învăţăturii oferite de şcoală. Ana îi ajută să-şi schimbe metodele de predare, în aşa fel încât să capteze mai bine interesul copiilor. Ea îi ajută pe profesori să-şi adapteze modul de a gândi la cel al noilor copii  care începeau să vină. Ziua în care Ana a absolvit şcoala a fost una într adevăr deosebită. Dacă ar fi privit lucrurile din vechea perspectivă, Ana nu şi ar fi putut niciodată imagina că se va bucura de această perioadă a vieţii ei. Şi iată o jucând un rol foarte important în educaţia educatorilor. Şi astfel, în felul ei modest, a ajutat la pregătirea lumii pentru tot ceea ce avea să urmeze. Ana a crescut în ani şi poziţie socială. A devenit un mare vindecător, dându-le forţă la mii de alţi  oameni ca să-şi schimbe propria realitate. Aşa cum a învăţat o pasărea, Ana s a folosit de ceea  ce îi dicta inima, pentru a i îndruma pe ceilalţi. Ea a descoperit că, pe măsură ce avea mai multă încredere în propria-i putere, cu atât mai multă putere avea de dăruit. Ana se gândea adesea la cea mai bună prietenă a ei şi, de aceea, era mereu înconjurată de păsări  de toate felurile. Pasărea deveni simbolul personal al Anei şi fiecare colţ al camerei era împodobit  cu diverse imagini de păsări. Ea deveni peste tot cunoscută ca doamna păsărilor. Ana îşi însuşi acest  titlu cu mare mândrie. Fusese atinsă într o anumită parte a ei care era atât de profundă, încât nu putea să uite şi a ales să poarte darul de înţelepciune al păsării, în tot ceea ce făcea.  Ana trăia cu adevărat în Spirit. . Peste ani, Ana îşi îngrijea nepotul. Acest copil era foarte special pentru ea. Din ziua naşterii lui,  a ştiut că între ei exista o legătură de dincolo de viaţa asta şi era nerăbdătoare să vadă încotro  îi poartă intalnirea lor actuala. Billy era un copil de şapte ani, cu ochi strălucitori, care citeau fără teamă şi foarte profund în sufletul Anei. El i a adus aminte de rolul important pe care îl jucase  în redefinirea sistemului şcolar în care urma să intre copilul. În acel moment, Ana era foarte recunoscătoare că a ales să rămână aici. Într una din zilele când Billy era în vizită la bunica Ana şi examina diversele statuete de păsări de pe placa de deasupra şemineului, atenţia i-a fost captată de o statuetă mică, maronie.  Ana îl observă cum priveşte cu insistenţă pasărea. În adâncul inimii ştia că ceva minunat este pe cale  să se întâmple. În aşteptare, Ana îşi ţinu respiraţia. Nepotul său de şapte ani se întoarse către ea şi spuse: „Ştii, buni, asta seamănă întocmai cu pasărea care îţi stă mereu pe umăr.” Cuvintele o loviră pe Ana cu o forţă care o   făcu să se clatine pe picioare. Deodată, piesele din puzzle se aşezară la locul lor. Toate întrebările ei  despre pasăre căpătară răspuns. Îşi aduse aminte de ziua când pasărea nu mai venise şi îşi dădea  acum seama că ea progresase până la punctul în care pasărea i s-a putut aşeza pe umăr, în loc de deget. Ana fusese atât de obişnuită să o caute în faţa ei, încât nu observase că, în loc de deget, evoluţia ei făcuse posibilă aterizarea păsării direct pe umăr, caci pasarea ce o ghidase era chiar ingerul ei pazitor, vocea tainica a spiritului ei. După toţi aceşti ani, tăcerea îndelungată a fost, în sfârşit, întreruptă.  „Da, dragă Ana”, a spus pasărea. „Ţi-am spus că nu te voi părăsi niciodată – şi nu am făcut-o”.  Lacrimi de bucurie îi umpluseră iarăşi ochii, în timp ce auzea din nou sunetul minunat la vocii  scumpei ei prietene. „Sunt atât de mândră de tine pentru alegerea pe care ai făcut-o în ziua aceea. Ai fi putut sta o veşnicie privindu-ţi degetul, aşteptând să-ţi vină, din afară, îndrumarea cu care erai atât de obişnuită. Dar tu ai decis să mergi mai departe, având încredere în propria ta îndrumare lăuntrică. Ceea ce ai trăit tu, a fost integrarea Spiritului, prin deschiderea legăturii cu propriul tău Sine Superior. Tu nu eşti separată de Spirit – aşa cum te-ar fi putut face să crezi experienţa ta omenească. Tu nu eşti separată de mine – pentru că noi suntem Una. Ai intrat în lumea obişnuită cu  Spiritul pe umăr şi ai avut curajul de a-ţi crea singură propriul moment magic. Ai procedat bine,  draga mea Ana. Ţi-ai atins scopul cel mai înalt, prin faptul că ai înţeles să integrezi omenescul cu Divinul." ” Pentru prima dată în viaţa ei, Ana a înţeles că ceea ce ştia în cap era în totală armonie cu ceea ce ştia în inimă. Miracolul din viaţa Anei era acum complet. Şi aşa este in cazul fiecarui om…vocea sufletului ne poate ghida spre tot ceea ce e mai bun, daca avem incredere si curaj sa o ascultam si urmam.