Calatoria catre tine insuti
Ea incepe atunci cand ne asteptam mai putin. Si chiar daca nu stim ce obstacole vom intampina, cumva, stim ca ne putem lua ghiozdanul in spate si putem porni catre noi insine. Oana a facut toate aceste lucruri. Ea a constientizat ca intr-adevar, calatoria catre ea insasi incepe cu un simplu drum. Asa ca a inceput sa calatoreasca (la propriu). Noi am surprins-o in timp ce facea un popas. Iata ce ne-a povestit:
1. Ce te-a determinat sa incepi seria calatoriilor tale?
Dorinta de a cunoaste lumea de dincolo de frontierele Romaniei si in acelasi timp cunoasterea mea interioara in contact cu noi culturi, noi locuri, noi aventuri. Dupa ce am terminat liceul stiam,si doar stiam,ca nu am sa continui studiile,ca toti colegii mei.Stiam ca ma asteapta o altfel de experienta decat cea pe care sistemul o ofera noilor generatii.2. De cat timp calatoresti si care a fost traseul drumurilor tale de pana acum?
Aventura a inceput acum 4 ani cand am plecat cu sora mea in Belgia, unde am locuit aproape un an, timp in care am avut diverse joburi si am descoperit incet-incet noi dimensiuni ale muzicii,dansului si modului alternative de viata.La un festival alternativ din Romania am cunoscut multi oameni frumosi printre care si sufletul meu pereche de atunci cu care am decis sa plecam intr-o calatorie care nu avea niciun plan, dar destinatia era India.O vara intreaga am facut autostopul in Europa,oprindu-ne in locuri care rezonau cu inima noastra : Pirineii francezi,unde am locuit intr-un tippi ( cort native-american) in varf de munte, in Germania, Croatia, Cehia, Slovacia, Lituania,Ungaria, Elvetia, Grecia, Turcia si nu in ultimul rand, vaile si muntii dragii mele Romanii care sunt plini de cunoastere si magie. Ajunsi in Turcia, am trecut cu barca spre partea asiatica a Istanbulului – un pas mai aproape catre India. Am zburat deci spre Nepal,unde am stat doua saptamani intr-o manastire budista,la poalele lantului Himalaya. Am luat viza pentru India din capitala Nepalului, ne-am urcat in tren si am coborat in cel mai vechi oras al lumii, cel mai sfant oras al Indiei – Varanasi.
3. Care a fost cea mai mare dificultate pe care ai intampinat-o in calatoria ta?
De ceva timp nu mai cred in dificultati. Le-as numi mai degraba un proces de autocunoastere, vindecare a propriilor frici si depasire a dogmelor care impiedica atatia oameni sa isi urmeze visele si adevarata cale a sufletelor lor.Am pierdut avionul spre Nepal si nu mai puteam sa cumparam un alt bilet pentru ca era mult mai scump decat pretul initial.Universul mi-a adus in cale doi oameni care ne-au cumparat biletele de avion mie si prietenului meu. Asa ne-am continuat calatoria ( Martina ,if you see this, I am really thankfull sister,for everything you are and have done for us ) si am inteles ca nimic nu se pierde, totul se transforma!
4. Dar cea mai mare realizare?
Fiecare respiratie. Exact momentul acesta in care tu citesti, nu exista nimic mai pretios decat ceea ce esti tu ACUM.5. Care este perceptia ta asupra familiei, prietenilor sau locurilor in care te reintorci dupa o calatorie?
De fiecare data totul este diferit.Am inteles ca de fapt eu sunt cea care se schimba si eu ma vad prin ochii familiei, prietenilor si locurilor unde ma intorc mereu cu mare drag. Perceptia este din ce in ce mai clara, mai simpla, plina de intelegere si acceptare tocmai pentru ca toti ma inspira si ma ajuta sa fiu in echilibru.6. Ai simtit vreodata ca pierzi controlul asupra vietii tale in timp ce erai departe de locurile familiare? Daca da, ce te-a determinat sa mergi mai departe?
In momentele mai grele, pentru cateva secunde ma gandeam sa ma intorc, sa incep o viata ‘’ normala’’. In aceste clipe incercam sa ma repozitionez, sa ascult inima,care mereu stia. Daca eram chiar in impas,ceva aparea in viata mea : un om, o intamplare, o situatie care imi dadea curajul si increderea ca sunt pe drumul cel bun. Inima nu se inseala niciodata.7. Care ar fi mesajul tau pe care doresti sa-l impartasesti celorlalti in urma acestei experiente transformatoare?
Cred ca fiecare dintre noi viseaza la plaje exotice, paduri tropicale si mirosuri orientale,dar am invatat ca aceasta cale nu este neaparat pentru noi toti, ca fiecare om are drumul sau care mai devreme sau mai tarziu il aduce mai aproape de sufletul lui.Totul este interconectat : plante, animale, oameni, minerale, stele, planete, galaxii.Una nu poate exista fara cealalta.Una simte tot ce simte si cealalta.Oamenii nu sunt cu nimic superiori celorlalte forme de viata,de aceea trebuie sa avem respect,recunostinta,compasiune si iubire pentru tot ceea ce exista.
In toate traditiile stravechi ale Pamantului se vorbeste despre un cantec care ne leaga pe noi, oamenii, de memoria ancestrala (Akasha ). Eeeiii,eu cred ca acum este timpul sa ne intoarcem la natura, sa ne deschidem inima si impreuna sa ascultam cantecul numit VIATA. In lak’ech
‘’Un drum e doar un drum, şi nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că aşa ne spune inima. Priviţi fiecare drum îndeaproape şi atent. Încercaţi-l de câte ori consideraţi că e nevoie. Apoi, puneţi-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.’’ (Carlos Castaneda – Invataturile lui Don Juan, 1968).
http://www.aimee.ro/dezvoltare-personala/interviuri/calatoria-interviu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu