Din mine .. şirag de gânduri calde în miez de toamna ..

Cu toate ca firea se opune adeseori acestui proces, facandu-l mai dificil, simt atat de intens si profund, cum de la o zi la alta invat, ma educ, perseverez sa nu uit asupra faptului ca sufletul are nevoie de puţin ca să fie fericit, că timpul pe pamant alearga grabit spre final şi singurele comori care raman sunt cele stranse în Împărăţia de dincolo de timp.

Se face că departe de agitatia orasului, candva demult in copilarie traiam la sat si imi este tare dor de acel timp. Atat de mult il caut in secundele care se scurg ale vietii mele. ma intalnesc in interiorul fiintei cu acel timp si-l binecuvantez. Acolo m-am hranit cu hrana naturii sacre. Acolo m-am crescut pentru a avea Acum grija de ceea ce am sadit atunci. Imi cer iertare pentru uitarile cotidiene. Sufletul meu Acum cauta Acest Timp, aceasta viata simpla, plina de profunzime, devotament, sfintire, in trairea sarutului pamantului si a Cerului, o binecuvantare a rasaritului, o imbratisare a strabunicii. Dorul inimii mele m-a dus in timpul satului copilariei mele. Cat am trait atunci, cred ca Acum, in acest timp al vitezei, nu-l pot simti la fel de pur, de intens, de profund. In acel timp a inceput drumul catre viata. Ce bine ca Dumnezeu mi-l readuce in Suflet, ma face sa ma reintalnesc cu el, sa-l contemplu, sa-l chem in mine, sa iubesc trairile si frumusetea timpului.

Acolo, avandu-ne unii pe alţii şi avandu-L pe Dumnezeu cu noi, aveam parca mai multa putere sa supunem timpul, sa ii dam direcţie, sa ne numaram clipele …sa nu traim la intamplare.

Zilele ploiase şi reci erau bun prilej de a sta in casa, aproape de soba calda, sorbind cate un pahar de must sau ceai, privindu-ne in ochi, ascultandu-ne, pretuindu-ne, jucandu-ne..Ce clipe divine si inaltatoare!

Acolo trecerea noastră e puţin mai blândă, ne dă răgaz sa fim constienţi unii de alţii şi împreună de Dumnezeu. 
Acolo, cu puţine lucruri lângă noi..ne resetăm şi ne reamintim definiţia pe care o dă Dumnezeu fiinţei umane.

Acolo simti adanc in tine cum legile Lui Dumnezeu sunt scrise în fiecare celulă a noastră, înţelegi că esti doar un abur care se arată puţin şi apoi dispare.

Una din aşteptări e biruinţa asupra multor vicii şi păcate, reacţii negândite, pofte, alergări fără sens.

Acolo la sat poarta inimii este mereu deschisa: “Să fiţi primitori de oaspeţi..”

Iar eu..port în inima mea câteva versete din Proverbe:

“Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cand poţi să o faci. 
Nu zice aproapelui tău: “Du-te şi vino iaraş; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai.

“ Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: legăţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.”

Daruiti comori si bunatati celor pe care ii intalniti!