marți, 12 noiembrie 2013


Un comentariu:

  1. însetat de rănile ultimei lacrimi
    ascult cum plânge privirea ta
    căzută pe aripă albă
    sorb spaţiul dintre noi
    cu trăznet ascuns în umbre înalte
    aproape de rugă te cer înapoi
    mister ce freamătă clipa-n
    fântânile ochilor limpezi

    adiere de dor în furtună

    repede ultima geană a vremii
    se-nchide în sine
    ruperi de nori în secunda grăbită
    te ating curcubee mirate
    îmi curg în şiroaie pe spate
    coloane de foc uitate în vis
    mă topesc către tine

    parfum împletit în iubirea
    ce vine ca un zbucium
    de cer peste noapte

    RăspundețiȘtergere