"Port în suflet pe toți, mă rog pentru toată lumea, iubesc. Nu împart eu dreptatea. Nu stabilesc eu cine merită și cine nu, cine este vrednic și cine nevrednic este. Nu judec ca să nu fiu judecat. Sau viaţa mă învaţă ca să nu judec, chiar dacă sunt judecat. Iubesc, chiar dacă nu sunt iubit. Iert ca să primesc Iertarea. Mângâi. Îmbrățișez. Las pe Dumnezeu să aleagă. Nu aleg eu în locul Lui, nici măcar în rugăciune. Dumnezeu să ne ierte pe toţi, de oriunde şi oricâţi suntem. Sunt un alt Adam ce a ieșit din Rai afară și caut drumul spre Acasă…

M-am născut în data de 29 iunie 1985. Trăiesc. Am să mor.

Scopul și durata vizitei în viață:

Să învăț să Iert și să Iubesc. Cât e nevoie. 

După ce învățăm să iubim murim. 

Nădăjduiesc ca Dumnezeu să poată să-și facă Autoportretul în chipul sufletului meu.

Formare:

Am strâns  o mulțime de cartoane ori daruri care m-au îmbrăcat și dezbrăcat cu cuvinte. 

În unele m-am întâlnit cu Dumnezeu, în altele cu omul, gol sau plin. 

Am devenit monah dintr-un dor de împlinire și sfințenie, firesc.

 Îmi doresc  să reușesc să-I scriu mai atent o scrisoare de dragoste lui Doamne într-un fel unic, irepetabil și personal.

Un gând:

Trecem prin viață cu tălpile sufletului prin foc ca să învățăm să mergem pe apă. 

Povestea vieții fiecăruia dintre noi poate deveni oricând povestea vieții unui sfânt.

Pentru că orice sfânt are un trecut și orice păcătos are un viitor. 

De noi depindem ce scriem acolo.

Doamne, Ți-am spus astăzi că Te iubesc ?!"   Hrisostom Filipescu