Trandafiri pe care de-atatea ori, Tu, Iubita Maria mi i-ai daruit.

Imi lipsesc ale tale imbratisari,

imi lispeste plecarea ta, dincolo de nori.

Imi lipseste sa ma astepti pe banca si sa ma intrebi:

"cum o mai duci? ce mai faci?

m-am rugat pentru tine" ..

De cate ori mainile mi le-ai sarutat.

Nu am cum sa-ti multumesc,

iti sunt vesnic recunoscatoare.

Maria! mi-ai fost ca o mama, bunica, 

strabunica, prietena ..

de toate pentru Sufletul meu.

Acei trandafiri nu-i mai primesc.

Trandafirii te iubeau atat de mult cat ii iubeai si tu pe ei.

Ne-am intalnit intorcandu-mi privirea sa admir trandafirii.

Ei ne-au unit Sufletele si ne-au imbratisat inimile.

Intr-un oras aglomerat, intr-o curte,

Trandafirii rosii au vorbit inimii noastre.

Intalnirea cu tine,dulce Marie,

mi-e vie si plina de dor ..

Te iubesc acolo unde esti si-ti multumesc pentru a ta iubire neconditionata!

Privind trandafirii si iubindu-ti inima ai ramas vie in Sufletul meu!

Ai plecat iar trandafirii au ramas ..

insa nu mai sunt daruiti cum tu mereu au facut-o inimii mele ..