marți, 16 septembrie 2014

Razele apusului cadeau despletite peste chipul ei ..intr-un joc aproape invizibil alergau dupa flori rosii
O poezie in care Dumnezeu se recita prin oameni.

I see skies of blue, clouds of white
The bright blessed day, the dark sacred night
And I think to myself, what a wonderful world 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu