Frumusețea cu care se hrăneşte sufletul

Avem nevoie de dragoste reciprocă, de poezie, de cântece, de toată frumuseţea aceasta şi creşti­nul n-a încetat niciodată să-şi hrănească sufletul.

Sufletul se hrăneşte cu frumuseţe creată de om, cu bunătate omenească, cu prietenie omenească, cu rela­ţiile dintre noi. Avem nevoie de dragoste reciprocă, de poezie, de cântece, de toată frumuseţea aceasta şi creşti­nul n-a încetat niciodată să-şi hrănească sufletul. Sfinţii n-au mai mers la concerte simfonice, dar ce auzeau ei în cântul păsărelelor sau în susurul apelor, era simfonia pe care o gustau ei. Şi pentru noi, oamenii din lume, muzica, pictura, literatura şi filmul sunt hrană sufletească pentru psihismul nostru, pentru sufletul nostru. Şi cu cât e mai artistic, cu atât e mai inspirată şi cu atât e mai hrăni­toare. Cu cât e mai instinctivă şi ne urlăm durerea sau întristarea, cu atât e mai primitivă şi mai grosolană şi mai încărcată de duhurile răutăţii.
Iar duhul se hrăneşte numai cu harul lui Dumnezeu pe care-l primeşte prin Sfintele Taine, şi rugăciune, de la Sfânta Liturghie până la rugăciunile pravilei personale.