Atunci, Acum

Odată pe meleaguri ce-au fost înfăşurate în a timpului mosoare

Ţi-am reţinut un zâmbet

Ce  l-ai legat de-a sufletului tău culoare

Şi-n raze de lumină

În a tăcerii inimii cămară

L-am aşezat nemaifiind ce fusem odinioară

 

De-atunci trecu o zi, trecură două

Trecu un veac, trecură nouă

Rastimp în care doar recunoştinţă-am adunat

Pentru c-a inimi-mi cămară era de-acum

Un univers cu mult mai colorat

 

Odată printre  luminile din praf de stele

Te-am regăsit într-un oraş

Ai apărut după o iarnă a vieţii mele.

A trebuit să sap adânc

Să-ţi regăsesc a inimii cămară

Ce înapoi primit-a cel zâmbet ce se-mbăia în raze

Nemaiştiind nici eu că port în suflet o comoară

Ce ai lasat să-mi umple, în alte timpuri,

 La mine-n inima-o cămară.

 

Acum că ştiu, doar timpul s-a oprit

Iar contemplarea cum din zâmbet

Se desfăşoară câte-o rază

Ce ia nuanţe dintr-un suflet

Şi mângâie-n alt suflet vreo petală

Şi iar revine într-a mele inimii cămară

E graţie ce-n triluri de fiori ne împresoară

Iar clipele aleargă atunci neobservate

Clepsidrele îşi pierd atunci nisipul

Acum nu mai devine odinioară.