Cu parere de rau…despre vorbirea de rau

 

Am ales sa scriu aceste ganduri aici pentru ca scrierea lor le va fi devenire: din tainic si ascuns spre public, deschis, stiut de cei mai apropiati si indepartati, tras la raspundere.
Cand am ponit in lupta cu dependenta de zahar am facut public acest lucru. Stiam ca in acest fel nu voi putea sa trisez pentru ca ceilalti vor vedea si ma vor trage de maneca. Dintr-o dorinta ascunsa cu care ma jucam cum vroiam eu, cu modificari de conditii, cu trisari si caderi repetate a devenit ceva serios, matur, in vazul tuturor.  Caderea mea putea fi pricina de cadere si pentru altii si am stiut ca inclusiv in taina camerei mele trebuie sa port batalia cu seriozitate.
Acum a venit vremea sa scriu despre o alta parte neagra a fiintei mele cu care am inceput batalia in taina casei mele si pe care o pierd aproape zilnic. Azi am decis ca trebuie facuta publica, ca in acest fel nu mai e un joc de-a face binele ci devine ceva responsabil. Trebuie sa transpire sufletul si limba trudind sa spuna binele si numai binele despre cei din jur…si de-i va veni sa spuna raul  sa taca, sa mai cerceteze, sa se mai aseze o vreme in locul celuilalt, in durerea lui, in credinta lui …si daca totusi tot ii va veni sa spuna raul sa il spuna lui Dumnezeu si sa i-l spuna celui despre care il gandeste si nu altuia.
Da, despre VORBIREA DE RAU e vorba, despre cea de care imi pare de fiecare data rau.
De atatea ori am spus Gata, de azi nu mai vorbim oamenii de rau si in fiecare azi au fost cuvinte rele pe care le-am spus despre altii. In acest fel ma cred mai buna decat cei din jurul meu, mai inteleapta…si incetez sa-i mai iubesc pe ei si ma iubesc doar pe mine. Impreuna cu Daniel pornim intr-o aventura noua. Aceasta aventura se numeste VORBIREA DE BINE.
In iarna aceasta am gasit un citat de-a lui Wurmbrand. El spune ca daca i-am multumi lui Dumnezeu pentru tot ce face pentru noi nu am mai avea timp sa ne plangem. Cred totodata ca daca am spune toate lucrurile bune pe care le putem spune despre cineva nu ar mai fi timp sa le spunem pe cele rele. Cei de langa noi, modelajele unice ale Artistului Perfect si Infinit, sunt cei pentru care Hristos s-a lasat rastignit. Ce mare valoare au acestia! Pe fiecare Dumnezeu l-a gandit in detaliu, pentru fiecare si-a dat Fiul, pe fiecare l-a stiut din pantecele mamei sale, pe fiecare ii vrea cu gelozie pentru El. In fiecare a pus din El…in fiecare se ascunde Chipul si Asemanarea. Trebuie sa ne educam sa-i vedem valorosi pe cei de langa noi si sa ne uitam la ei cu ingaduinta si dragoste …dorindu-le Cerul si cautand sa scoatem din ei tot ce au mai bun. Sa vedem in slabiciunile lor motive de rugaciune si nu pricini de barfa si de judecata…
Nadajduim ca prin munca si staruinta ne vom forma un obicei, noi si cei ai casei noastre: obiceiul de a vorbi de BINE.
Daca printre voi mai sunt si altii care vor asta sa ne scrie…ca sa stim si sa ne rugam pentru voi…de aici, din mijlocul unui sat imbracat in zapada si daca sunt altii care deja au invatat asta sa ne scrie ca sa vedem ca se poate si sa se roage pentru noi.
In mod oficial ne cerem iertare de la fiecare om apropiat pe care l-am vorbit de rau: pentru credintele lui, pentru obiceiurile lui, pentru alegerile lui, pentru modul in care isi creste pruncii sau pentru ca l-am vazut pacatuind. Unele vorbe de rau sunt sigura ca au ramas tainice, dar sunt sigura ca altele au ajuns pana la voi. Mi-ar fi de folos si mie si sotului meu sa stim cu ce v-am ranit si ce lucruri rele am grait despre voi cu voie sau fara voie.
Dragi prieteni: ortodocsi, baptisti, penticostali, atei, vegetarieni, carnivori, artisti, tarani, oraseni, bogati, saraci, blanzi, duri, directi, tacuti, vorbareti, tineri, copii, varstnici, apropiati sau indepartati va anuntam ca am decis sa va vorbim de bine. Am decis sa descoperim tot ce e mai frumos in voi. Nu trebuie sa fiti ca si noi ca sa va iubim. Ne vom educa inima sa caute tot ce e mai frumos in voi si atat de mult sa vorbim de cele bune ale voastre incat sa nu mai fie timp de cele rele. Nu trebuie sa fim la fel. Dumnezeu de-a facut intentionat diferiti. Daca ne vom da silintele sa traim in dragoste, ingaduinta, respect, incredere viata noastra va fi mai buna si sunt sigura ca multe boli trupesti se vor vindeca cand sufletul va invata sa nu mai traiasca in conflict si ura.
Vrem ca atunci cand stam de vorba cu oamenii despre voi sa stam in Dragoste. Caci toti stim ca dragoatea rabda, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste, nu se poarta cu necuviinta,nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul, se bucura de adevar, toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Aceasta dragoste nu cade niciodata. Ramane valabila, ramane in picioare, e aceeasi azi si maine si a fost asa mereu. Nu-i putem schimba definitia si nu ne putem indoi de ea.
Si pentru ca Dumnezeul nostru este Dragoste inainte de orice…atunci sa-L lasam sa locuiasca in casa noastra, in discutiile noastre, la locul de munca, in biserica noastra, in satul nostru. Oriunde suntem noi sa fie si El. Sa nu-l izgonim …Sa ne sfintim cuiburile printr-o purtare frumoasa si placuta lui Dumnezeu!
Sa cerem de la Dumnezeu sa ne invete Dragostea…si El ne va da daca Ii cerem.

 https://andreeastanciu.wordpress.com