Îți scriu adesea…despre ce visez pentru tine….
Azi îți scriu scurt…pentru că vreau să am timp real cu tine, să te observ cum aduni cuie de pe podea, cum aprinzi focul, cum te bucuri….Viața e simplă Rafael! Oamenii mari m-au facut cândva să cred că viața e complicată și așa cum am crezut așa am trăit.
Dar pentru că Dumnezeu e bun și pentru că am vrut să aflu ce spune El am văzut că ceva nu se potrivește. Că Dumnezeu îmi spune una și oamenii (creștini) îmi spun altceva. Oricât încercam să-i ascult pe oameni și pe Dumnezeu împreună ceva nu mergea. Lucrurile se băteau cap în cap….
Dumnezeu îmi spunea să nu mă îngrijorez, creștinii din jurul meu se îngrijorau pentru bucata de pâine ce o vor pune mâine pe masă.
Dumnezeu îmi spunea să nu mă tem, oamenii mă conduceau mereu spre teamă pentru că ei purtau teama în ei.
Dumnezeu îmi spunea să cred, oamenii îmi spuneau sa mă bazez pe mine, pe ce pot eu, pe un loc stabil de munca….
Dumnezeu îmi spunea să mă bucur, creștinii din jur erau morocănoși, triști, resemnați.
Dumnezeu îmi spunea că îngerii Lui mă păzesc, creștinii mă învățau să fac porți solide, să-mi pun camere de filmat la poartă, să mă închid bine în casa mea…viața e un pericol.
Dumnezeu îmi spunea că mă vindecă, că are soluții pentru toate bolile mele, creștinii m-au învățat că sigurul tratament e medicamentul…și mereu medicamentele îmi făceau mult rău pe lângă binele produs.
Dumnezeu mă învăța să iubesc, să dăruiesc fără măsură, să fiu bună cu toți, să nu judec, să nu bârfesc, creștinii de lângă mine spuneau și ei asta…dar făceau altfel.
Dumnezeu mă învăța să merg la bolnavi, să dau un pahar de apă celui însetat, șă dau oricui îmi cere….creștinii mă învățau prin viața lor să merg la bolnavi ca să le citesc din Biblie….când ei aveau nevoie să le dau apă…să calculez cui și cât dau, să nu încurajez cerșetoria.
Viața mea nu funcționa așa…eram mereu nefericită, nemulțumită, am ajuns până la nebunie….luptând să conving pe alții de ce credeam eu.
Am plecat din oraș pentru că nu mai știam ce gândesc eu și ce vrea Dumnezeu de la mine. Eram o sumă a ceea ce vroiau alții de la mine…Nu eram eu….nu mai era povestea mea cu Dumnezeu de Mână…
Acum nu mai vreau să conving pe nimeni de nimic. Eu pun semințe prin viața mea…nu prin vorbele mele….
Acum trăiesc simplu, după legile lui Dumnezeu, luând din fiecare loc ce găsesc bun și nelăsând teama, răutatea, ura să intre pe poarta sufletului meu…pentru că de fiecare dată când le-am lăsat m-au ruinat.
Citesc și privesc lucruri pozitive, pline de lumină…pentru că Dumnezeul meu este Dragoste și Lumină…
Acum viața mea e alcătuită din minuni și nu mi-e frică de ele….Și când mi-e frică, am oameni la care cer ajutor. Nu mai cer ajutor oricui..așa cum făceam odată. Cer ajutor oamenilor plini de speranță, oamenilor vindecați, oamenilor încercați, oamenilor ce cred ca și copiii,…nu oamenilor citiți…
Pentru mine ești o minune. Numele tău îmi amintește că Dumnezeu vindecă. Să știi că adesea mă vindecă și pe mine prin tine, prin bucuria ta, prin credința ta, prin întrebările tale. De la tine învăț să mă fac copil din nou….
Ah cât te iubesc!!!
Viața e simplă și vreau să te învăț asta în fiecare zi, ca să nu mai crezi orice ți se spune ci doar ceea ce ai trăit pe propria piele.
https://andreeastanciu.wordpress.com
Azi îți scriu scurt…pentru că vreau să am timp real cu tine, să te observ cum aduni cuie de pe podea, cum aprinzi focul, cum te bucuri….Viața e simplă Rafael! Oamenii mari m-au facut cândva să cred că viața e complicată și așa cum am crezut așa am trăit.
Dar pentru că Dumnezeu e bun și pentru că am vrut să aflu ce spune El am văzut că ceva nu se potrivește. Că Dumnezeu îmi spune una și oamenii (creștini) îmi spun altceva. Oricât încercam să-i ascult pe oameni și pe Dumnezeu împreună ceva nu mergea. Lucrurile se băteau cap în cap….
Dumnezeu îmi spunea să nu mă îngrijorez, creștinii din jurul meu se îngrijorau pentru bucata de pâine ce o vor pune mâine pe masă.
Dumnezeu îmi spunea să nu mă tem, oamenii mă conduceau mereu spre teamă pentru că ei purtau teama în ei.
Dumnezeu îmi spunea să cred, oamenii îmi spuneau sa mă bazez pe mine, pe ce pot eu, pe un loc stabil de munca….
Dumnezeu îmi spunea să mă bucur, creștinii din jur erau morocănoși, triști, resemnați.
Dumnezeu îmi spunea că îngerii Lui mă păzesc, creștinii mă învățau să fac porți solide, să-mi pun camere de filmat la poartă, să mă închid bine în casa mea…viața e un pericol.
Dumnezeu îmi spunea că mă vindecă, că are soluții pentru toate bolile mele, creștinii m-au învățat că sigurul tratament e medicamentul…și mereu medicamentele îmi făceau mult rău pe lângă binele produs.
Dumnezeu mă învăța să iubesc, să dăruiesc fără măsură, să fiu bună cu toți, să nu judec, să nu bârfesc, creștinii de lângă mine spuneau și ei asta…dar făceau altfel.
Dumnezeu mă învăța să merg la bolnavi, să dau un pahar de apă celui însetat, șă dau oricui îmi cere….creștinii mă învățau prin viața lor să merg la bolnavi ca să le citesc din Biblie….când ei aveau nevoie să le dau apă…să calculez cui și cât dau, să nu încurajez cerșetoria.
Viața mea nu funcționa așa…eram mereu nefericită, nemulțumită, am ajuns până la nebunie….luptând să conving pe alții de ce credeam eu.
Am plecat din oraș pentru că nu mai știam ce gândesc eu și ce vrea Dumnezeu de la mine. Eram o sumă a ceea ce vroiau alții de la mine…Nu eram eu….nu mai era povestea mea cu Dumnezeu de Mână…
Acum nu mai vreau să conving pe nimeni de nimic. Eu pun semințe prin viața mea…nu prin vorbele mele….
Acum trăiesc simplu, după legile lui Dumnezeu, luând din fiecare loc ce găsesc bun și nelăsând teama, răutatea, ura să intre pe poarta sufletului meu…pentru că de fiecare dată când le-am lăsat m-au ruinat.
Citesc și privesc lucruri pozitive, pline de lumină…pentru că Dumnezeul meu este Dragoste și Lumină…
Acum viața mea e alcătuită din minuni și nu mi-e frică de ele….Și când mi-e frică, am oameni la care cer ajutor. Nu mai cer ajutor oricui..așa cum făceam odată. Cer ajutor oamenilor plini de speranță, oamenilor vindecați, oamenilor încercați, oamenilor ce cred ca și copiii,…nu oamenilor citiți…
Pentru mine ești o minune. Numele tău îmi amintește că Dumnezeu vindecă. Să știi că adesea mă vindecă și pe mine prin tine, prin bucuria ta, prin credința ta, prin întrebările tale. De la tine învăț să mă fac copil din nou….
Ah cât te iubesc!!!
Viața e simplă și vreau să te învăț asta în fiecare zi, ca să nu mai crezi orice ți se spune ci doar ceea ce ai trăit pe propria piele.
https://andreeastanciu.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu