Cand nu te simti suficient de…ok

Am decis sa scriu acest articol deoarece am fost candva unul dintre cei care, cautandu-se pe sine, au dat de diversi oameni care i-au spus ca nu e in regula asa cum este, ca trebuie sa se repare. Mai pe scurt, ca e “defect”.
Intentia acestor oameni a fost bineinteles una buna, insa felul in care subconstientul a perceput mesajul lor nu a fost deloc unul sanatos. Mi-a trebuit ceva timp sa realizez asta la momentul respectiv, intrucat ajunsesem sa pun foarte mare presiune pe mine si implicit pe altii.
Sub aceasta presiune ca “nu sunt suficient de buna” am facut multe alte erori. Odata ce te identifici cu aceasta rana din subconstient incepi sa aluneci pe o panta destul de periculoasa, in cazul in care nu te trezesti intre timp.
In copilarie ni s-a transmis foarte des acest mesaj, mai ales daca parintii obisnuiau sa ne compare cu fratii sau cu alti copii din dorinta de a ne motiva. Asa cum ziceam mai sus, intentia pare una “buna”, dar copilul ajunge sa inteleaga mesajul ca nu e acceptat asa cum este, ajungand sa faca totul pentru a cauta validare, pierzandu-si increderea in el insusi. Caci pana la urma, hai s-o spunem pe sleau, acesta e mesajul subtil care i se transmite.
De aceea, mare atentie, atat parintilor cat si celor care joaca inconstient rolul de parinte, profesor sau autoritate in relatiile lor.

Copilul creste si biologic se transforma in adult, dar daca si-a neglijat aceste rani, din punct de vedere emotional va ramane tot un copil care nu se simte acceptat si ale carui butoane, odata apasate, pot declansa furtuni, iar in timp boli.

Caci nu stiu daca poate fi ceva mai dureros pentru corpul emotional al unui copil sau chiar adult decat sa-i transmiti constant ca nu il accepti asa cum este, ca trebuie sa se schimbe, ca nu e ok asa cum este. Incepi sa-i dai lectii, sa fii cicalitor sau chiar autoritar in numele unei bune intentii care ascunde de fapt nevoie de a repara la nesfarsit ceea ce tu nu esti capabil sa accepti (la tine si la altii).
Daca stii cat e de dureros ca altcineva sa-ti transmita asta, gandeste-te ca poate inconstient procedezi la fel cu tine insuti, prin tot ceea ce iti spui zilnic si prin felul in care te tratezi. Din pacate, lucrurile nu se opresc aici…din nevoia de a te repara incepi sa-i vezi pe toti defecti si incerci sa-i repari, sa le dai lectii si sfaturi necerute.
Apoi alergi la terapeuti care vor proceda la fel cu tine. Atitudinea de „trebuie sa (ma) repar” e cea care te indeparteaza si mai mult de tine. Intr-adevar, mereu este loc de „mai bine”, dar asta nu inseamna sa te concentrezi mereu pe ceea ce nu merge.
Pe cat de ironic pare, totul se rezuma la cum alegi sa te tratezi pe tine…sa te vezi mereu defect sau sa te reconectezi cu cine te-a creat si sa te vezi ca pe o creatie a divinului? Din motive profesionale, multi doctori (terapeuti) sunt obisnuiti sa-ti spuna mereu doar ceea ce nu functioneaza la tine…si pleci de la ei de parca ti-ar scrie pe frunte „sunt defect, aveti grija”.
Un mare intelept spunea asa: „Cand ti s-a stricat masina, preferi sa mergi cu ea la cel care a creat-o (reprezentanta) sau la mecanicul din vecinatate?”
Si de cele mai multe ori, problema aia mare la care ii tot cauti rezolvare e creata tot de…tine, dar tu cauti sa ti-o repare altii.

In astfel de momente, te poti amuza si poti realiza ca pana la urma e ok si daca nu te simti ok…inceteaza sa mai pui presiune pe tine si pe altii si inceteaza sa le mai dai altora putere asupra ta.
Cand crezi ca ar trebui sa te simti intr-un anume fel, observa a cui validare o cauti de fapt, caci Sinele Interior nu impune niciodata standarde la care „ar trebui” sa ajungi. Odata ce incetezi cu nevoia de a te repara, mintea ta se relaxeaza, corpul se linisteste si “vindecarea” se produce.
Greseala pe care o face mintea umana este sa creada ca trebuie sa fie tot timpul „high”, ca trebuie sa te simti perfect in fiecare minut. 
Hello? Esti la scoala Vietii aici…invatam sau ne culcam pe-o ureche?
Si aminteste-ti ca nu esti singur…Am scris aceste randuri pentru a-ti aminti asta…Cum spunea cineva, nu scriu pentru a schimba mentalitatea altora, scriu pentru ca cei care rezoneaza cu mine sa stie ca nu sunt singuri.
Iti multumesc ca ma citesti si ca ma urmaresti. Si in caz ca nu ti-a spus nimeni azi, esti suficient de bun(a)! Ok?
Keep going!

http://lifeinbalance.ro