joi, 23 iulie 2015

Gitta Mallasz - Dialoguri cu îngerul


De când am citit “Dialoguri cu îngerul”, Gitta Mallasz este pentru mine un fel de mit. Cineva căruia îngerii i-au vorbit nu poate fi decât un sfânt aureolat, impresionant, înţelept şi deja supranatural. Nimic mai fals decât imaginea mea romantaţâ şi prefabricată. Am întâlnit o mână de femeie dinamică, cu un umor debordant, practica, iubind viaţa cu pasiune şi în acelaşi timp atât de naturală!
G.M. : Dar este adevărat, sunt la fel de obişnuită ca oricine altcineva, şi dacă îngerul s-a adresat la patru persoane cât se poate de obişnuite, este pentru a dovedi că în acest moment comuniunea cu îngerii este posibilă pentru oricine.
În 1943, Hanna, Joseph, Lilli şi Gitta, patru prietene artiste, trăiau într-un sat din apropierea Budapestei unde-şi instalaseră atelierul. Primele trei erau evreice, Gitta creştină, dar nici una dintre ele nu erau practicante religioase. Cu toate acestea toate erau în căutarea a ceva special, a unui adevăr care era prezent dar pe care nu ştiau unde să-l găsească. Căutările lor s-au intensificat şi într-o zi, exact pe 25 iunie, prin vocea Hannei în totală stare de conştienţă, îngerii au început un dialog săptămânal ce s-a încheiat la 24 noiembrie 1944. Hanna, Lilli şi Joseph au murit în lagărele de concentrare la puţin timp după aceea. Singura Gitta a supravieţuit, iar sarcina ei a fost să facă cunoscute întregii lumi aceste 88 de dialoguri. În prezent, “Dialogurile cu îngerul” au fost traduse în 12 limbi. Ele se adresează tuturor acelora care au dorinţa să devină responsabili de propria lor evoluţie. Gitta este o femeie cât se poate de simplă, dar o simplitate din care ţâşneste în permanenţă viaţa; şi dialogul cu ea este un veritabil cadou.
Reporterul : În cultura mea, îngerul are o imagine romantică, deşuetă, ca să nu zic kitsch. Dar în "Dialoguri", am fost surprinsă că îngerul este total diferit!
G. M. : Dar aşa este în viziunea mea, "Îngerul este celălalt, în întregime celălalt" . Acesta este de altfel şi titlul următoarei mele cărţi ce va fi în curând editată. Eu simt îngerul ca şi complementul nostru esential, ca şi umbrela noastră de lumină. El este jumatatea noastră insufleţită şi noi suntem jumatatea lui însufleţitoare. El este prefigurarea noastră în invizibil şi noi suntem figura sa în vizibil. El este partea noastră atemporală şi noi suntem partea lui limitată de timp. El este jumătatea noastră intuitivă în spirit şi noi suntem jumătatea lui executivă în materie. Într-o zi, atunci când conştiinta noastră se va uni cu a lui, noi vom trăi aceste două jumătăţi de viaţă simultan. Vom trăi atunci ca un ÎNTREG.
R. : Într-o zi.... Dar câte secole mai avem de aşteptat până ce această minune să se petreacă?
G. : M. După părerea îngerului această transformare este iminentă. Dar cum ea nu se produce în dimensiunea noastră spaţio-temporală, este dificil să dau o dată precisă. Ceea ce este sigur este că în prezent procesul evolutiv al umanităţii face un pas înainte. O măreaţă Primăvară necunoscută începe, Primăvara unei umanităţi care nu a existat niciodată.
R. : Aveţi presentimentul cum ar putea fi această Primăvară necunoscută?
G.M. : În natură, primăvara este aici în fiecare an. Forţa ei de regenerare face ca germenii adormiţi să încolţească. Pentru umanitate, primăvara este aici pentru prima oară. Acum vor încolţi germenii unei umanităţi noi.
Primăvara este aici.
Aici , unde se ascunde viaţa, aici, Primăvara trebuie să domnească.
Timpul este scurt.
Vis etern sau viaţă eternă?
Arborele işi va purta fructele pentru întâia oară.
Mugurii promit fructe, nu mai aşteptaţi!
Străpungeţi cochilia trecutului.
Totul se hotăreşte acum.
Uneori, în scurte străfulgerări de percepţii, el mă lasă să intuiesc şansa enormă pe care oamenii zilelor noastre o au. Noi evoluăm cu repeziciune spre un corp de Materie-Lumină. În curând, o degajare formidabilă de Energie regeneratoare se va revărsa asupra planetei noastre ca un torent de lumină, renăscând astfel o Nouă Conştiinţă. Fiecare dintre noi va simţi atât cât este capabil să suporte şi mai ales să transmită.
R. : Acesta este un efect al problemei, atât de des repetat ă în "Dialoguri", legate de Omul Nou. Nu aveţi impresia că acest concept este doar o vorbă în vânt?
G.M. : Vorbă în vânt? Consideraţi dumneavoastră că rasa umană este atât de perfectă că ea nu mai are nevoie să evolueze? Mie mi se pare că omul de astăzi nu este decât imaginea palidă a geniului ce poate să fie. Totul este deja aici, în stare de germene, dar nu este încă preţuit la justa sa valoare.
Nu există înţelegerea corectă a omului.
Căci omul nu este încă.
Omul este atât de măreţ,
Încât nici mie, nu mi-a fost arătat încă.
Ceea ce este formidabil este că noi suntem în simultaneitate artişti şi autori. Noi suntem proprii noştri creatori. Singur, marele plan divin nu este suficient. Fiecare dintre noi este responsabil şi participant prin liberul său arbitru, în fiecare moment, la noua creaţie. Omul este o punte între lumea creată şi lumea creatoare, între materie şi lumină.
R. : Si noi, oamenii de astăzi, unde suntem noi?
G.M. : Noi suntem încă copii, deja aproape adolescenţi. Si la fel cum maturizarea corpului ne face capabili să trăim iubirea trupească, după maturizarea iubirii noi vom fi capabili să trăim iubirea universală. Acea cunoaştere născută printr-o căutare fără răgaz. Căutare a ce? Poate a unei iubiri care nu ne-a dezamăgit, a unei atingeri pasionale sau a sensului vieţii. Atunci când această căutare atinge intensitatea maximă de care cineva este capabil, atunci singura scânteie de lumină poate ţâşni şi o primă revărsare, ca o umbrelă de lumină se va instala. Astfel cunoaştem propria istorie a iubirii universale. Fiinţa umană este singura fiinţă din lume care poate trăi simultan şi conştient unitatea forţelor cerului şi a forţelor materiei în fascinanta lor întrepatrundere. Din acest act de iubire se nasc noii copii, copiii nemuritori al căror corp este materie penetrată de lumină. Astfel se nasc genii ai creaţiei şi aceştia suntem cu adevărat noi înşine.
R. : Aceste perspective sunt seducătoare, dar nu sunt ele totuşi simple fantasme? Ne poate Îngerul ajuta astăzi concret în toate dificultăţile vieţii cotidiene?
G.M. : Bineînţeles! Primul pas este să luăm la cunoştinţă faptul că putem lega un dialog cu “umbrela noastră de lumina”, cu Îngerul nostru, sau cu Maestrul Interior, numele pe care vrem să îl dăm nu are importanţă. Si această întâlnire este o întâlnire naturală.
Ce poate fi mai natural decât să vorbim unul cu celălalt? Îmi este suficient să-mi formulez întrebarea în cuvinte simple, precise, concise, dar întrebarea este necesară. Singura cerinţă a îngerului este o atenţie imensă.
Fiţi atenţi!...
Cuvântul este creator
Căci el concentrează totul
El centrează
Tu ţi-ai pus în cuvinte lipsurile
Astfel scânteia a putut să se manifeste.
Singurul ţel al întrebării mele este acela că eu pot să-i aflu răspunsul, şi acest răspuns nu este niciodată o reţetă. Îngerul ne deschide perspective noi care ne permit să găsim noi înşine propriile noastre soluţii.
R. : Să fie oare chiar aşa de simplu?
G.M. : Da, dar dialogul singur nu este suficient. Îngerul revine fără încetare asupra importanţei acţiunii. De la accidentul meu de masină, şi este aproape un an de atunci, îi urmăresc îndeaproape pe prietenii mei Bernard şi Patricia Montaud. Observ cu mare interes ceea ce se practică în “Art' As”, asociaţie creată de Bernard, în care arta este înţeleasă ca un “act just”.
Ceea ce-mi place este că ei nu se agită cu abordarea unei tehnici în plus pentru a-şi ridica nivelul de conştiinţă în înalte sfere de spiritualitate. Ei încearcă să înteleagă mai bine viaţa cotidiană, concretă. Ei utilizează ca unealtă limbajul trupului în “situaţii imobile”. Disconfortul trupului şi modelele cu care se operează se referă totdeauna la atitudini pe care noi le avem în viaţă. Plecând de la fiecare priză de conştiinţă nu ne rămâne decât să găsim actul concret, simplu, individual pentru fiecare din cei care vor avansa pe propriul lor drum şi, de asemenea, se vor apropia de propria lor Prefigurare, Îngerul lor.
Eu nu practic toate aceste “situaţii imobile” , dar de câte ori mă întâlnesc cu membrii ai grupului “Art' As”, sunt uimită să constat cum poate o învăţătură riguroasă, bazată pe responsabilizarea actului cotidian să eleveze fiinţa şi să-i amplifice bucuria de a trăi. Si pe un astfel de suport , Îngerul poate să-şi aşeze piciorul.
R. : Practicaţi dumneavoastră o altă disciplină spirituală?
G.M. : Nu, dimpotrivă, Îngerul mi-a recomandat :
Eu te dispensez de toate formele.
Mergi pe propria ta cale
Toate celelalte sunt rătăcire.
Aceasta este calea mea individuală. Cu toate acestea, se poate ca pentru alţii să existe un alt fel de cale, adaptată la posibilităţile lor şi la situaţiile pe care ei trebuie să le depăşească.
R. : Nu aveţi nici un discipol, nu aţi creat nici o şcoală, nici un ashram, este totuşi posibil să intrăm în contact cu dumneavoastră?
G.M. : Bineînţeles. Eu organizez şase conferinţe- întâlniri pe an la Lyon . Ele au loc sub formă de întrebări-răspunsuri. Ador să joc ping-pong cu cititorii “Dialogurilor”.
R. : Dacă ar fi să vă definesc printr-un singur cuvânt aş zice că sunteţi contagioasă, contagioasă de viaţă.
G.M. : Ceea ce spuneţi este în acelaşi timp şi adevărat şi fals: fals pentru că nu eu sunt cea care este contagioasă, acesta este mesajul Îngerului; adevărat pentru că viaţa s-ar putea să devină în curând mai mult contagioasă decât maladivă.
R. : Aveţi impresia că deranjaţi câteodată?
G.M. : A deranja este mult spus, eu ştiu că decepţionez anumite suflete, căci nu sunt un nou specimen înaripat, uşor de clasat în gradina zoologică a ezoterismului. Eu pot să mărturisesc în modul cel mai simplu următoarele: întâlnirea firească cu îngerul distruge orice aşteptare de senzaţional. Anulează marele frison misterios şi romantic. Întâlnirea cu Îngerul se face în micile acte cotidiene. Prin simpla acceptare a imperfectiunilor noastre, noi atingem perfecţiunea. Starea de vid este singura care, fără nici o aşteptare, atrage divinul într-un mod neaşteptat. Setea este singura care atrage băutura exaltantă. Si nu mai este nevoie de miracole pentru a trăi cu uimire în cotidian.
Miracolul este deja jos, sub picioarele voastre.
Lumea nouă nu cunoaşte miracole.
Miracolul străvechi este pasul înainte al noului!
Acolo sunt cuibăriţi cei mici.
Ceea ce vine este cauza insesizabilă a cauzelor.


Aceste citate [de mai jos] provin din cartea faimoasă a unguroaicei Gitta Mallasz, „Dialoguri inspiratoare cu îngerii":

„Vă vom vorbi acum despre puterea cea tainică a surâsului:
Aproape orice animal ştie să plângă sau să geamă.
Surâsul însă, numai omul este acela
Care-l cunoaşte pe pământ.

Şi doar el este acela care poate să-l manifeste.
Această revelaţie este o cheie fundamentală.
Nu surâdeţi doar atunci când sunteţi satisfăcuţi sau fericiţi!
Surâsul vostru trebuie totodată să fie un surâs sublim şi creator!
Surâsul vostru nu trebuie să fie niciodată un surâs artificial sau forţat,
El trebuie să fie un surâs sublim şi creator!
Forţa creatoare, tainică a surâsului creator, sublim,
Purifică într-un anume fel şi rafinează materia fiinţei umane care-l manifestă.
Toate acestea depind de fiinţa umană care manifestă surâsul.
Atunci când fiinţa umană este veselă, ea surâde,
Atunci când fiinţa umană este tristă, ea plânge.

Cum poate să recunoască fiinţa umană care-i este calea,
Dacă ea nu surâde niciodată?
Îngerii sunt prezenţi şi chiar sălăşluiesc în fiecare surâs,
În felul acesta ei sunt măsura voastră.
Surâsul este totodată un simbol,
El oglindeşte o anumită stare de control asupra materiei.
Dacă un om citeşte o carte,
O apropie aşa cum trebuie de ochii săi pentru a vedea mai bine.
Dacă oamenii vor să citească cât mai adânc în fiinţa cea pură a îngerilor,
Atunci ei trebuie să se apropie cât mai mult de fiinţa lor tainică.

Pentru a înţelege cât mai bine,
Un om trebuie să aspire să devină profet pentru a înţelege profeţii,
Trebuie să devină un poet pentru a înţelege poeţii,
Trebuie să devină plin de iubire pentru a înţelege iubirea,
Şi trebuie să devină, prin aspiraţia sa frenetică, înger
Pentru a înţelege, aşa cum se cuvine, îngerii.

Îngerii sălăşluiesc în surâsurile creatoare,
Sincere şi spontane ale oamenilor.
Îngerii sunt întotdeauna prezenţi în fiecare zâmbet creator,
Ei nu pot să plângă, căci nu există nimic care să le poată provoca plânsul.
Ei nu trebuie să plângă din cauza lipsei,
Din cauza răutăţii, a groazei şi a tenebrelor în care se complac oamenii.
În cazul multor oameni, numele lor este stare de lipsă.
Ia aminte, căci aceasta nu este o stare de lipsă de apă, ci o stare de lipsă de foc interior.
Creatura om, care se complace într-o stare de neputinţă, plânge
Căci ea nu ştie că ar putea să facă şi altceva.
Complăcându-se mereu în această stare,
Ea se prăbuşeşte şi apoi mormântul o înghite.

Continuăm să vă vorbim despre puterea cea tainică a surâsului creator:
Voi treceţi adeseori pe lângă el (surâs)
Şi tocmai de aceea surâsul vi se pare a fi foarte cunoscut!
Voi ignoraţi, însă, ceea ce înseamnă cu adevărat surâsul.
Surâsul este puntea cea tainică
Ce apare deasupra străvechiului abis.
Între animal şi ceea ce există dincolo de animal,
Există un abis adânc.
Surâsul este podul cel tainic
Acesta nu este rictusul care imită surâsul,
Acesta nu este un surâs forţat,
Acesta nu este un surâs convenţional,
Acesta nu este râsul.
Surâsul este surâsul.
Râsul poate fi considerat ca fiind contrarul plânsului.
Surâsul nu are ceva care să-i poată fi opusul.

Ascultă-mă bine, iubito!
Tu eşti şi, totodată, trebuie să devii din ce în ce mai mult „Aceea care ajută".
Cheia cea tainică a tuturor acţiunilor tale,
Cheia întregii tale activităţi,
Cheia învăţăturii tale
Este surâsul.


Ştiind aceasta, urmăreşte să-l realizezi adeseori!
Impulsionează-i în această direcţie şi pe aceia pe care vrei să-i ajuţi prin exemplul propriu,
Oferă-le de fiecare dată, când îţi este cu putinţă,
Surâsuri, pentru a vedea dacă prin puterea exemplului tău
Nu vor ajunge după aceea şi ei la manifestarea surâsului interior,
Vei vedea la scurt timp după aceea că
Modul lor de a se mişca şi de a se manifesta se va transforma.

Surâsul spontan face să se manifeste în fiecare fiinţă umană o putere tainică
Pe care oamenii o îmbrăţişează.
Surâsul creator şi spontan,
Rostirea inspirată,
Creaţia
Sunt atributele omului.
Dar atenţie, căci nu trebuie să confundaţi acesta (surâsul)
Cu un rânjet gol!
Nu confundaţi niciodată surâsul
Cu o spoială convenţională
Care oglindeşte perfidie şi ipocrizie.
Nu confundaţi niciodată surâsul creator cu ipocrizia!

Pentru omul care trăieşte aşa cum trebuie aceasta,
Surâsul este ruga cea tainică
A fiecărei celule, oricât de mică ar fi ea.
Surâsul este ruga cea tainică a fiecărei celule, care urcă până sus.
Surâsul spontan şi sincer ne face să ne înălţăm imediat deasupra a tot ceea ce există.
Aceasta este ceva uşor şi simplu!

Dar cu toate acestea, nimeni nu cunoaşte aceasta.
Aţi observat în ce stare vă aflaţi atunci când nu puteţi să surâdeţi deloc?
În astfel de momente, ar trebui să vă daţi seama că vă aflaţi în mocirlă,
În mocirla cea vâscoasă.
Atunci vă aflaţi scufundaţi în mocirlă până la gât sau chiar până dincolo de creştetul capului.

„Cunoşti tu pe cineva care surâde cu adevărat? Spune-mi!?"
„Nu, nu cunosc pe nimeni."
„Ia aminte, surâsul este o condiţie primordială!"

Unde au ajuns la ora actuală oamenii?
Mulţi dintre ei au ajuns să fie întocmai ca nişte paiaţe care uzurpă o faţă umană,
Care fiind sacră (faţa), oare ce a ajuns ea să devină?
Mulţi oameni au ajuns să fie o îngrozitoare grămadă de noroi!
Ei sunt o grămadă de zdrenţe mototolite!
Ei sunt întocmai ca o mască ce este mâzgălită aiurea!
Mulţi dintre ei au ajuns nişte mizerabili!
În rătăcirea lor, mulţi dintre ei sunt fără Dumnezeu!
În toate aceste situaţii, există o singură soluţie: Surâsul!
Ia însă aminte că surâsul nu este cunoscut aproape de nimeni.
Taina sa este mare.

Atunci când voi oamenii vă treziţi şi deschideţi ochii dimineaţa,
Surâdeţi la scurt timp după aceea, măcar pentru o clipă îngerilor!
Orice lucru bun aţi începe, mai înainte surâdeţi!
Fiecare om care vrea să se apropie de Dumnezeu
Trebuie să urmărească şi să înveţe cât mai des!

Observaţi cu o mare atenţie un surâs adevărat: după ce-l putem recunoaşte?
În cazul unui surâs adevărat, ochii nu participă deloc la acesta.
Atunci când surâdem spontan şi sincer
Se manifestă într-un mod armonios numai gura şi buzele.
(aici a fost integrată o notă a Gittei Mallasz în care ea a scris: „Am fost foarte surprinsă să aflu de la înger că ochii nu participă în cazul manifestării unui surâs, dar sunt sigură că îngerul ne va explica dspre ce este vorba la momentul potrivit").

„Vorbeşte-mi te rog despre mână."
„(răspunsul îngerului) Simbolic vorbind, mâna înseamnă: a fi pregătit, a fi gata.
Aceasta spune: unealta (mâna) este pregătită să servească.
(sub imboldul tainic al îngerului, cea care transmite mesajele sale face un gest amplu şi mâna sa se deschide)
Eu dăruiesc...
(sub imboldul tainic al îngerului, mâna se strânge, apoi, întocmai ca o gheară)
...sau eu iau.
Gheara reflectă, într-un anume fel, forţa animalică.
Mâna deschisă este pregătită.

(aici Gitta face următoarea remarcă: de data aceasta, fără să-mi dau seama, am realizat că, din nou, aveam pumnii strânşi. Atunci îngerul mi s-a adresat astfel: )
„Gestul pe care l-ai făcut arată că nu eşti pregătită.
La tine, acest gest nu arată că ai dorinţă, şi nici că eşti avară,
Aceasta arată lipsa de încredere în tine însăţi.
Tu nu crezi că în realitate Dumnezeu Tatăl este Acela care oferă prin tine.
Tu nu crezi că tu eşti demnă să realizezi aceasta.
Ai încredere în tine!
Fii pregătită!
Atunci când reuşeşti cu adevărat să surâzi şi mâna ta surâde de asemeni.
Atunci când reuşeşti cu adevărat să surâzi totul surâde în tine.

[Aceasta ne face să înţelegem că, prin puterea sa tainică, surâsul se oglindeşte în întreaga fiinţă, în întregul trup, astfel încât surâsul se reflectă în fiecare parte constitutivă, atât a trupului, cât şi a fiinţei. Atunci când surâdem, surâsul se oglindeşte într-un anume fel în fiecare parte a totului fiinţei umane şi astfel o influenţează într-un mod profund şi durabil în bine. Pentru a înţelege cât mai bine acest aspect, trebuie să ne raportăm la misterul corespondenţei microcosmos-macrocosmos şi totodată să corelăm aceasta cu nişte străvechi aforisme ale înţelepciunii hermetice care spun: „Totul este în parte şi partea este în tot"; „Tot ceea ce este sus este precum tot ceea ce este jos, pentru a se revela în felul acesta miracolul totului". Altfel spus, aici, îngerul dezvăluie o mare taină a surâsului, care ne face să înţelegem că orice surâs spontan şi sincer face ca fiecare parte componentă a trupului şi a fiinţei să surâdă, printr-o tainică oglindire, la rândul ei]. (nota traducătorului)

Un copil mic, chiar şi atunci când este foarte slab,
Cu toate acestea el nu are nevoie de o poruncă pentru a mânca.
El nu are nevoie de o poruncă pentru a surâde, atunci când el se simte bine.
Surâsul pe care tu trebuie să-l manifeşti este sarcina ta


Şi tu nu trebuie sã ai nevoie de un ordin pentru a surâde.
Surâsul creator şi unul (Dumnezeu Tatăl) care este indivizibil
Poate să-i ajute extraordinar de mult pe mulţi oameni.


Ştii tu ce este „misterul"?
Un surâs spontan şi sincer
Care ţâşneşte la un moment dat din străfundurile sufletului-
Acesta este totodată un mister.
Îngerii spun:
Aşteptaţi-ne surâzând.
Despărţiţi-vă de noi surâzând.
Numai astfel noi putem fi întotdeauna cu voi.
Nu altfel.

Lumea cea Nouă, cea liberă, cea adevărată, cea vastă.
Acolo, fiecare dintre voi puteţi încă de acum să locuiţi.
Luaţi aminte căci această lume nimeni nu poate să v-o răpească,
Dar această lume numai voi puteţi să v-o dăruiţi.
Lumii îi este sete- dar luaţi aminte căci în voi se află izvorul.
Lumea urlă- dar luaţi aminte căci în voi se află tăcerea.
Lumea plânge- dar luaţi aminte căci în voi se află balsamul.
Deasupra tuturor legilor Lui- se află Graţia cea miraculoasă a lui Dumnezeu.
Deasupra vârtejului- se află Puntea.
Deasupra gemetelor-se află Surâsul.
Deasupra nebuniei- se află Pacea profundă.
Împreună cu voi, noi descoperim certitudinea Vieţii Noi.
Fie ca surâsul să nu vă părăsească niciodată!
Aceia care nu descoperă forţa tainică a surâsului, rămân prizonieri.

Într-un mod etern liberi sunt aceia care acţionează mereu prin El (Dumnezeu) (sau, altfel spus, aceia sunt oamenii care în permanenţă acţionează cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl atunci când Îi consacră fructele acţiunilor lor şi, în urma realizării consacrării fructelor acelor acţiuni, primesc un răspuns afirmativ, favorabil la consacrare).(nota traducătorului).
Fiţi foarte atenţi, căci trebuie să vă daţi seama că fiecare gest acţionează.

Chiar şi un gest călduţ,
Chiar şi un gest serios,
Chiar şi un gest neglijent, orice gest acţionează.
Chiar şi atunci când vi se pare că el nu acţionează.
Chiar şi un gest furios acţionează,
Chiar şi un gest sălbatic acţionează,
Chiar şi un gest blând acţionează,
Totul, absolut totul, acţionează atunci când omul acţionează.
Fiţi foarte atenţi: atunci când Dumnezeu Tatăl va vorbi prin voi,
Atunci, mai ales acţionaţi.

Un surâs chiar călduţ face să strălucească
Şi să înflorească şapte suflete.
Fiţi atenţi ca fiecare dintre gesturile voastre să fie: gest de eliberare.
Anunţaţi tuturor legile noi ale lui Dumnezeu!
Ceea ce înainte era imposibil- acum este posibil.
Ceea ce înainte era valoare- acum cade şi devine pulbere.
Ceea ce înainte era esenţial- acum este întunecos.
Ceea ce înainte era- acum dispare în neant.
Dar materia cea virgină, pură, fără pată, Eternul Feminin, rămâne.
Pe capul său se află coroana cea tainică de stele,
Sub picioarele sale se află Luna.
Pe rochia sa se află razele Soarelui.

Prin intermediul Eternului Feminin se manifestă nebănuit surâsul Creaţiei.
Ea este miracolul care planează deasupra apelor.
Virginitatea este prezentă în Materie şi în Lumina materiei.
Ea este Materia-Lumină care străluceşte întocmai ca un Soare orbitor,
Ea locuieşte acum în fiecare dintre voi.
Fiul Luminii cel de-al Şaptelea,
S-a născut din Ea,
El, al cărui Nume este Sete,
El, al cărui Nume este Iubirea eternă.
Noul Nume al Eternului Feminin este Co-naştere.
Ea este Arborele care dă întotdeauna fructe acolo sus şi aici jos.
Ea este Arborele care poartă în el Mărul Luminii în locul mărului otrăvit.
Anunţaţi tuturor: Eliberarea este aproape!
Cel de-al Şaptelea a vorbit.
Şase a acţionat.
Cinci a cântat vestea,
Vestea cea bună care deja este realitate: Lumina!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu