Sa renunt as vrea sa-nvat: la mine, la nevoile mele, la dorintele mele, la viata mea. 
Sa renunt la tot, ca sa castig comoara..comoara pe care o zaresc doar, din departare..comoara care nu poate fi furata, care nu poate fi primita trisand, care e dincolo de orice imaginatie. Comoara care e Hristosul cel viu. Comoara ascunsa intr-un cer launtric, vesnic si infinit. Launtric si totusi..nu-i un produs natural, nu-i din mine..e primit. Am primit cerul in mine. 
Acesta este cerul de azi. Cerul e zilnic diferit. E minunat de diferit. Nu ai cum sa te plictisesti privindu-l, absorbindu-l. Ma intreb daca nu cumva primul vestitor al vesniciei, pentru mine, nu a fost cerul..caci de cand ma stiu il privesc uimita si ma surprind cu acelasi gand: nu se poate ca viata sa fie doar despre viata de pe pamant. Si am avut dreptate. Viata e ascunsa in Iisus Hristos. 
Si cel ce vrea sa o gaseasca, trebuie sa se piarda in El, sa fie una cu El, viata vesnica.