Lograr que se habla y dulce música

Quiero mantener mi mano en la vid para lograr o la cara llena de luz:
gran logro en su propia imagen,
llena mi ser con amor, la felicidad, la humillación, el abandono, el silencio
lágrimas de añoranza y de búsqueda de imágenes reatingerii encontrado!
Silencio Almas Santidad nos ha dado el momento en Dios
Al trascender los pensamientos y lograr vacío beatiutdinii
En ojos con una sonrisa susurros comodidad,
En darle la mano a la devoción y la belleza del momento.
momento del juego en el tiempo la pureza, la dulzura del amor ancestral
Estar en canción, siendo el deleite y la profundidad celestial
deseándoles una agradecerle y su recunoscataoare izquierda por lo que Dios ha plantado
en el tuyo está creando contornos tan tuya multa de su apariencia, su propia piel, de tu sonrisa,
más allá a tocar el tuyo .. incluyendo vivido momentos muy fino, vivió, momentos que fueron y están viviendo en la mía .. .. ser
Soy una tela blanca que poco a poco empezó a pintar, tonos caso de tu ser!
Su creatividad es maravillosa y seguirá aún más en mis pensamientos pintar su felicidad, amor, armonía, plenitud y muchas flores durante el segundo transcurrido, el lienzo en blanco de progreso que viene a mí hoy en la música Todo cobertura delicado, etéreo, refinado para alcanzar su cara!
Traté de jugar una gota de la palabra, el anhelo de eternidad de tiempo extenso en la tuya este Santo!
Gracias por la pintura creada, que se crea en juru'ti y manifestación de mensaje divino!

Sfântul Ioan Gură de Aur

Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri, fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii şi Dumnezeu.
Ştii, ştii bine că nici o virtute nu este egală cu răbdarea, ea mai cu seamă este împărăteasa virtuţilor, temelia faptelor bune, limanul cel neînvălurat, pacea în războaie, liniştea în furtună, întărirea în mijlocul uneltirilor. Răbdarea te face mai tare ca diamantul. Răbdarea nu poate fi biruită nici cu arme, nici de oşti, nici de maşini de război, nici de săgeţi, nici de lănci, nici de oştirile demonilor, nici de falangele înfricoşătoare ale puterilor potrivnice, nici chiar de diavolul, cu toată oştirea şi iscusinţa lui.
Dragostea este bucuria de a face altora bucurie.
Dacă vrei să ai slavă, dispreţuieşte slava.
Sărăcia este un conducător sigur care duce pe om pe cărarea spre cer.
Dacă vrei să te foloseşti de întâietate, cedeaz-o mereu altora!
Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui.
Eu sunt nesăţios: nu vreau să se mântuiască doar câţiva, ci toţi; căci numai unul dacă se va pierde, eu mă pierd.
Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.
Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.
Cel mai mare duşman al omului este el însuşi.
Mila este plata pentru răscumpărarea sufletelor noastre.
Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna.
Dragostea - rădăcina şi izvorul binelui.
Hristos a înviat şi se bucură îngerii! Hristos a înviat şi viaţa vieţuieşte! Că Hristos, înviind din morţi, S-a făcut începutul învierii celor adormiţi. A Aceluia este slava şi puterea în vecii vecilor!
Când miluim pe cineva, ne miluim în primul rând pe noi.
Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi.
Ar trebui sa nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre;si dupa cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot asa ar fi trebuit ca inimile noastre sa fi fost scrise cuDuhul Sfant.
Dragostea face înger pe cel hrănit şi crescut de ea.
Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul la viaţă.
Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine.
Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci smerenie este când cel care ştie că a făcut multe şi mari fapte bune, să se considere păcătos şi nemeritos.
Tristeţea este rana sufletului.
Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător.
Toate sunt folositoare, chiar dacă noi nu le cunoaştem rostul.
Cauţi bogăţie? Fă-ţi-L prieten pe Dumnezeu şi eşti cel mai bogat.
Iertând altora, vouă înşivă vă iertaţi.
Cel ce crede că are totul, nu are nimic.
Unde este sfinţenie, acolo este şi curaj.
Virtutea izvorăşte din dragoste, iar dragostea din virtute.
Oricine doreşte poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puţin al său.
Mântuirea este, în acelaşi timp, şi lucrarea lui Dumnezeu şi a noastră.
Nu te întreba dacă este conform cu natura ceea ce face Creatorul naturii.
Ceea ce ne este de folos, aceea vrea Dumnezeu şi, ceea ce vrea Dumnezeu, aceea ne este de folos.
Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat.
Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece.
Pentru păcatele tale, Dumnezeu te-a făcut pe tine judecător: dacă ierţi puţine, puţine ţi se vor ierta; dacă ierţi multe, multe ţi se vor ierta; dacă ierţi din inimă, la fel îţi va ierta şi Dumnezeu ţie.
Deznădejdea nu-l lasă pe cel căzut să se scoale, iar trândăvia îl culcă la pământ pe cel în picioare. Una ne lipseşte de bunătăţile ce le putem avea; cealaltă nu ne lasă să scăpăm de păcatele ce ne apasă. Trândăvia ne aruncă jos, chiar de-am fi în cer; deznădejdea ne pogoară în adâncul păcatului; dar îndepărtarea deznădejdii ne face să ne ridicăm repede din adâncul acela... Pavel a hulit, a prigonit, a ocărât; dar pentru că s-a sârguit şi nu a deznădăjduit, s-a ridicat şi a ajuns egal cu îngerii; Iuda a fost apostol; dar şi pentru că s-a trândăvit, a ajuns vânzător.
Omul este un altar.
În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul. În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul.
Nu este bun mai mare decât a fi prietenul lui Dumnezeu.
Să-I dăm lui Dumnezeu de bunăvoie, ceea ce oricum trebuie să-I dăm.
Chiar dacă nu ai nimic, dar ai o inimă compătimitoare, vei fi răsplătit.
Pe cel care a căzut în păcat deznădejdea nu-l lasă să se ridice, iar pe cel care este în picioare nepăsarea îl face să cadă.
A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de om, deoarece Dumnezeu este oriunde.
Omul care-I mulţumeşte lui Dumnezeu pentru relele ce trec peste el, nu simte acele rele.
Dacă nu este pace, toate celelalte sunt de prisos.
Să ne cinstim unii pe alţii pentru a învăţa să-L cinstim pe Dumnezeu.
Nu este nevoie de cuvinte multe.

Sfântul Bernard de Clairvaux

Datina se preface în a doua natură.
Pe calea lui Dumnezeu, a sta pe loc înseamnă a da înapoi.
O cădere nu este atât de rea ca o recădere.
Există o singură măsură a iubirii: aceea de a iubi fără măsură.

Sfântul Grigorie de Nyssa

În Sfânta Treime există o comuniune şi o distincţie care depăşesc posibilităţile cuvântului şi înţelegerii.
Binele nu are margini.
Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi: sufletul este pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm.
Omul este microtheos prin har.
Cu ajutorul lui Dumnezeu se reface chipul lui Dumnezeu în om.
Unde este putere de stăpânire, acolo este chipul lui Dumnezeu.
Păcatul este o boală a voinţei, care greşeşte, luând drept bine simpla iluzie a binelui.
Tămăduieşte cu înfrânarea ta înţeleaptă două patimi potrivnice una alteia: îmbuibarea şi foamea fratelui tău.

Beije-me e me apertar a Deus em seu peito,
Incluir meu rosto nas estrelas para você Eterno Paraíso encontradas em templos!
etapas Gate no meu mundo Mãe do Divino Amor puro e cheio de abandonar
Eu uso a voz Santo é o seu pensamento rima,
para ouvir a Orquestra Sinfónica de Santo Mistério!
Reach no meu conforto Angelicului tornar-se uma luz!
Lean para ouvir o meu pai série rezar
onde o silêncio é uma voz Soul Universo
onde os olhos serenos encher com o Espírito Santo,
onde há apenas a criação de ser eu mesmo,
onde eu me tornei Você e Você, você virou-se para beijar a Deus!
Se durante o dia se reflete na pintura de flores
Your Kiss E, meu Deus
me trouxe felicidade na felicidade minha alma!
com cheio de devoção e gratidão humilde obrigado pela vossa Santa Kiss,
Lindo, Amado Celestial!

Mientras las estrellas besar el cielo,
mientras que las estrellas son abrazar la noche
luego se extendió los pensamientos son intemporales,
bouquet para recoger interminable día,
nos profundo en Asunción la santidad en la mano de nuestro Padre Celestial.
Entonces respirar al unísono con el universo todo
entonces la brisa de la noche ahora al prana Eterno misteriosa en nosotros para ser.
Ahora abrazar tu alma y en el momento que lo lejanía luz sobre Alto Angelicului Amado Jesús!
Ahora, todo en ti, Él es uno con todo, no es que alegre sonrisa de sol,
Ojos, una a través del cual se incluye en los bellos momentos,
es apretado y usted ha dejado a contar a partir de la hoja verde,
usted tiene respirar brisa fragante Amor
y pensar que he conducido en el camino de los suyos.
Vía Eterna-de nuestro ser!
Camino de edad en nosotros reschimbat tiempo en segundos del mirificului,
Road-noche para besar las estrellas
Los amantes van Cielo,
escuchar a la Divina Madre contemplativa Arte
Cuando Usted y le han convertido en el uno-uno y eterno templo santo de nuestro Padre Celestial!
Amén

Lev Tolstoi

Nu este măreţie acolo unde nu este simplitate.
Înţelepciunea înseamnă să ştii unde să te opreşti, să ştii ce e permis şi ce e interzis.
Credinţa este forţa vieţii. Dacă omul trăieşte, este pentru că crede în ceva.
Culege clipele de fericire! Lasă-te iubit, iubeşte! Este singura realitate, restul e nerozie.
Tot ce pot să înţeleg, înţeleg doar din cauză că te iubesc.
Varietatea, farmecul şi frumuseţea vieţii se compun din umbre şi lumini.
Liber-cugetătorii sunt cei care sunt dispuşi să îşi folosească propriile minţi fără prejudecăţi şi fără teamă pentru a înţelege lucruri care se ciocnesc cu propriile lor obiceiuri, privilegii sau credinţe.
Mamelor, în mâinile voastre ţineţi salvarea lumii.
Nu ţi-e drag cine-i frumos, ci-i frumos cine ţi-e drag.
Tot răul vine de acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.
Acel ce n-a cunoscut decât pe soţia sa şi a iubit-o, ştie mai mult despre femei decât cel care a cunoscut o mie.
Moartea... inevitabilul sfârşit a tot ceea ce există.
Am ajuns la certitudinea că pricinile evenimentelor istorice sunt inaccesibile înţelegerii noastre.
Dacă ierţi, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare.
Piatra de încercare a înţelegerii clare a fondului constă în a reuşi să-L transmiţi într-o limbă populară unui om neinstruit.
Cu cât inspiraţia este mai puternică, cu atât este nevoie de mai multă migală pentru a-i da glas. Îl citim pe Puşkin şi versurile lui sunt atât de curgătoare, atât de simple, încât avem impresia că ele s-au rânduit într-o astfel de formă, aşa, de la sine, fără nicio greutate. Nu ne dăm seama însă câtă muncă a cheltuit poetul pentru ca totul să iasă atât de simplu şi de curgător.
E uimitor cum pot oamenii să trăiască fără să ţină cont de moarte!
Aceia care înţeleg numai iubirea neplatonică degeaba vorbesc de dramă. "Mulţumesc frumos pentru plăcere şi vă salut cu tot respectul". Asta-i toată drama. Cât priveşte iubirea platonică, aici, de asemenea, nu poate fi vorba de dramă, fiindcă în această iubire totul e limpede şi curat.
Claritatea nu stă în formă, ci în dragoste.
Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.
Iubirea? Ce-i iubirea? se gândea el. Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o particică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor.
În iubire nu există mai mult sau mai puţin. Energia se întemeiază pe iubire, dar iubirii nu-i poţi porunci.
Dacă aş fi editorul unei reviste pentru popor, aş spune colaboratorilor mei: scrieţi ce vreţi... dar cu condiţia ca fiecare cuvânt să poată fi înţeles de căruţaşul care va transporta exemplarele din tipografie.
Trebuie să creşti încet, la fel cum cresc copacii.
Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în propriul fel.
Nu fă rău şi acesta va înceta să existe.
Cartea bună e ca şi o conversaţie cu un om deştept.
Dacă binele are o cauză, nu mai e bine... dacă are un efect răsplată, nici atunci nu mai e bine. Binele e în afara înlănţuirii de cauze şi efect.
Mă uitam... la un minunat asfinţit de soare. În norii îngrămădiţi ţâşneşte o dâră de lumină şi acolo, ca un cărbune roşu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii şi secarei. Bucurie. Şi m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viaţă numai de suferinţă şi de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii şi pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem şi mai minunată, şi mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi şi pentru cei care vor trăi în ea după noi.
Nu există fraze sau autori care să corespundă întrutotul aşteptărilor tale.
Arta nu este un meşteşug, este transmiterea sentimentului pe care artistul l-a simţit.
Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea.
E o copilărie să te laşi stăpânit de trecut.
Fericirea este plăcere fără regret.
Existenţa morţii ne obligă să dăm vieţii noastre un sens pe care aceasta să nu i-l poată lua.
Raţiunea nu putea descoperi iubirea de aproapele, fiindcă asta nu e raţional.
Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.
Viaţa fără ambiţie e aproape imposibilă.
O minune, oricât ai vedea-o, îţi apare în fiecare zi altfel.
E mai uşor să scrii zece volume de teorii filozofice decât să pui în practică vreuna din teoriile tale.
Banii sunt o nouă formă de robie şi se deosebeşte de cea veche doar prin faptul că este impersonală, neexistând o relaţie umană între stăpân şi robul său.
Dar viata mea acum, toata viata mea, indiferent de ceea ce mi se poate intampla, fiecare clipa a ei nu numai ca nu este absurda, cum a fost mai inainte, dar are sensul neindoielnic al binelui, pe care eu am puterea sa-l pun in ea!
Cel mai prost om este acela care crede că înţelege tot.
Legătura cea mai puternică, permanentă şi indisolubilă cu alţi oameni este aşa numita putere asupra altor oameni, care în adevăratul ei sens înseamnă cea mai mare dependenţă de ei.
Muzica este stenografia emoţiei.
Cu cât credinţa e mai slabă, cu atât mai mare e dorinţa de a o răspândi.
Secretul fericirii nu stă în a face doar ceea ce-ţi place, ci în a-ţi place ceea ce faci.
Să iubeşti un bărbat sau o femeie toată viaţa înseamnă să pretinzi că flacăra aceleiaşi lumânări poate să ardă toată viaţa.
Mama, ideal de femeie, fermecător şi venerat.
Este viteaz acel ce se teme de ceea ce trebuie să se teamă şi nu se teme de ceea ce nu trebuie să se teamă.
In liniste lucrurile se aranjeaza de la sine.
Dacă cei tineri ar şti, dacă cei bătrâni ar putea!
Tristeţea pură este la fel de imposibilă ca bucuria pură.
Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni.
Daca iubesti pe cineva, atunci il iubesti asa cum e
si nu cum ai dori tu sa fie.
Nu împrumuta de la alţii răspunsuri la întrebări, până când întrebările nu se ivesc în tine însuţi.
Preţuieşte oare fericirea trainică şi adevărată a vârstei mature cât visele încântătoare ale tinereţii, când totul este înfrumuseţat de atotputernicia imaginaţiei?
Nu mă gândesc la desfătările din care n-am gustat în tinereţe, ci mă gândesc la acel bine, pe care nu l-am dăruit şi la acel rău, pe care l-am făcut celor care azi nu mai sunt...
Prezentul este acel moment din afara timpului care uneste trecutul cu viitorul. In acest prezent pot face apel la constiinta pentru ca momentul sa devina real. Trecutul si viitorul sunt insa iluzii.
Viaţa nu e în mişcare, ci palpitantă, freamătă în fiecare fiinţă. Faptul că mie mi se pare că viaţa se deplasează în timp este o iluzie. Viaţa doar se manifestă tot mai mult şi mai mult în timp. Soarele nu se deplasează în timp ce norii care îl acopereau îl descoperă din nou.
Dacă eşti înţelept poţi suporta lipsa cunoaşterii, dacă eşti curios e greu.
Oamenii supravieţuiesc nu prin grija pe care şi-o poartă faţă de ei înşişi, ci prin iubirea celorlalţi faţă de ei.
Nu am nici o doctrină. Adevărul este unul singur în toate doctrinele. Trebuie să eliminăm din ele doar ce contrazice adevărul.
Scopul artistului nu este de a rezolva în mod categoric o anumită problemă, ci de a determina ca viaţa să fie iubită în nenumăratele şi inepuizabilele ei manifestări.
Limba pe care o vorbeşte poporul şi în care există modalităţi pentru a exprima tot ce poate un poet să spună, mi-i dragă. Şi, lucru principal, această limbă este în acelaşi timp cel mai bun îndreptar poetic.
Atât în vorbirea curentă, cât şi într-o operă literară, orice idee poate fi exprimată prin diferite procedee, dar există numai un singur procedeu ideal, adică un astfel de procedeu încât, dacă ne vom exprima ideea prin el, să devină cu neputinţă o altă expresie mai bună, mai puternică, mai pe înţeles şi mai frumoasă... O idee este bine exprimată într-o operă artistică numai atunci când nu poate fi adăugat, înlăturat sau schimbat niciun cuvânt fără ca opera să sufere. Către aceasta trebuie să tindă scriitorul.
Ciudat lucru este şi preocuparea aceasta pentru perfecţiunea formei. Nu e zadarnică, dar nu e zadarnică decât numai atunci când conţinutul e bun... Trebuie să dai expresie operei artistice pentru ca ea să te emoţioneze. A da unei opere expresie înseamnă a o desăvârşi din punct de vedere artistic.