Socrate

Cine vrea să mişte lumea trebuie mai întâi să se mişte el însuşi.
Apropierea dintre oameni, prietenia, dreapta măsură, chibzuinţa şi dreptatea, iată ce leagă împreună cerul, pământul, pe zei şi pe oameni.
Nu pot învăţa pe nimeni nimic. Pot doar să-i fac să gândească.
Partea pe care am înţeles-o e minunată şi îndrăznesc să cred că e la fel şi cea pe care n-am înţeles-o; dar este nevoie de un cufundător din Delos spre a înţelege totul.
Vorbeşte ca să te cunosc.
O viaţă frumoasă şi utilă este aceea în care gândirea şi acţiunea se susţin neîncetat una pe cealaltă.
Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.
În fiecare om sălăsluieşte un soare, totul e să-l lăsăm să ardă.
Întăriţi trupul vostru prin muncă şi mintea voastră prin studii.
Ascultă o preafrumoasă povestire, pe care cred că o vei socoti o ficţiune, în timp ce, pentru mine, este o istorisire reală.
Cunoaşte-te pe tine însuţi.
Nu poţi vindeca trupul, fără să vindeci sufletul.
Dragostea este, până la urmă, dorinţa de a poseda binele, în permanenţă.
A face o nedreptate este mai rău decât a o suporta.
Nu a trăi e de mare preţ, ci a trăi cinstit.
Trebuie să mănânci ca să trăieşti şi nu să trăieşti ca să mănânci.
Căci nu din averi izvorăşte virtutea, ci din virtute izvorăsc şi averi şi toate celelalte bunuri omeneşti; pentru unul singur sau pentru o societate întreagă...
Este neapărat necesar ca omul chibzuit - fiind cum l-am arătat: drept, curajos, evlavios - să fie şi cu desăvârşire bun. Fiind astfel, orice face este bine şi sănătos, frumos.
Doar războaiele, răscoalele, luptele, pe toate nimic altceva nu le stârneşte decât trupul, decât poftele lui. Pentru dobândirea bogăţiilor facem noi toate războaiele şi alergăm după avuţii: fiindcă suntem mânaţi de cerinţele trupeşti, cărora ne facem robi.
Ştiu ce e binele, dar săvârşesc adesea răul.