Leonardo da Vinci

Cine şi-a legat viaţa de o stea, nu-şi va lua niciodată ochii de la ea.
Pasiunea intelectuală este superioară senzualităţii.
Dacă preţuieşti libertatea, ai grijă, căci chipul meu este o închisoare a iubirii; pe foaia unde sunt scrise aceste rânduri se află o mască de femeie. Cel care ar iubi acel chip rămâne captiv unei aparenţe, adevărata fiinţă fiind inaccesibilă, ascunsă după mască.
Fierul rugineşte prin nefolosire; apa îşi pierde puritatea prin stagnare... tot aşa inacţiunea vlăguieşte agerimea minţii.
Nu toate abisurile sunt la fel de adânci; unele nu au decât adâncimea necesară pentru a te înghiţi dacă aluneci în ele.
Odată ce ai zburat, vei păşi pe pământ cu ochii aţintiţi spre cer.
Omul este el însuşi făuritorul caracterului său.
Iar tu, omule, care admiri în opera mea însăşi minunata operă a naturii, îţi vei da seama că n-ai dreptul să o distrugi; ori gândeşte-te ce crimă este să iei viaţa omului, a cărui alcătuire o socoteşti o adevărată minune de artă; şi gândeşte-te apoi la cinstirea pe care o datorezi sufletului ce sălăsluieşte într-o asemenea operă de arhitectură; căci, într-adevăr, aşa cum e, este un lucru divin. De aceea, lasă acest suflet să sălăşluiască în opera sa, care este trupul, atât cât îi va fi şi voia, şi nu îngădui ca mânia sau răutatea ta să distrugă o viaţă - să distrugă viaţa - care este atât de frumoasă, încât a nu o preţui înseamnă a nu o merita!
Mecanica este paradisul ştiinţelor matematice, deoarece prin ea se ajunge la fructele matematicii.
Înţelepciunea este fiica experienţei.
Te opui mai uşor la început decât la sfârşit.
Judecata unui duşman este adeseori mai justă şi mai folositoare decât aceea a unui prieten. La oameni, ura e aproape întotdeauna mai profundă decât iubirea. Privirea celui care urăşte este mai pătrunzătoare decât privirile celui ce iubeşte. Un adevărat prieten este unul şi acelaşi lucru cu tine însuţi. Dar duşmanul tău nu-ţi este asemenea ţie. Şi asta face puterea lui. Ura luminează multe lucruri, care iubirii îi răman necunoscute. Cu cât un om este mai mare, cu atât şi dragostea lui este mai mare.
Nu poţi să vrei, ce vrei să poţi!
Fă cum îţi place, pentru că fiecare lucru îşi are moartea sa.
Singur fiind, îţi aparţii în întregime; cu un tovarăş nu-ţi vei aparţine decât pe jumătate; dar dacă îţi este un prieten adevărat, el este un alt tu însuţi.
Cine gândeşte puţin se înşeală mult.
Să iubeşti poţi numai ceea ce cunoşti
Toate cunoştinţele ne vin de la inimă.
Sălbatic este cel care se salvează pe sine.
Adevărata dragoste e rodul adevăratei iubiri.
A crea ceva asemănător vieţii se află mai sus decât viaţa.
Detaliile formează perfecţiunea, însă perfecţiunea nu este un detaliu.
Pictura face din spiritul pictorului un fel de spirit al lui Dumnezeu.
Aşa cum o zi bine trăită aduce un somn fericit, asemenea, o viaţă bine trăită aduce o moarte fericită.
Experimentul nu este greşit niciodată. Doar judecata celui care face experimentul greşeşte, pentru că vede rezultate care nu vor apărea niciodată.
Priveşte lumina şi gândeşte-te la frumseţea ei. Ceea ce vezi nu a fost mai înainte, iar ceea ce a fost nu mai este. Cine este cel care reface acest lucru din nou dacă cel ce face moare continuu?
Pământul este un astru asemănător Lunii... el nu este situat în mijlocul cercului pe care îl descrie Soarele, nici în mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla în Lună, Pământul nostru i-ar apărea că îndeplineşte acelaşi rol ca şi Luna pentru noi.
Viaţa este destul de simplă: încercăm să facem unele lucruri. Majoritatea eşuează. Unele funcţionează. Faci mai mult decât să munceşti. Dacă este un lucru bun, ceilalţi te copiază. Apoi te apuci să faci altceva. Şmecheria este să faci altceva.
Am cutreierat ţara în lung şi-n lat, căutând răspunsuri pentru lucruri neînţelese. De ce există scoici pe vârfuri de munte laolaltă cu urme de corali şi alge pe care le găseşte de regulă în mare. De ce tunetul durează mai mult decât fulgerul care-l produce şi de ce imediat după apariţia fulgerului, şi de ce are nevoie de timp ca să se facă auzit. Cum de în jurul locului în care arunci o piatră în apă se formează cercuri şi cum se menţine pasărea în aer. Astfel de întrebări şi alte fenomene stranii mi-au dat bătăi de cap de-a lungul vieţii.
Luminile care pun în evidenţă corpurile opace sunt de patru feluri. Acestea sunt: lumina difuză, cum este cea atmosferică... Şi cea directă, cum este aceea a Soarelui... A treia este lumina reflectată; şi mai este o a patra, cum este cea care trece prin corpurile translucide, cum ar fi pânza de in, hârtia şi cele asemenea lor.
Toate lucrurile iradiază pretutindeni în aerul din jurul lor... astfel că toate câte sunt în emisfera noastră intră şi trec împreună cu cele ale tuturor corpurilor cereşti... în mod firesc ele devin unite prin întrepătrunderea şi intersecţia dintre ele. O, minunată Necesitate! Cine ar fi putut crede că un spaţiu aşa de strâmt ar putea conţine lucrurile întregului univers?... O, măreţ proces! Ce talent ar putea explica un asemenea miracol? Aceasta călăuzeşte pe om pentru contemplarea lucrurilor divine.
Printre marile lucruri aflătoare printre noi, Nimicul este cel mai mare. Acesta domneşte în timp şi îşi trimite braţele în trecut şi în viitor şi cu ele distruge tot ceea ce a fost şi tot ceea ce va veni, atât în natură, cât şi în lumea animală, şi nu posedă nimic din indivizibilul prezent.