Vorbind Soarelui, Cerului...,

Simt cum fiinta devine Una cu Raza de Lumina,
simt cum coboara in mine Albastrul-Infinitului.

Sunt o picatura din vorbirea Soarelui,
sunt o culoare din metamorfozarea Tabloului.

Tu, eu, Ei, Noi, fac parte din vorbirea dimenetilor, a clipelor,
a secundelor, a imbratisarilor, a privirilor, a zambetului..,
stiati ca, in fiecare dintre acestea, se manifesta a sa vorbire delicata, pura, plina de candoare asemeni ochilor de caprioara?

Ne regasim in milioanele de forme de vorbire zi de zi, ceas dupa ceas,
ne contopim si ne redescoperim in vorbirea-tacuta a fiintei noastre,
ne regasim in timpul-tacerii nerostite a linistii,
a Vorbirii in Soarele Luminii invizibile a fiecaruia in parte,..
a incalzirii Soarelui pentru pamant,
a Luminii Cerului pentru oameni.

Cata frumusete Tata Ceresc, in vorbirea atemporala dincolo de Soare si Cer!
Cerul si pamantul-Soarele si Cerul-perfectiunea iubirii,
in cele mai metaforice forme,
In cele mai complexe unificari si daruiri,
In cele mai romantice povesti de iubire-
El, Cerul, Ea,Soarele!

Vorbesc despre Soarele care-mi umple fiinta de zambet,
Vorbesc despre tine, iubite Cer, pentru minunatii nori, pentru binecuvantata ploaie,
pentru simfonia-Sfanta a Celui care exista dincolo de Soare si Cer,
si totodata in noi,
vorbesc despre Tine, iubitul meu,-metamorfozare a Sublimului Cer!