VREMEA CERCETĂRII (De Florii)

Sosit-a ziua hărăzită
pentru Isus – cerescul Fiu
Să se îndrepte spre cetate
să-L vadă toţi; să-L vadă viu
Să-I vadă faţa luminată
de un surâs blajin, uşor
E poate ultima lor şansă
să îl accepte ca Păstor.

Mulţimea adunată-n stradă
cununi de flori a aşternut
Ierusalimul fremăta
la vestea că un cunoscut
Acel ce Isus se numea
Profet şi Fiu şi Impărat
Doreşte să îi viziteze
să le vorbească răspicat.

Iar cântece de osanale
se auzeau din depărtare
Credeau că vine să-i salveze
de crunta stare-nrobitoare
Să rupă jugul lui Pilat
ce-i apăsa şi-i chinuia
S-alunge oştile romane
experte în a despuia...

S-aducă pacea mult râvnită
de orice suflet de evreu
Să ştie, să cunoască lumea
că-n Cosmos e un Dumnezeu
Care-a-ntocmit tot ce se vede
şi l-a creat pe om din lut
Aşa cum Moise le spusese
în Facerea, la început.

Aşa gândea mulţimea strânsă
pe străzile împodobite
Aşa se amăgea poporul
cu năzuinţele trudite
Dar El, Isus, citea în inimi
citea în gândurile lor
Că nu voiau să schimbe datini
că nu voiau Mântuitor.

Erau legaţi de legi străbune
erau legaţi de ritual
Aveau religie de slovă
fără divinul ideal
Şi se făleau în văzul lumii
că dau la oropsiţi un ban
Dar ce lipsea din viaţa lor
era un duh de sfânt elan.

Lipsea din viaţa lor Lumina
comuniunea cu Cel sfânt
Şi Tatăl L-a trimis pe Fiul
din Cer cu noul legământ
S-aducă pacea sufletescă
ce lumea nu o poate da
Să aibă suflete-mpăcate
când înaintea Lui vor sta.

Dar nu İ-au înţeles chemarea
şi nici n-au vrut s-o înţeleagă
Că El veni să izbăvească
din ignoranţă-o ţară-ntreagă
Şi timpul drag al cercetării
l-au neglijat...sau l-au respins
İ-au dat dispreţ –şi Isus plânge
c-a Lui mesaj nu i-a atins.

Şi plânge Isus că cetatea
e plină de nelegiuire
Că nu au acceptat cadoul
şi-au aruncat a Lui iubire
Trăi-vor oare tot aşa
fără acea nădejde vie
Prin care parte poţi avea
de veşnica Împărăţie?

Trăi-vor tot în nepăsare
fără de grijă în Sion
Încorsetaţi în obiceiuri
încorsetaţi în orice zvon?
O, de ar cunoaşte azi
ceasul scump de cercetare
O clipă n-ar mai zăbovi
ci i-ar aduce adorare.

*****

Şi azi Hristos ne cercetează
prin Duhul Sfânt şi prin Cuvânt
El vrea să fim numai ai Lui
cu El să mergem cu avânt
Să nu-L lăsăm să plângă iar
să-L însoţim spre veşnicie
Unde ai lui fii vor intra
într-o supremă bucurie.