Oamenii petrec prea mult timp dând o atentie exageratã persoanei si pasiunilor lor. Ce risipã e sã dedici atâta energie slefuirii permanente a acestui corp, a acestei case si acestor bunuri personale, care în foarte scurt timp trebuie sã fie abandonate pe vecie!
De câte ori dati gres, ridicati-vã si încercati iarãsi. Dumnezeu nu vã va dezamãgi niciodatã, atâta timp cât nu Îl dezamãgiti voi pe El, si atâta timp cât faceti efortul.
De obicei stiu când Dumnezeu vrea ca eu sã salvez pe cineva. Atunci manifest un interes deosebit. Dacã acea persoanã nu rãspunde, accept acest lucru ca fiind vointa lui Dumnezeu. Dar dacã persoana acceptã ajutorul pe care Dumnezeu i-l dã prin mine, stiu cã va fi salvatã. Dumnezeu vorbeste prin cei care Îl iubesc în mod nevinovat si I s-au predat în întregime. Totusi, sfârsitul povestii fiecãrui om depinde de el însusi. Toti oamenii au dreptul sacru la liber-arbitru.
Directia în care se vor dezvolta emotiile tale e hotãrâtã de anturajul pe care îl ai. În compania credinciosilor, acele emotii vor deveni mai usor evlavioase.
8Dacã te lepezi cu adevãrat de tine pentru Dumnezeu, vei primi însutit - cum a promis Isus -, dar vei avea parte si de persecutie, cum a spus tot Isus. Nimeni nu scapã de persecutie, cãci Dumnezeu vrea sã fie sigur de credinciosul sãu. Trebuie sã fii gata sã înduri umilinte si neplãceri pentru faptul de-a fi ales calea spiritualã si nu cãile lumesti.
Faceti ce puteti, în limite rezonabile, sã rãmâneti sãnãtosi si sã dobânditi succesul lumesc de care aveti nevoie, însã retineti, e mai bine sã vã ridicati de tot deasupra conditiilor exterioare, astfel încât ele sã nu vã afecteze. Dati-vã toatã silinta sã fiti sãnãtosi si prosperi si sã reusiti în ceea ce v-ati hotãrât sã faceti. Pe de altã parte, pãstrati proportia între aceste eforturi si adevãratul tel, de largã perspectivã al vietii, care este gãsirea lui Dumnezeu.
Am cunoscut în Seattle o femeie de optzeci de ani, care toatã viata a fost atee. Întâlnirea noastrã a schimbat-o complet. Dupã aceea, asculta tot timpul o înregistrare a glasului meu. Tinea pe altar flori portocalii, ca o aducere-aminte a întâlnirii noastre. În cei câtiva ani care îi rãmãseserã, a obtinut mântuirea. Asa cã, vezi tu, nu e important numai când apuci calea asta. Cel mai important este câtã energie îi dedici, odatã ce ai pus piciorul pe ea. Cum spunea Isus: "Cei din urmã vor fi cei dintâi, si cei dintâi vor fi cei din urmã".
Vedeti voi, inspiratia poate fi invocatã dupã dorintã. Pentru a o primi, trebuie sã vã concentrati adânc asupra ochiului spiritual din frunte. Dupã aceea, cereti sã vã fie datã inspiratia pe care o cãutati. Cineva m-a rugat: "Vreti sã ne spuneti o poemã?". "Imediat", am rãspuns, "noteazã cuvintele astea". Asezându-mã, mi-am concentrat mintea în punctul dintre sprâncene, apoi am dictat: "O, Tatã, când eram orb nu gãseam nici o usã care sã ducã la Tine, dar acum, cã mi-ai deschis ochii, gãsesc usi peste tot: în inimile florilor, în glasul prieteniei, în amintirile dulci ale tuturor experientelor minunate. Fiecare cuvânt al rugãciunii mele deschide o nouã usã din templul prezentei Tale".
Referitor la încarnãrile voastre trecute..., ce conteazã cine ati fost în trecut? Indiferent cine ati fost, sunteti tot voi si aveti în fatã o provocare ce meritã luatã în seamã: iesirea din amãgire si gãsirea lui Dumnezeu. Cãlãuziti-vã mai ales dupã aceastã nevoie, care este eternã.
Dacã în clipa asta Dumnezeu mi-ar spune "Vino acasã!", as lãsa bucuros totul - organizatie, clãdiri, muncã, oameni - ca sã-I fac voia. Lumea asta este treaba Lui, El e executantul, nu tu sau eu.
Când am înteles cã Dumnezeu vrea sã mã nasc iar în alt corp pentru a-i ajuta pe altii si când am înteles cã urmeazã sã iau din nou o personalitate, la început mi s-a pãrut cã e ca si cum mi-as pune un palton într-o zi fierbinte de varã. Pe urmã, m-am obisnuit.
Karma rea este cea care îi duce pe oameni înapoi în lume. Totusi, Dumnezeu îi dã fiecãruia o sansã sã rupã legãturile karmice. Puteti sã o faceti. Toatã lumea poate. Problema e cã foarte putini fac efortul.
Nu fiti nelinistiti dacã nu aveti experientã de meditatie. Calea spre Dumnezeu nu e un circ! Nu fiti nelinistiti nici cu privire la roadele meditatiei, precum bucuria si pacea interioarã. Totul va veni când va vrea Dumnezeu. Mai presus de toate, meditati pentru a-I face pe plac lui Dumnezeu, nu vouã însivã. Toate eforturile sincere sunt înregistrate în constiinta divinã. Datoria voastrã de credinciosi este sã acceptati tot ce vã trimite El si ce nu vã trimite. Numai Dumnezeu stie ce karmã trecutã vã împiedicã sã-L percepeti acum. S-ar putea ca El sã vrea sã vã terminati karma în aceastã viatã, înainte sã vã dea fericirea vesnicã întru El.
Multi oameni mi-au spus: "Dacã as avea bani, cei mai multi ti i-as da tie". Totusi, dacã se întâmpla sã dea norocul peste ei - o mostenire, poate, sau o crestere neasteptatã a actiunilor la bursã -, putini erau cei care îsi tineau promisiunea. Dimpotrivã, deveneau zgârciti! Banii sunt o capcanã. Cu cât ai mai multi, cu atât depinzi mai mult de ei pentru propria sigurantã.
Veti întâlni mereu oameni care vor încerca sã vã tragã în jos. Nu vã lãsati influentati de cuvintele si gândurile lor. Trebuie sã stiti în inima voastrã ce vreti cu adevãrat. Mai presus de toate, lãsati-vã cãlãuziti de propriile aspiratii. Nu uitati cã Dumnezeu se uitã la inima voastrã. Atâta timp cât vã agãtati de El cu iubire, nu vã va dezamãgi niciodatã.
Munca pentru Dumnezeu, nu pentru sine, e la fel de bunã ca meditatia. Munca închinatã lui Dumnezeu te ajutã sã meditezi, si meditatia te ajutã sã muncesti. Ai nevoie de echilibru. Numai cu meditatie, devii lenes si simturile devin puternice. Numai cu muncã, mintea devine nelinistitã si uiti de Dumnezeu.
Obiceiurile pot fi schimbate într-o zi. Ele nu sunt decât concentrarea mintii. Te-ai concentrat într-un sens; acum concentreazã-te în alt sens si vei scãpa de tot de acest obicei.
Când ai gânduri bune, Kundalini începe automat sã se deplaseze în sus. Când ai gânduri rele, ea se deplaseazã în jos. Când urãsti pe altii sau gândesti rãu despre ei, Kundalini se deplaseazã în jos. Iar când iubesti pe altii sau gândesti bine despre ei, se deplaseazã în sus. Kundalini nu este desteptatã doar de tehnicile yoga.
Simturile vãzului, auzului, mirosului, gustului si pipãitului sunt toate sugestii ale lui Dumnezeu. Eu pot sã le deconectez unul câte unul. Fãceam asta în copilãrie. Am ajuns sã-mi dau seama cã toate astea sunt filmul lui Dumnezeu. Exersam ore întregi deconectarea simturilor, unul câte unul, retragând energia din el si aducând-o apoi înapoi, pânã ajungeam sã detin controlul total asupra sugestiilor pe care le transmiteau mintii.
Eu niciodatã nu le spun oamenilor mei discipoli. Dumnezeu este Gurul. Ei sunt discipolii Lui.
În Dumnezeu, totul se petrece la timpul prezent. E ca un film, care poate fi dat înainte sau înapoi. Actiunea de pe ecran poate sã acopere secole întregi, însã în cabina de proiectie totul se întâmplã acum. Secretul vietii este sã înveti sã trãiesti constient pe deplin fericirea prezentã. Când înveti sã fii fericit în prezent, Îl ai pe Dumnezeu. Cei mai multi oameni trãiesc în trecut, cu nostalgii sau regrete, sau în viitor, cu sperantã si temeri nãscute din dorintã.
E mai bine sã Îl iubesti pe Dumnezeu. Iubindu-i pe oameni, te-ai putea atasa de ei. Ce trebuie sã faci, când e vorba de ceilalti, este sã-L iubesti mai întâi pe Dumnezeu si apoi sã Îl iubesti în ei.
Iatã cum poti sã-ti dezvolti intuitia. Dupã meditatie, stai linistit mult timp, savurând pacea interioarã. Multi mediteazã, dar apoi se reped sã-si continue activitãtile. Asta e bine dacã ai ceva important de fãcut, cãci întotdeauna e mai bine sã meditezi înainte de o activitate, ca sã poti simti mãcar putinã pace în timp ce muncesti. Totusi, ori de câte ori ai posibilitatea, rãmâi linistit mult timp dupã ce ai executat tehnicile. Atunci vine cea mai adâncã desfãtare. Intuitia se dezvoltã prin adâncirea continuã a acelei desfãtãri.
Lui Dumnezeu îi este mai plãcut dacã lucrezi în mod constient pentru El, nu doar pentru tine. Dacã lucrezi în lume si îti pasã numai de tine si familia ta, ti-e mult mai greu sã depãsesti limitele propriului eu. Întelept este cel care priveste întreaga omenire ca fiind familia lui mai mare.
Multi vin aici asteptându-se la minuni, fãrã sã-si dea seama cã cea mai mare minune este smerenia desãvârsitã. Dacã ar fi sã faci minuni în public, ai atrage multimi de adepti, dar Dumnezeu nu asta vrea.
Smerenia vine din cãutarea lui Dumnezeu, nu din tine. Când vezi cã El actioneazã prin tine, cum poti sã fii mândru de tot ce faci? Smerenia e în inimã; nu e treabã de "fatadã". Trebuie sã simti cã tot ce faci este înfãptuit numai de El, prin tine. L-am ucis pe Yogananda de multã vreme. Acum, în acest templu nu mai sãlãsluieste decât Dumnezeu.
Samadhi nu e ceva ce trebuie sã dobândesti. Îl ai deja. Gândeste-te: ai fost vesnic cu Dumnezeu. De câteva încarnãri trãiesti în amãgire, dar apoi vei fi iar liber în El pe vecie! Trãieste mereu cu acest gând.
pãcate, e nevoie de timp pentru a izgoni hipnoza mentalã cã toate acestea, si cã timpul însusi, sunt o realitate, hipnozã care te face sã te concentrezi pe dorinta de experiente efemere ale simturilor.
Este nevoie de o karmã foarte, foarte, FOARTE bunã, chiar si numai pentru a vrea sã Îl cunosti pe Dumnezeu! Nu vreau sã vã aud suspinând cu disperare "Când am sã-L gãsesc pe Dumnezeu?" - ca si cum rãspunsul vostru ar fi "Niciodatã!". Îl aveti deja! Trebuie doar sã trãiti cu convingerea cã El existã în voi.
Nu e usor sã fii spiritual, însã este foarte usor dacã esti dispus sã urmezi câteva reguli. Începe prin a-ti simplifica viata. Apoi, rãmâi întrucâtva la distantã de altii. Dacã vrei sã Îl gãsesti pe Dumnezeu, nu te implica prea mult în societatea mondenã. Eu unul, mã amestec putin cu lumea. Când sunt singur, rãmân centrat în Sine. De multe ori le-am spus oamenilor: "Izolarea este pretul mãretiei".
Singur Dumnezeu este Cel care actioneazã prin voi, joacã toate rolurile, regizeazã toatã actiunea. Numai pe El trebuie sã Îl iubiti cu adevãrat - în altii, când îi iubiti. Oamenii nu sunt constienti de acea prezentã grozavã, vesnic mângâietoare. Ei îsi concentreazã întreaga afectiune unul asupra celuilalt. Când cineva iubit moare, ei se gândesc: "Oh, ce cruzime!". Însã tot timpul a fost numai Dumnezeu, jucându-Se de-a v-ati ascunselea cu ei!
3În spatele fiecãrei tufe de trandafiri de plãcere se aflã un sarpe cu clopotei de suferintã, încolãcit si gata sã loveascã. Aveti grijã sã nu fiti muscati, cum se poate întâmpla dacã vã lãsati atrasi de ceva care doar vã atâtã pasiunea.
3Nu tânjiti dupã viziuni în meditatie. În extaz, ele devin un factor perturbator. Eu alung viziunile, cãci am atâtea de vãzut în meditatie!
Când acest "Eu" o sã moarã, atunci am sã stiu cine sunt... Trebuie sã uitati de voi însivã si sã nu vã mai preocupati de importanta voastrã. Spuneti-vã întotdeauna: "Tu, Doamne, numai Tu!". Dumnezeu viseazã prin voi. El este singura realitate.
Sã nu vã numãrati niciodatã defectele. Gânditi-vã doar dacã Îl iubiti îndeajuns pe Dumnezeu. Pe El nu Îl supãrã defectele voastre. Îl supãrã indiferenta voastrã.
Trebuie sã fiti foarte veseli si fericiti, cãci acesta este visul lui Dumnezeu. Omul mic si omul mare sunt doar proiectii ale constiintei Visãtorului. Luati totul asa cum vine si spuneti-vã cã totul vine de la Dumnezeu. Ce vine de la sine, lãsati-l sã vinã. Chiar si atunci când considerati cã trebuie sã îndreptati o nedreptate, cãutati mai întâi în voi îndrumarea Lui. Apoi, când actionati, faceti-o în numele Lui, niciodatã cu indignare inspiratã de eu.
Nu fiti patetici când vã rugati. În acelasi timp, nu fiti diplomati. Dumnezeu e ca un copilas. Nu e nevoie sã fiti plini de tact cu El. Vorbiti-I cu seriozitate si încredere calmã. Spuneti-I sincer ce simtiti cu adevãrat.
Oamenii vor sã scape de tristete nu învingând-o, ci evitând-o. Ei încearcã - bând sau dormind excesiv, sau alte distractii - sã uite cã orice asemenea efort de a scãpa le amenintã, de fapt, pacea mintii. Ei "beau ca sã uite", cum e vorba. Asta e o metodã îngrozitoare. Desi s-ar putea sã uiti un timp scurt de probleme, si în acel rãstimp sã simti o usoarã bunã dispozitie, evitarea necazurilor nu înseamnã cã te evitã ele pe tine! Ele sunt tot cu tine. Prin urmare, scãparea este iluzorie. Ea doar toceste mintea si face sã-ti fie mai greu sã te ocupi eficient de necazuri. Alcoolul nu limpezeste mintea - o zãpãceste. Mintea devine ca un automobil cu bujiile murdare. Motorul ei dã rateuri. Sã nu beti, nici chiar pentru putinã distractie. Betia este extaz satanic.
Nu Îl vei gãsi pe Dumnezeu inventând mereu pretexte, spunând, de exemplu: "Voi medita când voi gãsi un loc linistit". Nu asa se ajunge la Dumnezeu! Dacã însã îti spui "Acum mã voi cufunda în meditatie", poti sã fii acolo într-o clipã. Când ti-e somn cu adevãrat, adormi indiferent unde esti. Când un bãrbat este îndrãgostit, nu îi este greu sã se gândeascã la iubita lui; dimpotrivã, îi e greu sã nu se gândeascã. Fii îndrãgostit de Dumnezeu! E usor sã meditezi adânc, când iubirea de El este destul de profundã.
Uneori mã întreb de ce Îi multumesc oamenii lui Dumnezeu pentru "darul vietii". Ce fel de dar e ãsta? Eu Îi spun: "Nu eu Ti-am cerut sã mã creezi! Întrucât însã ai fãcut-o, tot ce Îti cer este sã mã eliberezi! Scoate-mã din harababura asta în care Tu m-ai bãgat!". Nu luãm fiintã din mila Lui. Suntem la fel de vesnici ca El. Sufletul coexistã cu Spiritul. Uneori îmi vine sã Îl cert - cu iubire, fireste - spunându-I: "De ce ne silesti sã rãtãcim în amãgire?". El nu se supãrã când vorbesc asa cu El. Trebuie sã ne scoatã, dacã apelãm la El cu iubire adâncã.
Pãstrati-vã cucernicia rationalã. Fãrã ratiune, cucernicia devine foarte usor sentimentalã. Dar nu fiti nici prea rationali! Ratiunea singurã nu vã va da niciodatã întelegerea adevãratã. Ratiunea trebuie sã fie în echilibru cu simtirea. Uitati-vã la o floare si întrebati: "Cum se face cã existi, cã frumusetea ta existã?" Si uitati-vã la acest mare oras de celule, corpul vostru. Cum s-au unit ele într-o populatie omogenã? Oare în spatele corpului nu e ceva mai mult decât afirmã biologii? Cum puteati sã luati fiintã din purã întâmplare, asa cum sustin ei? În aceste privinte, ratiunea poate adânci si înãlta cucernicia.
Mintea voastrã sã fie mereu angajatã în slujirea lui Dumnezeu, fie cã meditati sau Îl slujiti prin altii. Mintea lenesã este atelierul diavolului.
Karma se rezolvã cel mai bine întâmpinând cu veselie si curaj încercãrile vietii. Dacã îti mai este fricã de ceva, karma aceea nu a fost încã rezolvatã pe deplin. Pentru a o risipi, nu încerca se eviti încercãrile cu care te confrunti. Ridicã-te deasupra lor cu curaj, însufletit de bucuria lui Dumnezeu, din tine.
Dacã îi critici pe altii, în loc sã comentezi impartial comportamentul lor, asta aratã cã defectele lor lucreazã si în tine. Mai mult, criticându-i pe altii, sporesti în tine acele defecte. Ce condamni la altii va trebui sã trãiesti tu însuti într-o zi. Asta e legea karmicã. În acest fel, oamenii învatã sã fie întelegãtori cu semenii lor.
Mai presus de orice, fiti-I loiali lui Dumnezeu. Dedicati mai mult timp cãutãrii Lui. Si fiti mai putin preocupati de îndatoririle mai mãrunte, care oricum nu vor mai exista într-o zi. Nu le considerati importante. Nimic nu e atât de important ca întâlnirea voastrã de fiecare zi cu Dumnezeu.
Cucernicia nu trebuie etalatã în public. De îndatã ce o demonstrati în exterior, i-ati pus capãt. Exprimarea unor astfel de sentimente, în mod deliberat, în fata altora este o blasfemie înaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu face, de regulã, minuni pentru oameni, decât dacã existã o nevoie evidentã sau pentru cineva foarte avansat spiritual.
Sã nu spuneti nimãnui greselile voastre, cãci într-o zi, într-un moment de supãrare, persoana cãreia vã confesati le-ar putea folosi împotriva voastrã. Spuneti-le numai lui Dumnezeu. De El nu trebuie sã ascundeti nimic.
Cel mai mare pãcat este sã te numesti pãcãtos. E un mod de a te hipnotiza cu propria-ti slãbiciune. Sustine-ti întotdeauna tãria întru Dumnezeu - tãria Lui, în tine.
O încãpere poate sã stea în întuneric mii de ani, dar, dacã aduci luminã în ea, întunericul va dispãrea ca si cum nici n-ar fi fost. La fel e si atunci când lumina lui Dumnezeu lumineazã sufletul: Întunericul încarnãrilor dispare într-o clipã. Sã nu spui niciodatã cã esti pãcãtos, declarându-ti, astfel, limitele. Insistã, în schimb, asupra gândului cã esti fãcut dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu - cã în sufletul tãu, în adevãratul tãu Sine, întunericul amãgirii nu poate sã existe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu