sâmbătă, 22 mai 2010
A trait pentru ploaie. Cunostea culorile, cantul si fiorul ploii. Statea la panda, urmarind venirea norilor si ura stralucirea soarelui. Colectiona in borcane, ca pe niste mostre de apa, orele ploii. O considera sfanta, miraculoasa, produs al cerului, o astepta. In visele catifelate, seceta ocupa locurile unde amintirea lasa urma de dragoste. Uneori, nostalgica, ii placea sa-si contopeasca tanguirea cu ploaia; iar in zorii care vesteau vara se amagea crezand ca roua este doar timiditatea ploii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte interesant cum am ajuns sa ma regasesc in acest blog. Daca cineva doreste sa afle despre mine va trebui sa le recomand acest blog. In totalitate ma regasesc aici. Daca este adevarat ca fiecare-si creaza realitatea, atunci acest blog este creat de mine, cu toate ca abia ce l-am descoperit. Cine esti tu, care-ai facut blogul? Se poate sa fim doi, cu o singura inima?
RăspundețiȘtergereVersurile urmatoare ma lasa absolut fara cuvinte:
Ce e de facut daca nu ma recunosc?
Nu sunt nici crestin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici tarmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoara a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pamantul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului si nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fara urma;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru ca eu apartin Preaiubitului meu.
Am renuntat la dualitate si am vazut amandoua lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te stiu, pe Tine Te vad, pe Tine Te chem.
Tu esti cel dintai, ultimul, cel din exterior si cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decat pe Tine, Cel Care Esti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele doua lumi mi-au scapat din mana.
Doar MULTUMIRI.
TG.
Intrebarii: „Cine sunt eu?” ţâşnea în el automat de îndată ce gândurile dispăreau iar ca răspuns, spiritul său se cufunda atunci în propria sa sursă, Inima, acolo unde se bucura de beatitudinea Sinelui. Sarada D.
RăspundețiȘtergeream simtit ca acesta sa fie raspunsul cautarii Tale, cautarii mele :)
Ma bucur pentru regasirea in acest blog creat, si ii multumesc Celui care mi-a daruit o data un gand de a-l concepe.
Iti doresc zile pline de Iubire si Regasire in frumusetea-Sinelui Tau!
" MEDITAŢIE SUPERIOARĂ
RăspundețiȘtergereDe Adi Shankaracharya
Nu sunt atributele cu care lumea mă numeşte: numele meu, corpul meu şi gândurile mele, căci în curând ele vor avea un sfarşit.
Eu sunt veşnic.
Eu sunt acela care stăpâneşte aceste învelişuri.
Eu sunt deasupra şi dincolo de ele.
Eul meu individual veritabil începe acolo unde încetează activitatea mentalului.
Cine sunt eu?
Acum fac linişte în spiritul meu.
Nu am nici o dorintă de a gândi.
Acum cerul conştiinţei mele este gol, lipsit de orice gând.
Acum sunt liber, sunt dincolo de tot, deasupra a tot ce există.
Am ieşit din corpurile mele şi am trecut dincolo de planeta mea.
Ele nu mai au nici o existenţă, deoarece nu erau decât un vis pe care-l făurise spiritul meu.
Acum m-am trezit din acest vis.
Împrejurul meu nu rămâne decât spirit infinit.
Sunt asemănător acestui spaţiu fără sfârşit.
În momentul acesta nimic nu mă poate atinge.
Nu am nici formă, nici nume.
Am uitat visul meu pământesc.
Sunt viaţă infinită care impregnează totul.
Eu sunt – Eu sunt TOTUL."
KABIR
XVII
Cugetând, spune Kabir : “Dacă-ţi topeşti viaţa în Oceanul Vieţii, iţi vei afla viaţa în Ţara Supremă a Fericirii.”
Ce frenezie ecstatică se află în fiecare ceas! Iar îndrăgostitul stoarce şi soarbe esenţa orelor: vieţuieşte în viaţa lui Brahma.
Spun adevărul, fiindcă am acceptat adevărul în viaţă; acum sunt legat de adevar, am dat la o parte orice poleială.
Kabir spune: “Astfel îndrăgostitul este liberat de frică; astfel toate greşelile vieţii şi morţii l-au părăsit.”
Acolo cerul e plin de muzică;
Acolo plouă cu nectar;
Acolo rasună strunele harpei, acolo bat tobele.
Ce tainică splendoare e acolo, în căminul cerului!
Acolo nu se pomeneşte de răsăritul şi asfinţitul soarelui;
În oceanul manifestării, care e lumina iubirii, ziua şi noaptea sunt tot una.
Fericire pururi, nici durere, nici luptă!
Acolo am văzut fericirea plină ochi, desăvarşirea fericirii:
Nu-I loc de greşeala acolo.
Kabir spune: “Acolo, eu sunt martor la jocul Fericirii-Una!”
Am cunoscut în trupul meu jocul universului;
am scăpat de eroarea acestei lumi.
Interiorul şi exteriorul au devenit precum un cer,
infinitul şi finitul sunt unul, mă imbăt cu priveliştea acestui Tot!
Această Lumină a Ta împlineşte universal; lampa iubirii ce arde cu uleiul cunoaşterii.
Kabir spune: “Acolo nu se poate strecura eroarea, iar conflictul vieţii cu moartea nu mai e simţit.”
LXV
O; FRATE! Când eu am uitat, adevăratul meu Guru mi-a arătat Calea.
Atunci am părăsit toate riturile şi ceremoniile, nu m-am mai imbăiat în apa sfintită.
Atunci am învăţat că singur eu eram nebun, şi toata lumea în afară de mine era sănătoasă;
iar eu tulburasem omenirea aceasta înţeleaptă.
Din clipa aceea n-am mai ştiut cum să mă tăvălesc în praf făcând ascultare:
Nu bat clopotele de la templu,
Nu pun idolul pe tronul său,
Nu aduc jertfa de flori chipului,
Nu asprimile ce mortifica trupul sunt pe placul Domnului.
Când iţi lepezi veşmintele şi-ţi ucizi simţurile, nu-i faci plăcere Domnului.
Omul care e bun, care practică dreptatea, care ramâne neclintit în mijlocul treburilor lumii, care priveşte toate făpturile pământului ca şi cum ar fi el însuşi,
Acela atinge Fiinţa Nemuritoare; Dumnezeu adevărat e pururi cu dânsul.
Kabir spune: “Acela atinge Numele adevărat ale cărui cuvinte sunt pure, şi care-i lipsit de orice mândrie sau închipuire.”
Şi acestea sunt valabile ca răspuns la "Cine eşti tu".
TG.
Multumescu'ti calatorule dinspre Pamant spre Cer
RăspundețiȘtergere"…priveste o picatura de roua si vei vedea un suflet
plin de culori de infinita iubire- rostogolindu-se peste flori
simte emotia unui gand pentru a prinde
nebanuitele taine ale profunzimii ignorantei
gustate mereu de cunoasterea omeneasca
arata-mi gandurile si vorbele tale despre lucrurile frumoase
chiar daca tu ramai mereu acelasi
pentru ca nu poti fi mai mult decat ceea ce faci mereu
si daca vrei sa fi bun,
apleaca-te pana la Cerul unui fir de iarba
si respira in Orizontul acestuia Iubirea..."
(Gabriel Balasa)
CĂTRE COPIII – FLOARE AI MEI
RăspundețiȘtergereSunteţi supăraţi pe viată
Asemenea copilaşilor
A caror Mamă S-a pierdut în întuneric.
Bosumflarea va dispare
La sfârşitul călătoriei voastre sterile.
Voi purtaţi Urâţenia pentru a descoperi Frumuseţea.
Numiţi tot ce este fals în numele Adevărului,
Scurgeţi emoţiile pentru a umple cupa Dragostei.
Copiii mei iubiţi, dragii mei,
Cum să obţineţi pacea aţâţând războiul
Cu voi înşivă, cu fiinţa voastră, cu însăşi bucuria ?
Îndeajuns sunt eforturile voastre de renunţare,
Masca artificială a consolarii.
Acum odihniţi-vă între petalele florii de lotus
În poala Mamei voastre iubitoare.
Vă voi împodobi viaţa cu flori minunate,
Iar clipele vi le voi umple cu Dragoste Divină.
Şi întrucât n-aş mai putea suporta suferinţa voastră
Lăsaţi-mă să vă cufund în oceanul bucuriei
Ca să vă contopiţi fiinţele în Creatorul unic,
Care zâmbeşte în potirul Sinelui vostru
Ascuns în taină pentru a vă necaji mereu.
Fiţi conştienţi de asta şi-L veţi găsi,
Vibrând în fiecare fibră cu nemarginită bucurie,
Inundând întregul Univers cu lumină.
Mama Nirmala
TG.