In toate traditiile se vorbeste despre existenta mai multor lumi sau taramuri, asa numitele paradisuri sau infernuri, care sunt locuite de diferite fiinte si in care, in conformitate cu actiunile realizate de catre om in viata sa pamanteana, acesta va ajunge atunci cand el paraseste planul fizic. Una dintre cele mai elaborate conceptii referitoare la aceste lumi o intalnim in traditia hindusa, traditie in care aceste lumi sunt cunoscute sub numele de Loka-uri.

Conform traditiei hinduse, acest pamant, obiect al simturilor noastre fizice si a cunoasterii bazate pe acestea, nu reprezinta decat una din cele paisprezece lumi sau regiuni plasate "deasupra" sau "dedesubtul" ei; cunoasterea lor poate fi obtinuta prin meditatia asupra "canalului" principal (nadi) (asa dupa cum spun sutra-ele, adica aforismele diferitelor texte spirituale) care poarta numele de sushumna din merudanda (coloana vertebrala). Sase din lumile superioare sunt plasate de-a lungul acestui nadi, a saptea si cea mai inalta fiind plasata in sahasrara padma, lotusul cu o mie de petale. Pamantul (Bhurloka) cu continentele sale, cu muntii, raurile si oceanele sale, reprezinta cea de a saptea si, totodata, cea mai de jos dintre lumile superioare. Mai jos de el se afla taramurile Iadului si ale Damnatiunii, ale caror nume vor fi explicitate in continuare. Deasupra sferei terestre se afla Bhuvarloka sau sfera atmosferica, cunoscuta si ca antariksha, care se intinde "de la Pamant la Soare" si in care siddha-sii (fiintele perfecte) si alte fiinte celeste (devayoni) isi duc propria lor existenta. "De la Soare si pana la Steaua polara" (dhruva) se afla Svarloka, sau sfera cereasca (paradisiaca). Paradisul (svarga) este acela care incanta mintea, asa cum infernul sau iadul este cel care ii provoaca durerea. Conform Vishnu Purana, Cartea a II-a, cap. VI - "Virtutea este divina, iar viciul demoniac". In Paradis se afla salasul Deva-urilor si al fericirii spirituale.

Aceste trei sfere reprezinta regiunea cauzalitatii lumii si sunt numite tranzitorii prin comparatie cu cele trei sfere, cele mai inalte si elevate si cu a patra sfera, care detine un caracter mixt. Cand jiva si-a consumat karma aici, el se reincarneaza iarasi pe pamant. Caci nu actiunile si faptele bune si pozitive sunt cele care aduc Eliberarea, ci cunoasterea lui Atma (Sinelui esenta) este cea care conduce la moksha (eliberare). Deasupra lui Svarloka se afla Maharloka, iar deasupra acesteia - cele trei regiuni superioare, cunoscute ca: Janarloka, Tapoloka si Satyaloka, fiecare dintre ele fiind populata de variate forme ale inteligentei celeste aflate pe un nivel din ce in ce mai elevat si mai inalt. Sub pamant (Bhuh) si deasupra lumilor intunericului se afla Infernurile (care incep cu Avichi) si care, conform teologiei populare, sunt in numar de treizeci si patru, desi in alta parte se afirma ca exista tot atatea infernuri cate greseli si ofense au loc si pentru care se aplica pedepse bine stabilite. Dintre toate acestea, sase sunt cunoscute ca fiind infernurile mari. Hinduismul insa, chiar si cel popular, nu afirma nimic despre vreun infern in care sa existe chinuri vesnice eterne. Pentru el, nimeni nu este etern in afara de Brahman.

Propulsat din Infernuri, jiva se reincarneaza mereu pentru a-si fauri viitorul. Dedesubtul Infernurilor se afla cele sapte lumi ale intunericului: Sutala, Vitala, Talatala, Mahatala, Rasatala, Atala si Patala unde, conform Purana-elor, salasluiesc divinitatile sarpe Naga, stralucind in luminile bijuteriilor lor si unde, de asemenea, hoinaresc minunatele fiice ale Daitya-urilor si Danava-urilor, fascinandu-l pana si pe cel mai auster in viata pamanteasca. Totusi, chiar mai jos decat Patala, se afla forma lui Vishnu, provenind din calitatea intunecimii (tamas guna), cunoscuta ca sarpele Shesha, sau Ananta, purtand intreaga lume ca o diadema si fiind insotit de catre a lui Shakti, Varuni, ce reprezinta propria sa radiatie intrupata.

Lumile sunt locuite de fiinte si entitati fara de numar, incepand cu cele mai inalte divinitati (Deva-uri) (dintre care exista multe clase si clasificari) si pana la cea mai de jos viata animala. Scara fiintelor se desfasoara de la manifestarile pline de stralucire ale Spiritului la acelea in care El este atat de invaluit si acoperit, incat pare aproape ca si disparut in invelisul lui material. Nu exista decat o singura Lumina, un singur Spirit Suprem, ale carui manifestari sunt infinite. O flacara inchisa intr o incinta de sticla isi pierde doar putin din stralucirea ei. Daca, insa, substituim sticla cu hartie sau cu o alta substanta mai opaca dar, cu toate acestea, inca putin transparenta, lumina va fi mult diminuata. Un invelis de metal poate fi, totusi, atat de dens, incat el sa excluda vederii orice raza de lumina provenind de la flacara, desi aceasta continua sa arda in interiorul incintei cu aceeasi intensitate. Toate aceste forme de acoperire, ascundere, tainuire, reprezinta Maya (iluzia). Ele sunt adevarate pentru aceia care traiesc si fac ei insisi parte din aceasta lume a Maya-ei (sau iluziei universale). Deva, sau "acela care este ceresc si stralucitor" - caci spiritul este lumina, existand prin sine insusi - ii reprezinta pe aceia ce provin, dar totusi sunt manifestari inalte ale lui Brahman, cum ar fi, de exemplu, cei sapte Shiva, care includ Trinitatea Hindusa (Trimurti): Brahma, Vishnu si Rudra. Pe de alta parte, Devi reprezinta chiar numele Supremei Mame si el mai este asociat nenumaratelor forme pe care si le asuma Maya, cum ar fi: Kali, Sarasvati, Lakshmi, Gauri, Gayatri, Sandhya si altele. De asemenea, in sensul in care se spune: "La inceputul inceputurilor a fost doar Brahman. El a creat Deva-urile," deva include aici si inteligentele sublime si inalte, apartinand lumii intermediare, creata de Ishvara (El Insusi un Purusha) si om care, in persoana unui brahman, de pilda, este cunoscut ca zeitate pamanteasca (Bhudeva). Aceste spirite sunt de diferite grade. Caci, in creatie nu exista rupturi sau brese care sa reprezinte o aparenta cadere a lui Brahman in forme gradat inferioare. Printre toate aceste forme se misca curentii divini care sunt Pravritti si Nivritti, cel de al doilea resorbind in El ceea ce primul a scos la iveala.

Deva (zeitatea), Jiva (sufletul individual) si Jara (materia anorganica) sunt, in realitate - si opus aparentei lor fenomenale si iluzorii - unicul Brahman, care astfel apare a fi altfel decat El Insusi prin legatura lui cu Upadhi, sau conditiile limitatoare cu care ignoranta (avidya) il imbraca. De aceea, toate fiintele care reprezinta obiect de adoratie sunt, fiecare dintre ele, chiar Brahman, perceput prin valul avidya-ei. Desi adoratorii Deva-urilor pot sa nu o stie, veneratia lor este - in ultima esenta - o veneratie a lui Brahman si, in acest context, Mahanirvana Tantra spune ca: "asa cum toate fluviile curg spre ocean, tot astfel si adorarea oricarui Deva este primita de Brahman". Pe de alta parte, aceia care - cunoscand acest lucru - venereaza Deva-urile, o fac ca manifestari ale lui Brahman si astfel Il venereaza pe acesta in mod indirect. Soarele, cel mai glorios simbol din lumea fizica, reprezinta vesmantul Maya-ic al Ei (al Zeitei), care "este imbracata cu soarele".

In domeniile joase ale ierarhiei celeste se afla Devayoni-urile, cateva dintre ele fiind mentionate in aforismele introductive ale primului capitol al textului. Deva-urile sunt de doua feluri: "nenascute" (ajata) - adica acelea care au provenit sau nu din umanitate, ca in cazul regelui Nahusha, care a devenit Indra. Opuse ostilor divine sunt Asura, Danava, Daitya, Rakshasa, care, impreuna cu alte spirite, reprezinta elementul tamasic sau demonic in creatie. Toate Deva-urile, de la cele mai inalte si pana la cele mai de jos sunt subordonate atat timpului, cat si Karma-ei. Astfel, se spune: "Slavire Karma, asupra careia nici chiar Vidhi (Brahma) nu are putere". Traducerea termenului Deva prin Dumnezeu a condus la o intelegere si orientare gresita a gandirii hinduse. Folosirea termenului de "inger" poate, de asemenea, sa favorizeze idei gresite, desi lumea Deva-urilor are, in anumite privinte, o oarecare asemanare cu corurile ingeresti. Conceptia crestina a acestor fiinte, originea, cat si atributele lor nu includ, ci chiar exclud alte idei cuprinse in termenul sanskrit.

Pitri-sii, sau "Parintii", sunt in creatie (dupa unii) separati de predecesorii umanitatii si, in conformitate cu altii, ei sunt de origine lunara. Dik Brahma, de pilda, este cunoscut ca "Bunicul" Pita Maha al rasei umane; alaturi de el se mai afla "fiii sai mentali": Agnishvattvah, Saumnyah, Havishmantah, Ushmapah, cat si alte categorii de Pitri in numar de treizeci si unu (dupa cum afirma Markandeya Purana).

Rishii sunt clarvazatorii intelepti care, prin cunoasterea ce o detin scriu Shastra-ele si "vad" toate mantra-ele. Cuvantul vine de la radacina "rish". Cei sapte mari rishi sau Saptarishi ai primei Manvantara sunt: Kashyapa Atri, Vashishtha, Vishvamitra, Gautama, Jamadagni si Bharadvaja. Rishi-lor le-au fost revelate Veda-ele. Astfel, Vyasa l-a invatat pe Paila intelepciunea Rig-Veda-ei, ce i-a fost revelata lui; Yajurveda - a fost revelata lui Vaishampayana; Sama-Veda lui Jaimini; Atharva-Veda lui Samantu si Itihasa si Purana lui Suta.

Cele trei clase principale din randul rishi-lor sunt: Brahmarishi, nascuti din mintea lui Brahma, Devarishi - de un domeniu inferior si Rajarishi-ii, sau regii, care devin rishi prin cunoasterea ce o debandesc si prin diferitele lor austeritati cum ar fi, de exemplu: Janaka, Ritaparna, etc. Shrutarishi ii sunt cei care au alcatuit Shastra-urile, cum ar fi, de pilda, sushruta.

Muni, care poate fi un rishi, este un intelept. Se numeste muni dupa cuvantul Mananam. Mananam constituie acel gand, investigare si discutie care defineste o minte independenta. Primul este Shravanam, care asculta; apoi vine Mananam, care reprezinta puterea de intelegere, de discutie asupra subiectului si de testare a ceea ce este auzit, contrar mintii inferioare, care este tentata sa accepte de bun tot ceea ce aude.

Acestea doua sunt urmate de Nidhyasanam, care reprezinta atentia si meditatia profunda asupra concluziilor (Siddhanta) trase din ceea ce s-a auzit si rationat. Asa cum spune Maha-bharata: "Veda difera si tot astfel si Smriti. Nimeni nu poate fi un muni fara a avea o opinie independenta, a lui proprie".

Fiinta umana se numeste jiva - adica, Atma intrupat, acaparat de egoism si de ideea ca el conduce si directioneaza puryashtaka, adica cele cinci organe de actiune (karmendriya), cele cinci organe ale perceperii (jnanendriya), impatrita antah-karana sau mentalul propriu (manas, buddhi, ahamkara, chitta), cele cinci vanturi (prana), cele cinci elemente, kama (dorinta), karma (legea cauzei si a efectului) si avidya (iluzia). Atunci cand toate aceste notiuni false sunt distruse este distrusa, de asemenea, si posibilitatea reincarnarilor succesive si aspirantul atinge nirvana. Atunci cand jiva este absorbit in Brahman, nu va mai exista nicio clipa un astfel de jiva ca atare.