Mi-e sufletul de tine dor.
Mi-e inima la a ta privire.
Cat de frumos iubeste a ta fiinta!
Cata iubire pura in a ta mangaiere.
Cata daruire in secunda clipei.
Cata liniste in a ta privire.
Mi-e sufletul de tine dor,
Dulce dor.

Mi-e inima cuprinsa de fiori,
Te simt cum dormi, te simt cum m-alinti.
Ma porti in al tau dor,
Ma porti in dorul inimii de mine.
Mi-e dor de cine sunt-alaturi de tine.
Mi-e dor de tacerea inimilor noastre.
Mi-e dor sa fim, fara vise, fara ganduri,
Doar “a fi” cu Divinul din noi.
Ce frumos Dor!

Mi-e cantul dor,
Alerg usor, spre timpul Tau.
Unde dorul a cuprins secundele in iubire pura.
Unde dorul cautarii mi-a atins mana-tacerii.
M-ai atins in Dumnezeu, m-ai purtat in dorul Sau!
Mi-ai vorbit din Univerusl Sau, mi-ai rostit in gand,
Templul sufletului sfant!
Mi-ai desenat in mine, iubirea Lui cea vie.
M-ai creonat din secunde,ore, saptamani,ani,
Si m-ai gasit in tine, si te-am gasit in mine!
Si ne-a gasit pe noi, Universul cu ale Lui comori!

Lyrics to Mi Bendicion

Dicen que las flores no dejaban de cantar tu nombre, tu nombre cariño
Que las olas de los mares te hicieron un char de espuma de nubes y lirios
Y la luna no se convenció y bajo a mirarte el corazón, y al mirarte dijo que no había visto un sol radiante más bello que MI BENDICION

Coro
Tenerte, besarte, andar de la mano contigo, mi cielo, mirarte, decirte un te quiero al oído, yo te lo digo QUE BENDICION

Dicen que las palmas aplaudían al oír tus pasos, tus pasos cariño
Que los ríos salen de su cauce a contemplar tus ojos, tus ojos divinos
Y un lucero no se convenció y bajo a mirarte el corazón y al mirarte dijo que no había visto luna llena más bella que MI BENDICION

Coro
Tenerte, besarte, andar de la mano contigo, mi cielo, mirarte, decirte un te quiero al oído, yo te lo digo QUE BENDICION

Cuando me hablas oigo un coro de amor para dos
El falsete de un te quiero pegado a tu voz. QUE BENDICION

Coro
Tenerte, besarte, andar de la mano contigo, mi cielo, mirarte, decirte un te quiero al oído, yo te lo digo QUE BENDICION

Tenerte, besarte, andar de la mano contigo, mi cielo, mirarte, decirte un te quiero al oído, yo te lo digo QUE BENDICION
QUE BENDICION

Povestea privesc-ului din mine

Te sarut in gandul noptii.
Te ating cu dorul serii.
Te alint cu mine-n timp.
Iti soptesc taceri de nedescris.

Te privesc,te sarut si-ti soptesc:
Esti cu mine.
Ce minune!

Te dansez in pasi de vals.
Te inalt cat pot de sus.
Inchid ochii si te simt!
Ce zambet frumos!
Iti multumesc.

Te simt in atingerea mainilor,
cuprinse de emotia timpului.
Te port in lumea fericirii-paradisiace.
Acolo este locul tau -
Locul de unde vii.

Opreste-te si simte inundarea Cerescului
in al tau templu!
Ii auzi sonoritatea muzicii?
Este Sufletul tau-canta bucuria reintalnirii
locului de unde a plecat.
Lumea Shambalei cu a sa manifestare a PreaFericirii Taramului Cel Sfant!

Acolo inimile au devenit valsul muzicii ancestrale.
De acolo a pornit a noastra poveste,
Cu mult timp in urma.
A fost povestea privesc-ului din tine, pentru a ma vedea pe mine,
A fost povestea privesc-ului din mine, pentru a te vedea pe tine.
A fost atingerea privirii-vorbite de a Lui Inima.
A fost tacerea sfanta a iubirii Taramului cel Sfant!

A urmat o re-intalnire a povestii.
A urmat o privire a regasirii.
A urmat o calatorie a locurilor doar de El stiute.
A urmat sa ne re-gasim, sa ne re-aducem aminte de ce am trait o data.
O data, acum-ul, privesc in mine si mi-e dor de tine.
Dorul de a privi in tine, Divinul din mine!
Dorul de a chema in noi, clipa de zbor!
Cu dor ..povestea lor ..

Dimineata cu miros de ganduri-pline de iubire.
Dimineata cu aroma-amintirii de privirea frumosului-chip.
Dimineata seninatatii Cerului in tacerea-inimii.
Dimineata secundelor scurse, a celor care vin si se adancesc in noi.
Secunde parfumate cu dor de Ceresc.
Ani atinsi de Suflul dumnezeiesc.
Dimineti cuprinse de dorul de A fi,
in plenitudinea rugaciunii inimii.
Dimineti de a privi in tine si a culege gandul-darului de a te bucura.
Dimineata, de a calatori cu tine insuti-acolo unde diminetile sunt vesnic,
aducatoare de comori.
Dimineti: clipele-reintalnirii din nou-ul gand al acestei zile.
Iti multumesc, incantatoarea mea dimineata!
Te cuprind in mine si ma inchin in fata Maretiei Tale!
Dimineata: prin care exist si sunt, impreuna cu Tine!
Esti iubita, prietena, inspiratoare,
Esti Una cu Totul si Totul este Una cu Tine!

Nilapataka nitya

Vezi mai multe video din film

Sufletul plange dupa al tau dor, dupa al nostru timp, in care ne iubeam in tacere, in care existam, ani in care te-am cautat, ani dupa ani, secunda dupa secunda s-au scurs, pentru a sta aici-acum cu tine, pentru a ne vorbi Unul Altuia, pentru a Te ruga si multumi, pentru Tot si Toate, primite, daruri, lacrimi..
O, Iubitul meu, Tata,
Vin la Tine si ma inchin,
Pentru ca m-ai creat,
Pentru ca mi-ai aratat,
Pentru ca Te-ai manifestat,
Pentru ca m-ai atins,
Prin atatea forme, ganduri, versuri, muzica,
Liniste, abandon, gand-Sublim,
Pentru ca ma trezesti fiece dimineata.
Te arati in tacerea-norilor de ianuarie.
Asteptam impreuna primavara, o raza de Soare.
Voi mai astepta, mereu te-am asteptat, si te voi astepta,
Sa ma imbratisezi cum doar Tu o poti face,
Cum doar prin Tine fiinta se unifica cu Totul, si totul devine TU.
Tu mi-ai aratat drumul ales de Tine-drumul devotiunii, al umilintei, al rugaciunii isihaste, al imbratisarii fara de margini, al iubirii pure, al timpului dincolo de Timp.
Tu, Tata, mi-ai creat aceste maini, prin care am contactul cu inima Ta,
Prin care impreuna cuprindem rugaciunea serii.
Ce frumoase sunt mainile cand sunt unite in cuvintele Tale!
Cuvinte ce vin din Cerul noptii stelelor vii.
Frumoasa iti este simtirea, starea pe care ai sadit-o in mine,
Acum-aici..
Frumos ii ste omului sa petreaca timpul alaturi deTine,
De dimineata si pana la lasarea serii.
Frumos este pentru ca te-am intalnit aici,
Acum printre gandurile versurilor,
Noptii de ianuarie,
O ianuarie a O, ramai-ului, lui Eminescu!
Te iubesc, Tata Ceresc!

Zi de duminica

Frumos ii este omului Sufletul cand este in Dumnezeu, cand este in iubire, cand respira atingere Sfanta, cand gandurile noastre curg spre imbratisarea Unificarii cu inima Tatalui Ceresc, cand fiecare atingere a cuvantului rostit este plin de puritate, de Sfintenie, de darul ca poti rosti in aceasta zi de duminica, si nu numai, ceea ce este mai pretios in noi insine-iubirea Celui care ne-a creat, Celui prin care existam, cuvantam, ne rugam, privim, simtim. Ne oglindim in cei alaturi de care suntem, ne intalnim cu oameni care oglindesc in ei, ceea ce se regaseste si in noi; uneori mergem impreuna pe acelasi drum, invatam fiecare de la celalalt, ca mai apoi sa putem merge singuri mai departe, aducandu-ne-aminte cu multa fericire, cu multa recunostinta de fiecare in parte, asemeni siragului de margele, fiecare in parte, alcatuind frumusetea completitudinii sale.
Am trait azi lipirea chipului meu de chipul fiintei dragi inimii mele, am simtit atat de multa iubire, Armonie, simteam ca ma inalt si nu imi mai doream a ma reintoarece. Este frumos sa zbori in iubire divina. Multumesc fiintei care mi-a daruit sa simt sfintenia, delicatetea, finetea acestei zile sfinte.
A urmat drumul spre casa, insotita de frumoasa si plina de devotiune draga prietena, pe care o iubesc si careia ii multumesc aici, pentru unicitatea de a-mi darui, de a-si manifesta iubirea prin atatea cadouri spirituale. Fie ca Dumnezeu sa-i aseze in a sa calatorie, ceea ce inima ei doreste.
In aceasta zi de duminica,ma rog si pentru noi, ca visul de a pasi impreuna in minunata tara Brazilia sa se indeplineasca, cand va dori Divinul, si cand va considera ca este momentul pentru aceasta calatorie a visului nostru, pastelat in gandurile si inimile noastre.
Frumos ii este este omului sa-si iubeasca aproapele ca pe el insusi, sa spere, sa creada, sa fie Una/Unul in Dorul si Umilinta lui Iisus Hristos.
Ii multumesc acestei zile de duminica, ii multumesc Tatalui ca mi-a daruit acum-aici aceste cuvinte ale serii si va presar in gandurile fiecaruia dintre voi, Albul si Seninatatea, cantarea si zambetul,imbratisarea si cuprinderea.
Atingeti iubire in zilele care urmeaza, exprimati in iubire, dincolo de munca zilnica pe care fiecare in parte o infaptuim.