Your mother was not ur mother in previous life and will not be your mother in next life, she is here to play a role defined by god so god should be more worried abt her .

she is equallyy a child of god as u and me

so my dear friend pray to god without being sad

prayer has a strength to change life

Prayer has a strength to change life.
 Promise me that you will try to be happy and accept gods will and will do ur duty and leave all rest to god without worrying.
Promise me you'll try to be happy and accept Gods will and will ur duty and leave the rest to God without worrying.
we cant make god happy or serve hum untill we learn to to serve his creations and give his creation the happiness,
remember that u r also his creation so first be happy urself
sooo be happy for sake of yourself and for sake of god and his creation and for me
 smile means a mesag to god tht we repect his decisos
miles never metter my dear, all that matters are our feelings and distances or closeness of heart
ur smile is more than all the thanks and rewards so be happy

Dumnezeu nu răspunde apelurilor anemice sau călduţe, dar apare în faţa celor care i se roagă cu cea mai mare ardoare o zi şi o noapte (24 de ore neîntrerupt). La asemenea chemări pline de fervoare, răspunsul lui nu lipseşte niciodată.

“O Doamne Dumnezeule, TATĂ CERESC, Tu eşti acum pentru mine invizibil, impersonal, necunoscut şi misterios; eu cred însă, cu toată ardoarea iubirii şi dăruirii mele către Tine, că Tu vei lua o formă şi Te vei arăta pentru a Te manifesta în fiinţa mea.“

Atâta vreme cât noi încă nu L-am convins pe Dumnezeu că nu mai avem nici o altă dorinţă mai puternică decât aceasta în inima noastră, El nu ne va răspunde. Privind aceasta cu înţelepciune, realizăm că este firesc să fie aşa, căci, în fond, de ce ni s-ar revela nouă, în însăşi Fiinţa Sa Supremă, Dumnezeu Tatăl, dacă noi nu dorim, de fapt, nimic altceva în afara darurilor Sale ?

Dumnezeu Tatăl tânjeşte cu multă răbdare după noi. El doreşte să revenim la El. Acesta este dreptul nostru suprem prin naştere. Mai devreme sau mai târziu noi va trebui să părăsim acest Pământ, căci, în realitate, nu este adevăratul nostru cămin. Viaţa noastră pe Pământ nu este nimic altceva decât o şcoală la care noi am fost trimişi de către Dumnezeu pentru a vedea dacă dorim deşarta glorie terestră sau dacă am dobândit suficientă înţelepciune pentru a spune :

“O Doamne Dumnezeule, s-a sfârşit cu toate amăgirile mele de până acum. Nu mai doresc să vorbesc cu nimeni altcineva în afară de tine. Ştiu acum că Tu eşti singura mea comoară nepieritoare căci, chiar şi atunci când întreaga lume va dispare, eu voi rămâne în veşnicie cu Tine.”

În fond, Pământul nu este nimic altceva decât un loc în care noi ne pregătim să devenim una cu Dumnezeu. El ne vorbeşte atunci când noi acţionăm pentru El şi în numele Lui iar noi, plini de iubire, trebuie să îi vorbim plini de iubire, în permanenţă. Ne putem adresa adesea lui astfel:

“Doamne Dumnezeule, Te implor cu umilinţă, dăruieşte-mi Graţia Ta Supremă“.

Făcând aceasta, noi nu trebuie să considerăm niciodată tăcerea lui drept un răspuns definitiv.

Adeseori Dumnezeu va începe prin a ne răspunde împlinind una dintre dorinţele noastre, arătându-ne astfel că este atent la noi. Este însă cazul să menţionăm încă odată că nu trebuie să ne limităm niciodată la darurile sale. Trebuie să îi spunem, ferm şi continuu că nu vom fi niciodată fericiţi până nu ne vom contopi definitiv cu el. În cele din urmă, Dumnezeu Tatăl va începe prin a ne dărui un răspuns, care ne va oferi un adevărat mesaj divin. Atunci s-ar putea să avem viziunea unui sfânt, a unui înger sau s-ar putea să auzim, pur şi simplu, Vocea Sa Divină. Vom şti atunci, în virtutea unui tainic sentiment inefabil, că suntem în comuniune cu Dumnezeu. Tărâmul angelic uneşte supraformalul cu lumea formelor. De aceea, în unele situaţii, Dumnezeu ne poate apărea şi sub forma unuia din mesagerii Săi angelici dar, chiar şi în acest caz, noi nu va trebui să uităm nici o clipă că, de fapt, vorbim cu Dumnezeu Tatăl.

Pentru a obţine acest dar suprem este necesar un efort constant, frenetic. Nimeni nu ne poate explica teoretic şi nici nu ne va putea descrie cu lux de amănunte această inefabilă stare de aspiraţie către Dumnezeu şi nici ce produce în noi fiorul ei divin. Noi nu avem altceva de făcut decât să o trezim şi să o amplificăm mereu şi mereu în noi înşine. În ultimă instanţă, chiar şi această trezire şi amplificare spontană a aspiraţiei către Dumnezeu nu este, la rândul ei, nimic altceva, decât tot expresia graţiei lui Dumnezeu. Unul dintre proverbele indiene spune că: “ Oricine poate duce un cal la adăpat, dar nimeni nu îl poate sili să bea apă. Dacă totuşi calului îi este foarte sete, el va căuta singur apa, cu cel mai mare zel din lume”. Tot astfel şi noi, când vom avea o sete uriaşă de Dumnezeu şi nu vom mai acorda absolut deloc importanţă celorlalte activităţi – lumeşti sau corporale – el va veni cu siguranţă la noi. Atunci când noi îl vom chema în fiinţa noastră pe Dumnezeu, cu toată ardoarea inimii noastre, fără să ne mai găsim fel de fel de scuze pentru aceasta, el va veni.

Atunci când noi realizăm tehnica de Laya Yoga cu mantra AUM şi punem totodată lui Dumnezeu, din adâncul sufletului o întrebare, dacă am ajuns la o comunicare divină autentică, vom constata cu uluire că acest sunet se modulează în mod tainic, în fraze perfect inteligibile în limba română care ne vor oferi instrucţiuni şi revelaţii precise.

De fapt, Tatăl Ceresc ne vorbeşte mereu spunându-ne :

“Cheamă-Mă mereu, vorbeşte-Mi din profunzimea inimii Tale, din străfundurile fiinţei tale, din sanctuarul sufletului tău, cu insistenţă şi hotărâre ferm menţinută, continuă să mă cauţi, chiar dacă, deocamdată nu îţi voi răspunde. Dacă nu vei înceta niciodată să-mi adresezi în inima Ta, însetată de tainicul meu vid beatific, acest murmur: “O multiubitule Tată ceresc, care eşti atât de tăcut, te implor plin de umilinţă, vorbeşte-mi, atunci eu voi veni la tine, dacă îmi eşti suficient de dăruit. ”

Dacă noi vom auzi, fie chiar şi o singură dată, răspunsul lui Dumnezeu, nu ne vom mai simţi niciodată separaţi de El. Această supremă experienţă divină va rămâne de-a pururi în noi. Dar această “prima oară“ este, la început, mai greu de obţinut căci, de cele mai multe ori inima şi mintea nu sunt uşor de convins să renunţe la tendinţele inferioare. Adeseori noi ne mai îndoim încă şi suntem frământaţi şi tulburaţi de această neîncredere din cauza impulsurilor noastre materialiste anterioare (deoarece unele dintre acestea sunt adânc scufundate în subconştientul nostru).

Sa crezi in tine!

Sa crezi

 in:

aripile tale,

forta ta,

mersul tau,

stilul tau,

unicitatea ta,

frumusetea ta,

increderea ta,

modul tau de a fi,

bucuria ta,

zambetul tau,

fericirea ta,

visul tau,

sperantele tale,

gesturile tale,

rafinamentul tau,

conservatorismul tau,

libertatea ta

plimbarile tale,

serile tale,

diminetile tale,

saruturile tale,

asternuturile tale

mangaierile tale

atingerile tale,

parfumul tau,

cestile tale
ceaiurile tale,

vestimentatia ta,

rostirea ta,

mancarea ta,

calatoriile tale,

filmele, muzica si concertele tale

serile de teatru

accesoriile tale

cartile tale,

naturaletea ta

rugaciunile tale,

credinta ta,

handemadurile tale

blogurile tale on-line

revistele tale on-line,

site-urile tale,

in cuvantul care-l rostesti, indiferent de locutor si locatie.

.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..  .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . .

Crede in tine insati, cu multa iubire

Pace si Lumina in Suflet.

Pentru ceea ce clipa de clipa primesti, fii multumitoare, recunoscatoare,  plina de generozitate si simplitate.

In locul acesta clipele aduc Lumina si bucurie vietii.

In astfel de clipe, miracolele iti bat la usa.

In astfel de clipe, reintalnirea cu tine,

este asemeni pasilor in apa curata de munte.

In astfel de clipe, esti  femeia care deschide Poarta Cerului,

si lasa sa intre in Ea, frumusetea paradisiaca.

In astfel de clipe Devii una cu natura insasi.

In astfel de clipe respirul fiintei tale

Reinventeaza alt mod de a trai, de a fi, de a simti,

De a pretui, de a darui, de a completa,

de a te transforma, de a imbratisa,

De a cunoaste, de a scrie, de a vorbi,

de a  impartasi, de a crede,

De a iubi, de a transforma,

de a reimplini femeia din tine,

Cu toate formele si manifestarile sale.

Cu tot ceea ce tu esti.

Atat de pretuita si incantatoare,

Iubita de Cer si creata atat de perfect de Creator.

Tu, esti, femeia care te-ai redescoperit,

Te-ai dus in tine, si ai deschis Poarta.

Ce ai descoperit?

Ca esti pretioasa

prin:

felul in care daruiesti,

atitudine

spontaneitate

puritate

frumusetea oglindirii tale in celalalt

bunatate

daruire

incurajare

mangaiere

compasiune

multumire

incantare

candoare

jucausenie

devotament

rigoare

perseverenta

corectitudine

discernamant

iubitoare

generoasa

increzatoare

bucuroasa

luptatoare

romantica

visatoare

gentila

delicata

suava

boema

.. .. .. .. ..  .. .. .. .. .. .. .. ..

Esti norocoasa prin faptul ca Esti Acum aici,

si citesti aceste randuri.

Daruie pretiosul din tine, fara a cere nimic in schimb!

Vei fi impacata cu tine, ca ai facut tot ce ti-a stat in fire sa faci si-i demn de tine.

Vei primi  redescoprirea intalnirii cu tine, acel loc Sfant si Pretios.

Te vei descoperi si iubi pentru comorile care sunt clipa de clipa in tine.

Deschide-ti inima si paseste impreuna cu noi,

Pentru  a ne bucura si sarbatori, in Sinceritate, Adevar, Iubire si Lumina

ceea ce suntem cu adevarat.

Mi-a fost foarte greu pana acum sa-mi accept vulnerabilitatea. Multa vreme mi s-a parut o foarte mare slabiciune.  Si ma gandeam, daca sunt vulnerabila si o si arat celor din jurul meu, o sa profite de mine.  Si dupa cateva ori in care am fost destul de deschisa, credeam eu , de frica sa nu fiu judecata, teama ca lumea nu ma va iubi, ca nu sunt perfecta pentru cei din jurul meu, am construit un zid de protectie. Bineinteles, inconstient. Mi-a fost frica ca oamenii sa nu fie dezamagiti. Dezamagiti ca nu sunt perfecta. Si i-am pus si lacat.

 Si a ramas o parte mica, la suprafata, cu care am inceput sa ma joc. Imi era confortabil asa.  Pentru ca era o parte atat de mica a vulnerabilitatii mele, care putea fi foarte usor controlata.

Si uite asa am trait pana cum.  Simt foarte tare acum superficialitatea.  Suprafata la care am trait.  Niciodata nu am dat voie nimanui sa intre in sufletul meu mai mult decat imi era mie confortabil.  Si eu care am crezut ca am iubit!!!  Am crezut ca pot sa fac orice pentru persoana de langa mine.

Surpriza!  Habar nu am avut ce inseamna iubirea.  Iubirea se traieste din suflet. Si sufletul stie dinainte.  Si ne spune.  Nu o sa uit niciodata momentul in care „l-am cunoscut” pe iubitul meu ….iar o voce din mine a carcotit:  „Unde ai fost pana acum?” Am zambit in acel moment pentru ca mi s-a parut un gand total aiurea.  Dar sufletul meu a stiut.  A stiu ca si-a intalnit perechea.

In timp am aflat si eu.  Doar ca de foarte multe ori nu intelegeam ce se intampla cu mine.  Ceea ce simteam era atat de puternic ca am avut momente in care nu puteam respira.  Simteam ca il cunosc de-o viata!  Spuneam exact aceleasi lucruri in acelasi timp.  Mintea mea incerca sa-si revendice dreptul castigat de atata vreme.  Imi spunea ca e doar un foc de paie, care se va stinge la fel de repede cum s-a aprins.  Ca asta e doar ceva trecator ca nu are cum sa se si concretizeze ceva.  Si in acele momente insa sufletul meu isi urma drumul.  Vibra si anula fiecare incercare a ratiunii de a-si intra in drepturi.

Simteam iubirea si la vremea respectiva ma gandeam ca este rezultatul atator ore de introspectie, de munca cu mine.  O vedeam ca pe prima mea relatie in totala constienta.

Pentru prima oara in viata mea nu am cerut nimic … de la el, de la relatie.  Am ales sa-i dau libertate deplina, sa faca exact ceea ce simte si cand simte.  Si eu am facut exact acelasi lucru.  Regula de baza…nicio regula! Nu-i ceream nici macar sa fie cu mine.  Ne bucuram pur si simplu de fiecare moment pe care il puteam avea impreuna, mai ales ca locuiam la o distanta mai mult decat considerabila…vreo 600 km. 

De abia asteptam dimineata sa vorbesc cu el, uitam de mancare, de apa.  Eram acolo cu el 100%.  Traiam fiecare moment prin el.  La ora 12 noaptea ne spuneam buna dimineata…pentru noi incepea inca o zi impreuna!

Totul a decurs asa de natural ca nici nu mi-am dat seama cum ma indragosteam in fiecare zi mai mult si mai mult.  Si era dragoste si libertate.  Nu am simtit niciun moment nevoia sa ingradesc, sa cer…pentru ca simteam ca in fiecare moment aveam totul.

Comunicarea in schimb este piatra de temelie.   Am ales sa discutam totul.  De la ganduri, dorinte, frustrari.  Nimic bagat sub pres.  Atunci cand apare un lucru, spus…fara insa a fi luat personal.  E doar perceptia unuia sau altuia asupra unei situatii sau a unei stari de fapt.  Scoasa la suprafata si discutata, dispare.  Niciodata, dar niciodata nu lasa lucruri nespuse. Nicio intrebare, nicio emotie nu trebuie ascunsa.  In momentul in care ne gandim ca ranim persoana de langa noi cu asta, le ascundem intr-un sertar si apoi adaugam mult noroi.  Si cu cat strangem mai mult gunoi in noi, cu atat vibratia noastra va fi mai joasa.  Punctul de plecare in viata este sa le curatam.  Sa eliminam tot ce nu avem nevoie.

Te poti indragosti de o persoana pe care o vezi prima oara si nu stii nimic despre ea,   dar nu poti sa ajungi la iubirea totala daca nu ii cunosti toate trairile, prezente si trecute, daca nu ii stii necazurile si bucuriile pe care le-a trait si daca nu ajungi si tu sa le simti ca si cum ar fi ale tale, ca si cum ai fost acolo cand iubitul sau iubita ta a trait asta.

Si atunci dispar toate barierele si prejudecatiile.  Cand iubesti astfel esti liber de orice.  Pentru ca atunci nu mai ai nimic de pierdut.  Totul e la suprafata, totul e pe fata.  Si esti liber sa iubesti exact asa cum iti doresti. Nu iti mai e teama ca pierzi pasiunea dintre voi sau sau chiar persoana de la langa tine.

Mie mi se spune ca sunt stralucitoare…ochii mei rad, radiaza iubire.  Pentru ca am ajuns sa iubesc total. Nu imi mai este frica de nimic.  Am lasat barierele, prejudecatiile, am lasat vulnerabilitatea sa iasa total la suprafata. Am ajuns sa ma accept, sa ma iubesc.  Am ales sa pun totul jos si ma deschid, exact asa cum sunt.  Inca nu e totul foarte confortabil…dar am ales sa traiesc experienta vulnerabilitatii.  Cu tot ce inseamna ea, asumare si responsabilitate!

Simt ca pentru prima oara in viata mea traiesc iubirea. Am coborat undeva in sufletul meu, unde recunosc ca nu am mai fost niciodata, si am ales sa ma golesc total. Am lasat total controlul, fricile, barierele. Nu mai e nimic acolo…e doar un loc gol plin de multa iubire.  Doar asta a mai ramas si prezenta celuilalt in interiorul fiecaruia dintre noi. Intimitatea separata a devenit intimitatea noastra.

 In iubire nimic nu este interzis sau vinovat atata timp cat persoana iubita doreste acelasi lucru: fara pretentii, asteptari, orgolii, infranarea libertatii, fara bariere si fara prejudecati.

A iubi neconditionat inseamna a accepta totul, asa cum este, fara a pune nicio conditie. Sunt recunoscatoare pentru ca aratandu-mi  vulnerabilitatea inseamna ca traiesc.

 http://lifetango.ro/lectia-de-iubire/

Sa nu suferi cand nu esti iubit cum iti doresti, nici nu judeca comportamentul celor carora le-ai oferit cea mai mare incredere in viata asta! Stii cum se spune:" mai devreme sau mai tarziu , lucrurile se-aseaza!"....Nu forta gandul nimanui, chiar daca simti ca n-ai aer fara acel "cineva" din viata ta. Daca el doreste sa nu-i mai apartii, respecta-i alegerea! In felul acesta ii demonstrezi ca-ti pasa de fericirea lui mai mult decat a ta...!

Sufletele sensibile nu pot iubi superficial, nu pot trai decat in cea mai profunda daruire... Lor le place sa daruiasca dar sa si primeasca. Nu vorbim de un schimb constant de sentimente, vorbim de ceea ce viata iti ofera la un moment dat iar tu trebuie sa pretuiesti. E doar un cuvant? Soarbe-l! E doar o privire alaturi de un cuvant? Intoarce-o inapoi cu aceeasi daruire, de-ti pasa! E mai mult de-atat...deja esti pe drumul cel bun. Norocosule! Traieste la mare intensitate fiecare minut din viata ta, omule drag, caci " a trai" e VIATA!...

 Doar nori călători
cu ochi de cocori,
Celeste fantasme pe creste…

Un vis din alt vis, tărâmul promis
Se duce-n tăcere pe cruce,
Curg ploi peste noi, rodim amândoi,
Sădiţi în răscruce.

Gândesc, definesc tot circul lumesc,
Mă taie mentala văpaie,
Reţin şi menţin profeticul chin
La noi în odaie.

Mă duc să-ţi aduc o frunză de nuc,
Minune din vremuri nebune,
Te văd, mă revăd, iubind prin prăpăd
Şi cazne comune.

În fum mă consum, e iarna pe drum,
Întinde zăpezi, ne cuprinde
Cu ger până-n cer. Un înger stingher
Cânta-va colinde.

1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiintează toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mâinile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicăieri si peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină si tot ce vine dinlumină prinde viată si ia făptură.

2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumină tunetul si focul ce se revarsă , asa este si gândul omului, el trece în vorba omului si apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină si un tunet. Lumina omului este gândul său si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar vointa omului aprinde focul prin care sefăptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.
3. Fii ca muntele cel semet si ridică a ta lumină mai presus de cele ce te înconjoară. Nu uita ca aceiasi pasi îi faci în vârful muntelui ca si în josul său, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul în vârf de munte ca si în josul său, la fel luminează soarele piscul cel semet ca si pamântul cel neted.
4. Fii cumpătat ca pământul si nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frântă de vânt, sământa prea adâncă nu răzbate si prea multă apă îi stinge suflarea.
5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci înpământ, căci din pământ îsi trage tăria, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie săcobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeasi cu măsura coborârii.
6. Puterea omului începe cu vorba nerostită, ea este asemeni semintei care încolteste, nici nu se vede când prinde suflare de viată. Lumina semintei este cea care o ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o îmbracă cu tărie.
7. Priveste râul si ia aminte la învătătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar creste tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc împlinite, prin firea lor. Asemenea este si gândul cel bun si drept rânduit, el îsi face loc printre pietre si stânci, nu tine seama de nimic, îsi urmează drumul si nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este si mai mare.
8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apă stie unde va ajunge, căci una este cupământul si toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri până la sfârsit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă si vei vedea că nimic nu stă în calea sa . Să-ti fie gândul limpede până la sfârsit; multe se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este miscătoare asemeni apelor.Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ si munte cu munte.

9. Ia seama la gândul cel rău, fereste-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevăr; sunt ca pulbereacâmpului ce-ti acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea si sufletul tău. Ele te îndeamnăla trufie, înselăciune, hotie si vărsare de sânge, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, sărăcia,boala, amărăciunea si moartea.
10. Nu judeca oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumusetea lor sau după râvna lor, căci si unul si altul a lăsat din ceva pentru a creste în altceva. Cel bogat este sărac în liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este miscătoare, asemeni este si omul. Ce dă valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult decât boul? E mai bogat vreunul ca pământul ? Doar cunoasterea si întelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere dacă ea nu este lămurită de vreme.
11. Fierul înrosit a fost rece si se va răci iarăsi; Vasul a fost pământ si va fi iarăsi pământ; Pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor si se va stârpi iarăsi peste vremi. Râvnaomului face schimbătoare toate acestea. Dar râvna îi întoarce bucuria în tristete si linistea înneliniste. Fierul si focul ajută omul, dar îl si vatămă. Si aceeasi râvnă îl îndeamnă a merge pecărări nestiute si nebătute de ceilalti dinaintea lui. Tot râvna îl îndeamnă la strângere de averi, lamărirea puterii si a se măsura cu altii. Fereste-te de a te măsura cu altul, căci trufia de aici se naste; ea te va coborî mai jos de dobitoace si te va despărti de fratele si de vlăstarul tău.
12. Neînteleptul este mânat de râvnă, dar înteleptul încalecă râvna. Neînteleptul suferă când râvna îl duce la pierdere si la cădere, dar înteleptul întotdeauna găseste câstigul în pierdere si înăltarea în cădere.
13. Trufia răceste iubirea inimii si o face în dusmănie si nu există dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia , căci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14. Gândul bun si vorba în inteleaptă îti pot potoli necazul, îti pot răcori inima, dar nu te vindecă,pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el, căci suferinta este umbra trufiei.
15. Nu îti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele asa cum vin, asa pleacă. După orice zi vine si noaptea, si după iarnă vine primăvara, căci asa este rânduit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc si apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămâne pururi, iar aceasta are nenumărate si nesfârsite ramuri, siasemenea izvoarelor mintii si sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare si un foc fac să crească toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni– si din aceeasi vatră vin si către aceeasi vatră se întorc, si vatra aceasta este pururea.
16. Precum copacul cel falnic creste lângă cel mic fără a-i face rău, asa să fiti între voi, cel mare să nu lovească pe cel mic si nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Aruncă un lemn pe râu si mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i multumire semenului tău, adu-i lumină pe chip si în suflet, iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite în inima ta.
17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveste prin ochii tăi este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
18. Nu grăbi nici o lucrare căci trasul de ramuri loveste înapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este înainte de vreme,căci îti va amărî sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si ispita.
19. Rămâi mereu în răcoarea sufletului tău, dar dacă mânia se aprinde în tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mânia vine din teamă si nu a locuit dintru început în inima ta; Dacă nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia închide poarta întelepciunii, iar cel trufas se pune singur lângă dobitoace. Întelepciunea este mai pretuită decât toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tău si este rodul cunoasterii udată de vreme.

20. Nu-ti amărî sufletul când simti durerea si neputinta, ci mai degrabă caută să te folosesti de ele pentru îndreptare , căci în rod ai si sământa. Nu se poate ca o sământă bună să dea rod rău.Lăcomia întotdeauna duce la pierdere, furtul întotdeauna duce la boală, gândurile sterpe întotdeauna duc spre rătăcire, mânia întotdeauna loveste înapoi, răutatea si neadevărul întotdeauna aduc neputinta , trufia întotdeauna aduce suferintă.
21. Mergi la izvor când sufletul ti-e aprins, scormoneste în apa limpede si asteaptă până ce devine iarăsi curată. Asa se va duce si aprinderea sufletului tău, precum tulburarea aceea.
22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gândul tău, si cum sământa nu se poate fără coajă, asa este si gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este vointa, iar fără vointă,gândul se usucă si nu foloseste la nimic. Dar puterea este în răbdarea semintei, iar vointa si răbdarea fac mlădita firavă să razbată pământul tare.
23. În vremea lucrului tău, înveseleste-ti inima la vederea lucrării tale înainte de terminarea ei,căci precum fructul îsi anuntă venirea cu o floare, tot asa fapta omului este văzută de cel cumintea si simtirea limpede, înainte de a fi terminată.
24. Ia bine seama la cauza omului sărac, dar si la cauza omului grabnic avut, căci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul sărac are multe gânduri desarte si le schimbă de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a învelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si înselător, ori vede mai bine necazul altuia si caută a-l amăgi, de acolo îsi trage grabnica avutie.
25. Fii blând si răbdător cu cei de lângă tine, căci asa cum te porti tu cu ei, asa se poartă si altii cu tine, căci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.
26. Unde este tăria omului acolo îi este si slăbiciunea , ceea ce-l ridică îl si coboară; rămâi în limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blând este deasupra celui aprig. Limpede să-ti fie mintea si simtirea, si ia seamă de toate acestea.

27. Tăria muntelui vine din răbdarea sa, din linistea sa, stânca îi este numai învelitoare. Dar tăria lui este încercată de vânt, de apa cea lină. Ia-ti puterea din răbdare si din liniste si foloseste-te deea prin limpezimea gândului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stânca, ci limpezimea sa.
28. Lucrarea făcută din teamă nu are viată lungă si tăria ei este asemeni unei revărsări de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de- afară, dar este chemată de teamalor, însă teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevăr, lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba albă si nerosită de vin si lasă vremea să o îmbrace cuîntelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit si gârbovit, căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea întelepciunii.
30. Multumeste pământului pentru toate cele ce-ti oferă, multumeste cerului pentru ploaia care îti hrăneste pământul, multumeste soarelui pentru căldura si lumina casei tale si a pământului tău,multumeste lunii pentru linistea somnului tău, multumeste stelelor că veghează asupra somnului tău, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste pădurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrările ce-ti arată, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zâmbet pe chip.
31. Precum iarba bună creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama că purtarea lor cea rea este semănată si crescută din teamă si neputinte, iar trufia este învelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu căuta a-i îndrepta din vorbe si mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă.Oare iarba aceea este rea doar pentru că este amară pântecului tău ? Asa este si cu omul, de vei vrea să-l îndrepti, adu-i pentru început gândul si simtirea la ce este plăcut atât omului bun, cât si omului rău. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeasi roată venind. Cine vede mai bine ?
32. Doar cel înteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, căci cel înteleptit a fost odată si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l- au făcut să tină seama de alcătuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare în vârful muntelui si acolo nu a scăpat de ele, a fugit în mijlocul pădurii si iată că roadele erau cu el, apoi a privit în lăuntrul săusi iată că roadele sale amare aveau rădăcini în mintea si simtirea poftelor sale.
33. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă ? Este un izvor mai limpede decât altul ? Este un fir de iarbă mai presus de un altul ? Fiecare are tăria, frumusetea si priceperea lui. Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, de iarbă, de flori si dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeasi mână, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mărul mai întelept decât prunul sau părul ? Este mâna stângă mai bună ca dreapta ? Altfel vede ochiul stâng de cel drept ? Cele de sus îsi au rostul lor si cele de jos îsi au rostul lor, cele mari îsi au rostul lorsi cele mici îsi au rostul lor, cele repezi îsi au rostul lor si cele încete îsi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin îsi vor avea rostul lor.

34. Neputinta vine după răutate si neadevăr, căci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău si al celui de lângă tine are aceeasi vatră si rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tău. Adu-i linistea în suflet si limpezimea în minte si bătrânetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si tăria ta nu vor slăbi si te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmasilor tăi.
35. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul tău si întotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiti cu iubire si nu cu trufie căci acolo îti sunt rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiti cu privirea de prunc si fără teamă.
36.Cele tari, cele slabe si cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea si toate acestea legăsesti în om si toate alcătuiesc un întreg. Nu este nimic care să fie afară si să nu fie si înăuntru. Ia seama la toate acestea când îti apleci privirea înăuntrul tău si vei găsi toatăîntelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul fiintei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de această întelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37. Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumusetea ochilor si minunătia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este în fiecare si al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din putinul care se vede…
38. Curătenia trupului si desfătarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare si nici o bucurie a ochilor. Căci unde este căldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este plăcutul apare si neplăcutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este râs, si plânsul pândeste.
 
39. Iată dar calea de început : cumpătarea în toate cele ce faci, ascultarea de bătrâni si de cei întelepti, hărnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr si de vorbele desarte, ferirea de ceartă si de mânie, buna purtare între semeni. Dimineata să te trezesti cu ele, ziua să le porti mereu în minte, seara să le ai cu tine în somn si astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinta,boala si răutatea altora nu se vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se află iubirea, vointa, curajul, răbdarea, modestia si ele ridică omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevărata cunoastere si întelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogătie, rodnica si trainica lucrare.
41. Dar iată că unde este iubirea poate apărea si ura, unde este vointa poate apărea si delăsarea,unde este curajul poate apărea si frica, unde este răbdarea, poate apărea si graba si unde este modestia poate apărea si trufia. Căci miscătoare sunt si cele ce se văd si cele ce nu se văd din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gândeste si acesta este cel ce vede miscarea în nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfată în cunoasterea si linistea ce întrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
42. Cel tulburat vede binele ca bine si răul ca rău, este atras de una si fuge de cealaltă, dar înteleptul vede si frumosul si urâtul, simte si frigul si căldura, si finetea si asprimea, aude si plăcutul si neplăcutul, gustă si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoare a si nu face judecată între ele. El vede deslusit că firea lucrurilor este în toate, căci frumosul din urât se trage si urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început si se va face iarăsi amar, plăcutul se naste din neplăcut si neplăcutul din plăcut. Si toate acestea luminează sufletul înteleptului pentru că cele bune si plăcute hrănesc si bucură trupul si simturile sale, iar cele neplăcute neînteleptuluihrănesc mintea si înielepciunea sa, căci vede înnoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
43. Nu este usoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde în iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa, căldura se ridică mai mult decât poate coborî frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce este dedesupt, usorul se întinde mai mult decât se întinde greul, lumina răzbate mai mult decât poate răzbate întunericul, puterea care uneste este mai mare decât puterea care desparte.
44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijină; nevăzutul si văzutul acelasi loc ocupă; toate cele mari stau ascunse în cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare printre întelepti este cel ce o pricepe.

45. Înteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gândeste, cel ce simte cu cel ce face, dar neînteleptul îi desparte. Deschide-ti bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte si cel ce gândeste sunt asemeni norilor care vin si pleacă, dar cel ce vede prin ochii tăi este vesnic si lumina sa este fără umbră. El este dincolo de viată si moarte, dincolo de bine si rău, dincolo de frumos si urât, dincolo de curgerea timpului.

Ce trebuie, oare, sa faci pentru a deveni iluminat ? Care sunt, in aceasta stare launtrica, semnele succesului? Cum si in ce sens se schimba viata noastra, pe masura ce ne iluminam?


PENTRU A DEVENI ILUMINAT NU ESTE NECESAR SA FACI CEVA ANUME , DEOARECE ILUMINAREA ESTE O STARE LAUNTRICA CE SURVINE SPONTAN, ATUNCI CAND SUNTEM TOTAL CONSTIENTI.

Toate experientele exista deja , in stare potentiala, in tine.Tu te poti oricand deschide, fata de ele, fulgerator.Expansiunea totala se afla oricand la indemana noastra, dincolo de timp, fiind posibila atat in tine, cat si in afara ta.Nimic nu te poate impiedica, cu adevarat, oprindu-te din calea ta. Cu cat urci mai sus, pe nivele din ce in ce mai elevate de vibratie, cu atat iti este mai usor sa continui.

Experienta constiintei totale nu inseamna nicidecum sa fii, in permanenta, simultan constient de fiecare detaliu al Universului.A avea constiinta totala, infinita sau, cu alte cuvinte, a fi SPATIU, desemneaza starea de A FI ORICAND PREGATIT sa devii total constient de orice lucru, fiinta sau stare care poate fi conceputa.Inseamna, de asemenea, sa nu opunem nici un fel de rezistenta, sa nu negam nici un concept(caci prin negare respingem,ceea ce are drept efect o instantanee contractie a constiintei).Prin urmare,pentru a deveni iluminat nu trebuie neaparat sa dobandim idei sau experiente absolut noi(pentru ca noi avem deja, in universul nostru launtric, la nivel potential, TOATE experientele posibile) si nu trebuie, de asemenea, sa acumulam virtuti artificioase sau sa induram, in mod aberant, suferinte inutile. Tot ceea ce in ETERNITATE exista poate fi experimentat CHIAR ACUM , cu o constiinta total expansionata.

Aminteste-ti in permanenta ca esti o fiinta LIBERA, care se poate auto-determina in intregime.Nici o alta fiinta vie, sau grup de fiinte, nu-ti poate influenta vibratia specifica, daca tu- cu fermitate- nu vrei aceasta.Prin urmare, nu exista nimic in Univers care sa poata sa se opuna vointei tale libere, daca tu nu permiti cumva aceasta.

Asta inseamna ca nimic si nimeni, in afara ABSOLUTULUI, nu are putere asupra ta, impotriva vointei tale : nimeni nu te poate ispiti, nimeni nu te poate corupe, nimeni nu-ti poate sta in cale.TU si numai TU esti singurul responsabil de nivelul sau modul in care existi.Starea ta interioara nu este niciodata programata in mod inexorabil.Sentimentul de a fi fortat, sau influentat din afara impotriva vointei tale, poate apare numai atunci cand devii extrem de receptiv si dens, cand iti contracti constiinta si te opacizezi.

Procesul iluminarii inseamna, deci, sa-ti expansionezi la infinit constiinta si intelegerea intuitiva , in asa fel incat sa poti cunoaste fulgerator, in profunzime, orice fiinta, prin empatie, si sa percepi intregul univers ca fiind o inefabila interactiune perpetua de fiinte vii.

Cu cat refuzam cu mai multa indaratnicie si suspiciune sa iubim alte fiinte, cu atat nivelul nostru launtric scade.

Pe de alta parte, cu cat ne deschidem mai mult fata de fratii si surorile noastre din Cosmos, cu atat mai mult, si mai repede, tot ceea ce ne inconjoara isi pierde densitatea materiala dominanta, noi dimensiuni, pana atunci invizibile, adaugandu-se treptat viziunii noastre euforice si imbogatite asupra lumii.

Iluminarea este orice experienta beatifica, plenara, care ne expansioneaza spontan constiinta dincolo de limitele sale umane obisnuite.Am putea chiar spune ca iluminarea ultima inseamna a-ti da pe deplin seama ca nu exista nici o limita a acestei expansiuni infinite si ca intreg Universul e viu.

A fi iluminat inseamna a avea o constiinta cat mai rafinata, treaza si infinit flexibila.Iluminarea este chiar trairea procesului expansiunii nelimitate.ILUMINAREA nu desemneaza nicidecum stabilirea unor noi limite, ci disparitia definitiva a tuturor limitelor.

O fiinta iluminata nu este nicidecum obligata sa fie sau sa nu fie ceva, in conformitate cu normele sau conventiile artificiale ale societatii umane, deoarece, in sufletul ei, ea este acum TOT.Ce inseamna , de fapt, sa fii TOT ?

Aceasta inseamna sa fim mai mereu capabili sa concepem si sa continem in noi insine adevarul intreg si nu numai jumatati sau sferturi de adevar.Inseamna , cu alte cuvinte, sa-ti dai seama ca, atunci cand etalezi in mod ostentativ pozitivul, creezi in tine insuti, in acelasi timp, negativul corespunzator.

Atunci cand avem un ideal fantasmagoric de sfintenie, trebuie sa acceptam detasati si pacatul care-l insoteste (in mod necesar) si sa avem in acelasi timp constiinta responsabilitatii pentru faptul de a-l fi creat, gratie acestei mentalizari.

In general, datorita ignorarii acestor mecanisme profunde, noi nu recunoastem ca singuri am creat aceste negative si de aceea nici nu le putem controla, fiind astfel, mai mereu , obligati sa traim intr-o lume a suferintei, a pacatului si ignorantei.In aceasta situatie, cu cat vom face eforturi mai mari si mai incrancenate sa eliminam raul din noi, cu atat mai mult rau va fi de eliminat, pentru ca atunci EFORTUL DE A ELIMINA e motivat doar de NON-ACCEPTARE, stare care, dupa cum am vazut, provoaca automat contractia constiintei noastre si determina opacizare.

Daca, insa, ramanem in permanenta deschisi si permeabili la astfel de aspecte, aparent negative, nu vom mai fi constransi sa acceptam pasivi ca raul sa faca parte din viata noastra.Daca intelegem, de exemplu, ca uratul deja este in permanenta in noi, suntem fulgerator liberi sa cream frumosul.Daca stim ca prostia este tot timpul in noi, devenim spontan capabili sa manifestam inteligenta creatoare.

Iubirea este manifestarea beatifica cea mai inalta, deoarece iubirea include intotdeauna in ea si ceea ce nu este iubire.Iubirea permite sa experimentam viata plenar si armonios, fara sa opunem rezistenta la nivel mental, dandu-ne astfel posibilitatea sa ne ridicam gradat deasupra MATERIEI si ENERGIEI, pentru a deveni SPATIU beatific.La acest nivel, unde iubirea pura este permanent constanta si constiinta total trezita, vom putea intelege, prin experienta directa, in straturile cele mai profunde ale fiintei noastre, aparentul miracol de a contine simultan, in noi insine, contradictii polare, antagonisme complementare si fascinante paradoxuri.Atunci vom fi liberi sa experimentam tot ceea ce vom dori, deoarece vom fi totdeauna constienti ca, in permanenta, vom contine si opusul dorintei noastre pozitive.Daca privim cu calm si detasare evenimentele nedorite, care pot sa apara datorita acestui fenomen, absorbindu-le mental , adica neopunandu-le rezistenta, acceptandu-le detasat si, in acelasi timp, iubindu-le, impacati, pentru faptul ca nu le agream, ne vom putea rafina si eleva constant frecventa vibratiilor noastre dominante.

Pentru aceasta, este esential sa ne amintim ca ceea ce se intampla nu este atat de important precum felul sau modul cum reactionam interior la ceea ce se intampla."

”Viata urca. Urcam odata cu ea. Viata coboara. Coboram odata cu ea. Viata se ridica de unde a picat. Ne ridicam iar. Viata misca. Ne miscam odata cu ea.
Viata este energie. Viata este unicitate. Viata nu te judeca. Nu o judeca la randul tau.
Viata este o continua miscare si un ciclu continuu de energie, spun inteleptii chinezi. Ea cere implicare. Iti impune sa nu stai la marginea ei, ci sa te prinzi in jocul ei.
Viata cere sa fie vazuta asa cum este ea, cu urcusurile si coborasurile ei. Viata este toate acestea laolalta. Si iti cere pur si simplu sa te lasi purtat de fluxul ei.
Chinezii percep viata intr-un mod special.
In interiorul fiecaruia dintre noi se desfasoara chiar acum un anotimp. Fiecare isi traieste propriul anotimp interior. Unii dintre noi se afla in primavara. Altii in vara. Altii in toamna. Altii in iarna.
Miscarile de energie au loc in viata fiecaruia dintre noi chiar acum, chiar in acest moment, in timp ce privim pe fereasta, in timp ce ne facem planuri de viata.
Viata este un ciclu perpetuu, iar daca te uiti atent in interiorul tau poti observa cand s-a incheiat un anotimp si cand a inceput un altul. In unele anotimpuri suntem mai radianti si mai luminosi, in altele nu ne simtim atat de confortabil si am dori sa se termine cat mai repede.
Se poate intampla sa experimentam anotimpuri diferite de ale celor din jurul nostru. Nu este nimic gresit in acest lucru. Trebuie insa sa nu ramanem aici pentru prea mult timp, sa ramanem prinsi intr-un singur anotimp sau sa ne inchidem fata de o persoana doar pentru ca se afla intr-un anotimp diferit de al nostru.
Trebuie sa traim fiecare etapa a vietii firesc, din toata inima, pentru ca sa permitem venirea altuia.
Daca ne agatam de un anotimp trecut riscam sa ramanem in umbra lui si riscam sa-l ignoram pe cel prezent.
“Trebuie sa primim aceste daruri fara sa judecam. Pentru ca intotdeauna ne miscam, ca oricine altcineva din acest univers, intr-un dans intre nastere si moarte”.
De ce sa nu ne bucuram atunci de anotimpul de astazi stiind ca maine poate ne vom misca in altul, iar apoi in altul si ulterior in altul si tot asa?
Nu intelegem natura si miscarea ei si nici nu ne trece prin cap ca aceleasi schimbari si transformari care au loc in ea au loc si in interiorul nostru. Ne impotrivim anotimpurilor naturii si opunem rezistenta uneori si in fata celor umane.
“Avem tendinta de a rezista naturii si chiar de a lupta impotriva ciclurilor naturii. Vara ne este prea cald si ne dorim sa fie toamna. Iarna ne este prea frig si ne dorim sa fie primavara. Aceasta neliniste reprezinta un nivel mai profund de disconfort. Pentru ca fiecare sezon, fiecare ciclu, aduce la lumina aspecte ale naturii noastre umane. Iar atunci cand opunem rezistenta curgerii, devenim bolnavi, iar lumea noastra devine bolnavicioasa”
                                                           IARNA INTERIOARA
Iarna este asociata in medicina chinezeasca a trupului si a spiritului cu elementul apa, dar si cu rinichii. Anotimpul iernii reprezinta in viata noastra etapa apei, o etapa in care germinam spiritual si ideatic, o etapa in care chiar daca ne-am dori sa actionam, suntem mai mult setati asupra ideilor.
In iarna interioara, miscarea energiei este descendenta. Iarna, mai mult decat in orice anotimp interior, ideile prin contur, planurile se traseaza, ne pregatim prin liniste si intelepctiune pentru a actiona in anotimpul urmator, in primavara, cu zgomot si aplomb.
In iarna interioara, te asculti, te intelegi, iti reincarci puterea.
Cand vine iarna interioara, este important sa inveti sa iti asculti anotimpul interior, sa incerci sa te conectezi la el, sa iti permiti sa te afli in iarna pentru o perioada de timp fara sa te arunci grabit inspre altul.
Oricat de mult ai fi atras de energie, este important sa iti permiti aceasta relaxare a mintii si a trupului pe care o permite doar iarna, rezumandu-ti doar potentialul si perspectivele viitoare de actionare.
Daca incerci sa rezisti acestei etape si esti gata sa actionezi intr-o perioada in care nu esti pregatit sa actionezi, vei actiona cu frica si de multe ori fara succes.
Probabil insa ca te intrebi cand este momentul potrivit sa treci de la iarna la primavara sau cand este momentul sa treci in etapa urmatoare. Nu este greu deloc. Vor fi semne peste tot in jurul tau. Lumea exterioara va sustine ideile tale. La un moment dat, tocmai aceasta non-miscare va genera miscarea.
                                                    PRIMAVARA INTERIOARA
Primavara este pusa in legatura cu elementul lemn, iar lemnul la randul sau guverneaza ficatul si vezica. Atunci cand primavara interioara are loc, este bine sa fii pregatit. Acum ideile tale incep sa iasa la suprafata si sa prinda un contur concret. Esti pregatit sa-ti faci ordine in viata, sa-ti organizezi prioritatile, sa inveti, sa creezi.
Ai avut timp sa cugeti asupra ideilor si acum este timpul sa actionezi, sa-i permiti energiei sa se manifeste.
Cand vine primavara interiora, capeti din nou speranta realizarii planurilor tale, esti vesel, ocupat, efervescent, ai speranta.
Cand vine primavara interioara, te angajezi optimist in parteneriate, faci schimbari profesionale, investesti in tine si in planurile tale, revii la viata pe plan emotional si personal.
Cand vine primavara, simti ca este momentul potrivit pentru a recupera timpul pe care l-ai petrecut iarna in nonmiscare. Esti pregatit pentru energia maxima pe care o aduce vara.
                                                          VARA INTERIOARA
Daca ai plantat rasaduri primavara, vei primi si roadele vara. Vara reprezinta punctul culminant al anotimpurilor si este asociata cu elementul foc, focul guvernand inima, sistemul endocrin si intestinele mici.
Cand vara iti bate la suflet, esti pregatit sa atingi maximum de succes si implinire.
Vara ne face sa actionam, sa acumulam, sa protejam ceea ce am acumulat, sa pastram lucrurile in care am investit.
In vara interioara, atingi limita superioara de efervescenta si productivitate emotionala, culegand roadele recompenselor tale.
                                                      TOAMNA INTERIOARA
Toamna este asociata elementului metal, iar acest metal este pus in legatura cu plamanii si colonul.
Toamna interioara este prilejul excelent pentru a-ti asuma responsabilitatile a ceea ce ai simtit, spus, actionat sau gandit in sezoanele anterioare.
Este momentul in care poti spune ca ai invatat lectiile anotimpurilor anterioare, ca ai invatat din greselile, esecurile si succesele anterioare.
In toamna devenim mai preocupati de modalitatea in care tinem unii la altii si daca aceasta modalitate ne permite sa fim noi insine.
Toamna este momentul in care te apropii mai mult de tine si cauti in interiorul tau adevarul, cunoasterea si idealurile, iar nu in exterior.
In toamna vietii, renunti la ceea ce ai in mod palpabil si incepi sa te gandesti si la ceea ce ai putea sa faci pentru ca lumea sa devina un loc mai bun.
Atunci cand ne aflam in toamna, acceptam viata asa cum este ea si o contemplam, devenind mai conectati la tot ceea ce inseamna pamant, teluric, actiune, practic.”

Thandie Newton:

Thandie Newton

 Embracing otherness, embracing myself

Poem pentru prieteni ...

         
Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii,
                 nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri,

           dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.

               Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău,

        Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.

              Nu pot să te opresc să nu te împiedici.

           Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.

       Bucuriile, victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele.

           Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.

             Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă.

     Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.

             Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale,

       dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.

       Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul,

                        Dar pot plânge cu tine şi

                 pot aduna bucăţile sufletului tau…

                si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.

      Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii.

      Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.

      In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele.

            Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.

                               Dormi fericit…


                   Răspândeşte vibraţii de iubire…

                    Ştii că suntem aici în trecere.

                     Înfrumuseţează-ţi relaţiile!

                      Profită de oportunităţi.

                         Ascultă-ţi inima.                                 

                     Fii încrezător în viaţă.

                    Pretind aşa de puţin…

     să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..

            Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten.

                    Îţi mulţumesc că exişti.

                                                            ....Jorge Luis Borges ...

”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta."

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă” (Marcu 12:30, 31).
Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul
pentru Mine îl va afla. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale „ (Matei 16:24-27).

Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.
"Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!" 

Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.  

 "Dragostea necondiţionată - rădăcina şi izvorul binelui".

"Fără nicio îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am putea-o face noi înşine".

 Sufletul omului este bucăţica de cer pe care fiecare o poartă în el. Pe acest cer trebuie să strălucească Soarele iubirii - Dumnezeu. Fiul meu, să te fereşti de păcate, căci acestea se adună şi îţi întunecă viaţa, te fac rău şi egoist. Cel ce-şi păstrează, însă, sufletul curat, se bucură mereu de dragostea Domnului, de linişte şi fericire.


“Nimic nu este atât de firesc pentru noi ca a fi în comuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii”.

 "După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purta Dumnezeu cu noi."

Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt. 
   
 În viaţă nu va reuşi cel rău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoana. Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.
Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!"

 Când vrei să-i arăţi cuiva că a greşit, nu trebuie să o faci cu răutate, ci cu blândeţe şi răbdare şi, atunci, cu siguranţă, vei reuşi.

"Învăţătura din constrângere nu este făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna".



 Nu a mai adunat comori pe pământ, ci în cer. Nu a mai strâns bogăţii peste bogăţii, fiindcă la ce i-ar fi folosit mai târziu? Cu tot ce a avut, i-a ajutat pe cei sărmani şi, în acest fel, a strâns o avere mult mai de preţ: recunoştinţa celor ajutaţi de el şi binele făcut. Aceasta era averea pe care nimeni nu ar fi putut să i-o fure! 

"Dumnezeu stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriţi le dă har".
Eu știu unde este apă adâncă... - Pilda numărul 18 

Doamne Dumnezeul meu, ajută-mă în lucrarea mea sinceră să scap de scorpionul din mine și să devin candid/ă și înțele(a)pt/ă precum bătrânul din poveste !!!

  Dar, mamă, nu locuieşte Dumnezeu şi în casa aceea săracă în care ne vom muta?

Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înţeles că, în viaţă, greutăţile şi necazurile de orice fel încolţesc sufletului omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în suflet drumul spinos al vieţii e străbătut mai uşor. 

 Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care Îl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni. 

Dacă poţi să ajuţi pe cineva, chiar şi cu un sfat sau cu o vorbă bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce întâlnim în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă.
Numai cine îşi iubeşte aproapele, Îl iubeşte pe Dumnezeu” - Sfânta Scriptură.